Că ținem la tradițiile creștinești moștenite de sute de ani este frumos, curat, înălțător. Nu înțeleg însă de ce unii amestecă aceste sărbători izvorâte din credință, din iubire și statornicie, cu obiceiurile barbare aduse de vânturile istoriei pe acest pământ și reînviate de spirite egoiste și roase de ambiții mai mult instinctuale.

La Vişina, a fost, în ziua de Boboteaza, botezul cailor, un eveniment pe care, de la an la an, l-au adoptat din ce în ce mai multe localități. O zi în care românul muncitor, cu suflet şi legat de glie, își cinstește bidiviul, animalul lângă care trudeşte din zori și până în noapte. După ce s-au consumat momentele înălțătoare, de afecțiune maximă, care au demonstrat, pe moment, că între om și cal există o legătură de nezdruncinat, a urmat însă coșmarul.

Caii au fost supuși la chinuri de nedescris într-un concurs barbar, stăpânii demonstrând că au uitat prea repede de bunătate și de Dumnezeu. Bidivii au fost puși să tragă bușteni grei, să cadă în genunchi sub izbiturile de bici ale proprietarilor, furioşi că bietele animale nu le execute comenzile absurde.

Din păcate, autoritățile locale, cei abilități să urmărească respectarea legilor scrise și nescrise, au tăcut, au fost simpli spectatori la un spectacol grotesc, mizerabil, desfășurat într-o zi sfântă.

Dăm o bilă neagră primarului comunei Vişina, care a tolerat această barbarie, dar și reprezentanților celorlalte instituții, care au uitat, la Visina, în ziua de Boboteaza, că suntem creștini și că facem parte din Europa civilizată.