Istoria unei comunități se măsoară și dăinuie prin oameni, prin cei care au fost, sunt și cei care vor veni. Ei sunt truditorii, constructorii cetății, soli fideli în lumea aceasta mare. Este un lucru pe are îl știu demult, dar nu l-am simțiți niciodată așa de pregnant, de intens ca la Pietroșița, în județul Dâmbovița. Se întâmplă de ani buni ca, în această localitate situată la poalele Bucegiului și parcă la o graniță a civilizațiilor, să se consume evenimente în care ziditorii obștei, în plan economic, social, profesional și spiritual, să fie elogiați, readuși în conștiința publică, dați ca exemplu generațiilor viitoare, prezentați ca teren fertil pe care poate încolți și înflori noile valori ale obștei.

Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”, care îl au la cârmă pe Daniel Comăniță, neobosit deschizător de taine și drumuri prin istorie, dar și prin prezent, au reușit să închege o astfel de tradiție, a readucerii în matca comunității pietrele tari, care, cu mulți, mulți ani în urmă, au ținut așezarea trainică și viguroasă.

Aseară, când soarele începuse să se pitească în spatele munților, iar dinspre pădure adia proaspăt răcoarea, la Pietroșița, s-a consumat un astfel de ritual spiritual al retrezirii. Al doilea în decurs de câteva săptămâni. Acest nou episod din redescoperirea rădăcinilor comunei a avut loc în curtea Casei Grigorescu, la umbra trecutului, a unei clădiri somptuoase care poartă între zidurile sale memoria vremurilor bune, când totul palpita de viață și prosperitate, dar și a anilor de după, când, în timpul regimului comunist, întreaga familie Grigorescu a fost evacuată, strămutată, obligată să plece în bejanie, să-și lase întreaga agoniseală pradă sistemului de atunci.

Acum, prin inițiativa lui Daniel Comăniță, sub stindardul celor două fundații, istoria și trecutul pătrund adânc în prezent. Alături de Daniel Comăniță, de ceilalți reprezentanți ai fundațiilor, de primarul Leonard Dicu, de preoții din comună, de bătrâni și tinerele vlăstare ale frumoasei comunități pietroșițene, s-a aflat și Alexandra Grigorescu, descendentă a renumitei familii Grigorescu, unul dintre neamurile mari ale Pietroșiței, care, prin contribuția adusă la dezvoltarea socio-economică a localității, pot fi numiți ctitori ai așezării zidite din piatră, șiță și suflet.

Și nu a fost numai atât! Elementul de rezonanță, cheagul acestei întâlniri emoționante l-a reprezentat o icoană pictată pe pânză de dimensiuni mari adusă la Pietroșița de bătrânii Grigorescu acum vreo 150 de ani, în urma unui pelerinaj pe care l-au făcut călare pe cai în Cetatea Sfântă Ierusalim. Pictura, realizată de un artist anonim, prezintă mai multe scene biblice din Vechiul și Noul Testament.

Reclama

Trebuie musai precizat că evenimentul desfășurat aseară a făcut parte din suita de manifestări organizate sub auspiciile celei de-a doua ediții a Școlii de Vară Pietroșița Renaște „Preot Ioan Oprea” de Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”.

Primarul Leonard Dicu a ținut să sublinieze faptul că familia Grigorescu a influențat enorm istoria comunității. A amintit edilul de tot ceea ce au construit, de sprijinul acordat de neamul Grigoreștilor în dezvoltarea localității. Fosta piață, Biserica Lunca, terenul pe care a fost construit drumul național în 1960 și multe alte obiective de interes local.

Edilul l-a felicitat pe Daniel Comăniță pentru tot ceea ce întreprinde pentru a duce mai departe renumele comunității, pentru readucerea în prim-plan a valorilor Pietroșiței. A mai mărturisit Leonard Dicu că, până la sediul Primăriei, care se află la o aruncătură de băț de Casa Manolescu, inima Școlii de Vară Pietroșița Renaște, se aude zumzetul acela energic, cântul, voia bună, emană bucuria.

„Vin oameni străini la noi cu diferite probleme administrative și văd și aud ce se întâmplă la noi și se miră. Ne întreabă, chiar cer relații despre manifestările culturale aflate în desfășurare, și asta ne bucură enorm. Pentru asta mulțumesc familiei Comăniță, lui Daniel și Anei, colaboratorilor acestora, pentru că au adus Pietroșița la alt nivel cultural, unul de excepție”, a spus Leonard Dicu.

Preotul Eugen Popescu, în cuvântul său, a precizat că acum, la Pietroșița, prin Școala de Vară se vede, se simte cum lucrurile renasc.

Reclama

„Am văzut Casa Manolescu renăscând, am văzut Casa Preot Ioan Oprea, vedem acum Casa Grigorescu. Avem lângă noi această minunată icoană adusă acum 150 de ani de la Ierusalim de bătrânii Grigorești. Cu siguranță, nimeni nu ar fi putut să o vadă dacă nu ar fi existat această întâlnire. Restaurată de o tânără artistă de la noi din comună. Este foarte bine că suntem aici, cei mai tineri o să afle și o să înțeleagă ce a înseamnat pentru comuna noastră familia Manolescu, ce a însemnat familia Enescu, ce a înseamnat familia Grigorescu. Vorbim de familii cu renume, care și-au pus amprenta asupra acestei localități minunate. Au fost oameni cu forță economică, cu multă credință adevărată, care au pus averea lor pentru construirea Bisericii Pietroșița 2 și multe alte lucruri au realizat în această localitate. Nimic nu este întâmplător. Dumnezeu le orânduiește pe toate și iată că, acum, vedem implinindu-se sloganul „Pietroșița Renaște” datorită familiei Comăniță și a celor din jurul lor”, a transmis preotul Eugen Popescu.

Preotul profesor Gheorghe Drăghici a mărturisit celor de față că, deși a slujit la Runcu peste 40 de ani, s-a simțit legat de locurile Pietroșiței. A spus părintele Drăghici că dacă „Pietroșița Renaște” se datorează și preotului Alexandru Popescu din Runcu, care a pus la dispoziție documente în care sunt menționate toate localitățile din jur, de care nu ar fi fost posibil să se știe prea multe dacă dumnealui nu le-ar fi cercetat cu multă dragoste și râvnă. A vorbit preotul Gheorghe Drăghici despre lucrările sale, despre manuscrisele de muzică bisericească ce au aparținut bisericilor de la Pietroșița. I-a adus părintele aminte lui Daniel Comăniță că a promis că se va implica pentru readucerea manuscriselor vechi la bisericile din comună.

A vorbit părintele Drăghici despre Hrisovul lui Leaotă. Toată lumea știe de muntele care poartă acest nume, dar mai puțin știu că Leaotă a fost un om, un slujbaș al domnitorului Mihai Viteazul. Hrisovul este de la 1621. A prezentat părintele celor de față un comentariu și o fotocopie a Hrisovului. În documentul de epocă, se amintește și de Pietroșița. Sunt menținute locurile, hotarele din acele vremuri dintre sate.

Preotul Octavian Bunea a spus celor de față că se bucură că a slujit peste 40 de ani în biserica ctitorită de familia Grigorescu. Părintele Bunea a mulțumit celor care au contribuit la dezvoltarea economică și culturală a comunei și este convins că vor mai răsări oameni care să vrea binele localității, să contribuie din plin la Renașterea Pietroșiței!

A urmat un moment de meditație creștinească, în care Lucas Daniel Comăniță a rostit Rugăciunea scrisă în 1946 de părintele Ioan Oprea și găsită printre manuscrisele sale prăfuite, în urmă cu câteva săptămâni.

Reclama

Daniel Comăniță a amintit celor adunați în curtea Casei Grigorescu despre școala de muzică psaltică a lui Gheorghe Căciulă. A dezvăluit președintele Fundației „Renașterea Pietroșiței Ruralia” că a găsit în biblioteca de la Mănăstirea Dealu cărți de acum 300 de ani. A promis că va face, cu ajutorul unei firme specializate, fotocopii după acele peste 50 de lucrări în care este menționată Pietroșița.

A mai vorbit Alexandru Machedon, președintele Fundației „OrtoFoișor” din Capitală, invitat special al Școlii de Vară Pietroșița Renaște „Preot Ioan Oprea”. A spus acesta că istoria nu se poate face în afara unei comunități unite. Alexandru Machedon, văzând câți copii și tineri sunt de față la ineditul eveniment, a spus că are convingerea că tradițiile și obiceiurile de la Pietroșița vor fi duse mai departe cu cinste și dedicație. A promis Alexandru Machedon că va participa cu plăcere și la activitățile viitoare pe care le va organiza Fundațiile „Renașterea Pietroșiței Ruralia” și „Comăniță”.

Scriitorul dâmbovițean Constantin Voicu, legat sufletește, printr-un cordon nevăzut, de Pietroșița, de cultura și oamenii acestor locuri, a recitat o poezie, creație proprie, având ca temă vibrantă Pietroșița, frumusețea acestor locuri pitorești, în care dospește istoria: „Drag de Pietroșița noastră”. A amintit poetul Constantin Voicu de exponenții culturii pietroșițene care nu mai sunt printre noi, care au avut o contribuție valoroasă la ceea ce reprezintă averea spirituală a localității aflate la confluența dintre munte și deal: scriitorul Mircea Horia Simionescu, dr. ing. Radu Negoescu, preotul Ioan Oprea și mulți alții.

„Sunt complet entuziasmat de ceea ce se întâmplă la Pietroșița în ultimii ani. Nu apucă să se încheie bine un eveniment cultural, că începe altul. Numai astăzi, la Centrul Cultural „Casa Manolescu”, s-au consumat trei activități. Am găsit la Pietroșița cele mai multe și deosebite case de patrimoniu, monumente istorice. Nu există în comună doar un singur muzeu, „Dumitru Ulieru”, sunt mai multe, unele declarate, altele nedeclarate. Există aici obiecte de patrimoniu unice, lucruri care nu se mai întâlnesc în altă parte”, a precizat Constantin Voicu.

A mai luat cuvântul, timid, povestind cu vocea tremurândă de emoție și cu ochii în lacrimi, despre bunica sa și costumele tradiționale pe care le țesea, acum 100 de ani, pentru Regina Maria, nea Fane Brebeanu.

Reclama

„Venea cu trăsura de la Castelul Peleș, de la Sinaia, la poarta bunicii mele, unde locuiesc eu acum, pentru a lua costumele populare. Pietroșița era singura localitate din județ unde se confecționau obiecte de vestimentație tradiționale”, a mărturisit nea Fane.

Alexandra, descendentă a ilustrei familii Grigorescu, a mărturisit că regretă faptul că tatăl său nu mai trăiește pentru a vedea ce evenimente deosebite se petrec la el în casă și în curte.

„Istoria familiei Grigorescu este veche. Ne tragem din Leaotă, căpitanul lui Mihai Viteazul, care a fost împroprietărit pe aceste meleaguri. Inițial, familia s-a numit Popescu, dar pentru că, la un moment dat, erau foarte mulți Popești în Pietroșița, unul dintre ei Grigore Popescu, s-a transformat în Grigorescu. Bunicul meu, când a fost înmormântat la Bellu, purta numele Popescu-Grigorescu. Eu nu am niciun merit, decât că sunt urmașa lor. Eu nu am copilărit aici, pentru că a venit nenorocirea numită comunism, nu am cum să îi zic altfel, și tata a trebuit să plece din casă la 18 ani, în pijama. Toată familia a avut de suferit. Bunicul meu și bunica au plecat cu 5 kilograme de lucruri din casa asta în care noi ne-am întors în 1997. Bunicul a făcut mult bine în comună. Tata nu a mai apucat, pentru că a plecat din sat la 18 ani și s-a întors la 60 când i-au permis vremurile să revină”.

A mai amintit Alexandra Grigorescu și despre icoana veche de peste 150 de ani sub lumina căreia s-au desfășurat emoționantul eveniment. A povestit medicul Alexandra Grigorescu că un străbun al familiei a plecat împreună cu soția la Ierusalim, de unde au adus cinci astfel de icoane care ar fi acum împărțite printre Grigorești. Icoana de față, a dezvăluit Alexandra Grigorescu, a fost găsită prin anii 90, undeva în pivniță, făcută sul. Era mucegăită, distrusă, mâncată de vremuri. Nu au ignorat-o. Au reușit, cu ajutorul unei artistice plastice locale, să o restaureze.

A mai vorbit despre domnitorul Grigore Bibescu, cel care l-a declarat boier de neam pe un Grigorescu. A fost arătat celor de față și un document al vremii care atestă cele afirmate de Alexandra Grigorescu. Actul de danie tradus a fost citit de Daniel Comăniță și merită să-l prezentăm.

Reclama

„Noi, Gheorghe Dimitrie Bibescu, cu mila lui Dumnezeu, domn stăpânitor a toată Țara Românească, Gheorghe Grigore Popescu din satul Pietroșița, județul Dâmbovița, atât din acturile ce a înfățișat la comisia de catagrafie a periodului al treilea și din coudicele visteriei din anul 1828 și 1831 dovedindu-și adevărata însușire de boier de neam s-a trecut numele lui în condica Statului, închipuită după articolul 80 din Regulamentul Organic. Tot într-o vreme i s-a dat la mână și această diplomă încredințată cu pecetea și subscrierea Domniei noastre spre ai sluji drept aceiași dovadă și a se bucura și pe viitor de privilegiul de boier de neam. Io Gheorghe Dimitrie Bibescu, anul 1845, luna 1”.

Evenimentul de la Casa Grigorescu a avut ca final un program artistic susținut de grupul folcloric al Școlii din Pietroșița.

Încă o zi a Școlii de Vară Pietroșița Renaște „Preot Ioan Oprea” s-a încheiat în liniște, cu o cină de post, cu depănări de amintiri și planuri pentru ziua de azi și de mâine, la Casa Manolescu…

A spus primarul Leonard Dicu că la inițiativa sa, astăzi în CLPietrosita s-a consumat un moment istoric. A fost premiată eleva care a obținut primul zece la bacalaureat din istoria de după 1990 a comunei. O fată din Dealu Frumos, Dinu Dina Alexandra , a obținut nota zece. A fost premiată și de primarul municipiului Târgoviște și de Președintele Consiliului Județean, s-a numărat printre cele patru eleve care au obținut nota zece la bacalaureat. Elevă la Colegiul Constantin Cantacuzino din Târgoviște. Sâmbătă eleva în cadrul ultimei zile a Școlii de Vară va fi premiată și de Fundația ” Comăniță”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama

Sunt locuințe care par terminate, dar totuși nu spun nimic. Pereții rămân goi, iar spațiul are nevoie de un semn clar de personalitate. Exact aici intră în scenă ideile simple, bine alese, care pot schimba o cameră fără praf, fără șantier și fără stres. În loc să te complici cu intervenții mari, poți merge pe soluții care aduc textură, culoare și un aer mai cald în doar câteva ore. Pentru mulți oameni, asta înseamnă mai mult confort și mai multă coerență vizuală. Iar când vrei efect real, merită să te uiți atent la tablouri personalizate, decorative și la tapet autoadeziv.

Spațiul bun nu înseamnă doar mobilier corect, ci și detalii care leagă totul între ele. O cameră poate fi funcțională, dar să pară rece. Poate fi ordonată, dar să nu aibă ritm. Tocmai de aceea, decorul de perete a devenit tot mai prezent în casele moderne, unde oamenii vor soluții curate, rapide și ușor de adaptat. În plus, în noul sezon, accentul cade tot mai mult pe suprafețe care arată bine și se montează ușor, fără să ceară compromisuri mari.

Un interior echilibrat pornește de la un punct vizual clar. Poate fi un perete accent, o zonă de dining sau colțul de lucru, acolo unde ai nevoie de energie bună și de un fundal care să nu obosească privirea. Aici, tablourile decorative pot aduce exact acel plus de caracter care lipsea, fără să încarce spațiul.

Subtitlul potrivit pentru orice cameră bine gândită

Dacă ai observat cum arată locuințele bine fotografiate în revistele de design, vei vedea același lucru: pereții nu sunt lăsați la întâmplare. Sunt tratați ca parte activă a decorului. Un tablou ales cu grijă poate schimba proporțiile percepute ale camerei, iar o suprafață decorativă bine montată poate da senzația de spațiu mai îngrijit și mai coerent. Nu e nevoie de efecte stridente. E nevoie de ritm, echilibru și o idee clară despre ce vrei să transmită camera.

În acest punct, mulți proprietari descoperă cât de utile sunt tablourile personalizate atunci când vor un interior care să spună ceva despre familie, despre gusturi sau despre rutina de zi cu zi. Poate fi o fotografie de familie, un mesaj discret sau o compoziție grafică adaptată camerei. Avantajul este că nu rămâi blocat într-un model impersonal. Obții ceva care pare făcut pentru locul acela, nu adăugat la întâmplare.

Reclama

La fel de interesant este faptul că tapetul modern nu mai seamănă cu ce știai din casele vechi. Variantele actuale sunt mai curate vizual, au finisaje mai bine controlate și se potrivesc ușor cu mobilierul contemporan. În special tapetul autoadeziv pentru pereți a devenit popular tocmai fiindcă simplifică mult montajul și permite schimbări rapide. Pentru cine locuiește în chirie sau vrea o actualizare fără intervenții permanente, asta contează enorm.

Dacă vrei un decor care să reziste bine în timp, gândește-te la lumină, la dimensiunea camerei și la mobilier. O zonă mică are nevoie de elemente clare, nu de aglomerare. O cameră mare, în schimb, poate suporta mai mult contrast. De aceea, combinația dintre imagine, culoare și textură trebuie privită ca un tot. Asadar:

• În living, un singur perete accent poate organiza vizual întreaga cameră.
• În dormitor, tonurile calme și imprimeurile discrete aduc mai multă liniște.
• În hol, suprafețele decorative creează o primă impresie mai plăcută.
• În biroul de acasă, decorul curat ajută la concentrare și la o stare mai bună.

Cum folosești decorul ca să pară bine gândit, nu doar frumos

Cel mai bun rezultat apare când decorul nu strigă după atenție, ci se așază firesc în cameră. Aici contează proporțiile. Un perete foarte îngust cere imagini verticale sau compoziții simple. Un spațiu larg poate primi o suprafață decorativă mai amplă, cu o prezență mai sigură. În același timp, mobilierul trebuie lăsat să respire. Dacă ai rafturi încărcate, perdele grele și multe culori tari, efectul final riscă să devină obositor.

De aceea, multe persoane aleg mai întâi baza vizuală și abia apoi completează restul. O cameră poate porni de la o temă clară: calm, natural, urban sau elegant. Apoi, tablourile personalizate decorative vin la pachet cu un accent care personalizează atmosfera. În paralel, tapetul autoadeziv infrumuseteaza pereții si poate aduce un fundal discret sau, dimpotrivă, un accent mai curajos, dacă restul camerei rămâne simplu.

Reclama

Important este să nu cazi în capcana încărcării excesive. Un decor bun lucrează în favoarea spațiului, nu îl sufocă. Dacă ai un mobilier cu linii drepte, poți merge pe imagini mai calde. Dacă ai deja materiale naturale, lemn și textile moi, atunci o suprafață decorativă cu textură subtilă va completa frumos ansamblul. Echilibrul acesta se vede imediat și dă impresia unei case mai mature, mai atent construite.

Mai există un avantaj foarte practic: multe soluții actuale se schimbă ușor atunci când vrei alt vibe. Asta le face potrivite pentru oameni care vor să își reîmprospăteze locuința în funcție de sezon, fără efort major. În loc să refaci totul, poți ajusta doar pereții și atmosfera se schimbă surprinzător de repede. Pentru mulți, tocmai această flexibilitate face diferența între un decor frumos și unul cu adevărat util.

Înainte să alegi, uită-te și la câtă lumină intră în cameră. Culorile deschise amplifică lumina, iar cele închise pot aduce profunzime. Cu un minim de atenție, rezultatul devine mai coerent și mai plăcut. Iar când elementele de pe perete sunt bine corelate cu restul casei, tot spațiul capătă mai multă unitate.

O casă bună nu are nevoie de schimbări dramatice ca să pară mai vie. Uneori, două intervenții bine alese sunt suficiente ca să dea direcție întregii camere. Dacă vrei un decor actual, cald și ușor de adaptat, merită să privești peretele ca pe o scenă, nu ca pe un fundal uitat. De acolo pornește de multe ori diferența dintre banal și memorabil. (P)

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama