Nu putem vorbi despre un pariu fără a ne raporta la cotă, adică la acel număr pe care îl înmulțim cu miza pentru a afla câți bani am lua dacă biletul ar fi câștigător.

Unii aleg să parieze strict în funcție de cote, considerând că ele indică probabilitatea ca selecția să fie câștigătoare. De exemplu, dacă echipa A are cota 1.20 să o învingă pe echipa B, acei pariori pun meciul pe mai multe bilete, chiar dacă nu cunosc niciuna dintre cele două echipe. De multe ori, însă, cotele sunt înșelătoare. Nu transpun numeric raportul real de forțe, ci altceva.

Într-o primă fază, cotele sunt stabilite de departamentele speciale ale celor mai mari bookmakeri din lume. Din acele departamente fac parte adevărate genii, experți în matematică, statistică, probabilități, psihologie și, evident, în sportul pentru care calculează cotele. Ei primesc informații inclusiv de la oamenii infiltrați în cluburi, care sunt atenți la eventualele absențe și la orice zvon referitor la un posibil aranjament.

Acești „traderi” – cum se numesc în limbaj de specialitate – anticipează cum vor juca pariorii și setează cotele în funcție sumele de bani care ar urma să fie plasate pe fiecare selecție. Cu alte cuvinte, prevăd cât la sută din miza totală se va duce pe fiecare opțiune de pariere în parte.

Cote comerciale care se autoreglează

Reclama

O dată stabilite procentele, din cotele brute se scade marja de profit ale agenției de pariuri online, stabilită în funcție de Payout (procentul din mizele totale care se întorc la jucători sub formă de câștiguri). Cotele pentru aceeași selecție sunt diferite de la un operator la altul tocmai pentru că Payout-urile diferă. O casă de pariuri online are Payout 90%, alta are 93%, alta – 96% ș.a.m.d.

Așadar, operatorii de pariuri sportive afișează pe site-urile lor cote comerciale, pentru că pierderile să fie egale cu câștigurile indiferent de ce s-ar întâmpla într-un meci. Chiar și așa, balanța pe meciul respectiv nu este 0, pentru că agenția de pariuri câștigă din marja de profit.

De obicei, traderii nu greșesc în anticiparea tendințelor de pariere, sau marja de eroare este foarte mică. După ce cotele ajung pe site, ele fluctuează de fiecare dată când se mizează mai mulți bani pe o anumită selecție, piața reglându-se automat. Cel mai simplu de înțeles în acest sens este exemplul din fotbal al unui pariu cu două opțiuni, cum ar fi „peste/sub 2.5 goluri” sau „număr goluri par/impar”.

Dacă traderii consideră că sunt 60% șanse să se înscrie „peste 2.5 goluri”, cota pentru respectiva selecție va fi 1.66, iar cota pentru selecția „sub 2.5 goluri” va fi 2.50. În cazul în care se vor miza mulți bani pe „sub 2.5 goluri”, cota va scădea automat, iar cea pentru „peste 2.5 goluri” va crește.

Pariorii profesioniști își calculează singuri cotele, lucru pe care ar trebui să îl facă și cei care joacă doar pentru divertisment. Totul se reduce la aprecierea șanselor ca selecția să fie câștigătoare. Cota este egală cu 1/probabilitate.

Reclama

Cum se transformă șansele în cote

De exemplu, un parior apreciază că CFR Cluj are 65% șanse să câștige meciul cu Celtic Glasgow în ultimul meci din grupele Europa League, scoțienii fiind deja calificați. Cota care să reflecte acest procent este 1/0.65 = 1.54. Dacă agențiile de pariuri oferă o cotă peste 1.54 pentru victoria campioanei României, se spune că pariul are valoare, pentru că acel 1.54 reprezintă adevărat probabilitatea de câștig, nu cota afișată pe site-ul de pariuri. Dacă bookmakerii oferă o cotă sub 1.54, riscul este mai mare decât eventualul câștig, deci e mai bine ca pariul să nu fie plasat.

Apropo de cotele afișate pe site-urile de pariuri, ele rareori reflectă probabilitatea de câștig la sporturile „de nișă”. La pariurile pe curse de câini sau de cai, despre care nu există foarte multe informații, bookmakerii chiar stabilesc favoriți falși, pentru a le lua banii celor care pariază ghidându-se exclusiv după acest indicator. (P)