O liniște aparentă. Apăsătoare. Mirajul indiferenței încă mai bântuie pe străzile Targovistei. Oamenii se fac că nu înţeleg, că nu pricep ceea ce se întâmplă. Au aflat despre pericol, dar nu le vină să creadă. Nu vor să iasă din obișnuitul cotidian. Nu vor să-şi părăsească tabieturile. E un pic de soare. Primavara ne amăgeşte. Ne oferă un pic de speranță, încercând să ascundă față hâdă a coronavirusul.

Prin fața blocurilor oamenii, în special bătrânii, au ieșit la taifas. Au în buzunar câte o sticluță de spirt sau dezinfectant, luate de prin magazine. Din când în când, într-un gest reflex, toarnă câte un pic în palme, apoi se freacă. Le dă un pic de încredere. Subiectul zilei – temutul virus. Nu se mai vorbește de pericolul pe care îl reprezintă. Se spun bancuri pe seama situației…

Mai încolo, un grup de muncitori căţăraţi pe o schelă. Cântă şi, uneori, râd în hohote. Plachează un bloc. Pentru iarna viitoare… O bătrânică trage agale de un cărucior. Merge la piață. Suflă greu. Un tinerel o întreabă vesel: „Mamaie, de ce nu stai în casă? Te agăță virusul”! Femeia îi răspunde calm, nepanicată: „Ori că mor azi, ori mâine, nicio problemă. Trebuie să îmi vină rândul de acum încolo”. Replica este uzitată de cei mai mulți bătrâni, care refuză să priceapă că ne confruntăm cu un fenomen periculos.

Mai jos, două lucrătoare de la Salubritate cântă. O melodie veselă. Le acompaniază hârjîitul măturilor. Din când în când, își trag pe față un soi de fular. Ca măsură de protecție. Pas cu pas, ne-am apropiat de piață. Lume multă. Discuții. Parcă ceva mai distanţate. Oamenii nu mai dau mâna. Se cumpără la greu cartofi. Covrigii, pe tarabă. Afară. Așa cum au fost întotdeauna. Chiar și cozonac, undeva alături! Virusul, se vede treaba, nu sperie. Încă! Se dă o luptă pentru păstrarea obiceiurilor, a rutinei zilnice.
În farmacie, aglomerație. O lucrătoare îi dojeneste pe cei intrati: „Nu mai stați lipiți unul de altul. Mai așteptați afară, vă rog. Ce naiba, vreți să ne îmbolnăvi toți”? Se cumpără paracetamol și aspirină. Parcă dintr-un reflex de apărare. Doi pensionari au rețete compensate. „Mi-a dat doctoriţa mai devreme rețeta. Mi-a spus să fiu prevăzător, să am în casă medicamentele de inimă și diabet, că nu se știe”.

Încet-încet, m-am apropiat supermarket. Acolo s-au dat, în ultimele zile, cele mai mari lupte pentru supraviețuire. Aici şi-a spus pe deplin cuvântul panica! Oamenii vin de peste tot. Dacă faci o statistică, la prima vedere, cei mai panicaţi sunt cetățenii de la țară. Ei cumpără la greu. Orice. Vor să-şi faca provizii: „Am auzit eu, la televizor, că se prea poate să ne izoleze la domiciliu. Să nu mai plecăm din sat. Ce să facem în atare condiții, să mâncăm numai boabe fierte”? Incursiune prin magazine. Lupta contra cronometru pentru golirea lor. Angajatii tot aduc și încearcă, dar nu reușesc să umple golurile. Bătaie pe zahăr, făină şi mălai. La mare căutare sunt acum şi pastele de orice fel. S-au vândut în draci conservele de pește, de carne de porc, de fasole şi pateul de ficat. Hârtia igienică este un fel de regină a cumpărăturilor. A depășit la importanță trista epocă Ceaușescu. Spirtul nu mai există. Am auzit că, la un alt magazin, nici nu au apucat angajații să planteze paletul cu sticlute de alcool sanitar în spaţiul de cumparare, că au tăbărât pe el nebunește. În câteva minute, era gol.

Trăim vremuri ciudate. Nemaiîntâlnite în ultimii 80 de ani. O nouă provocare pentru multe generații. O necunoscută pentru toți. Coronavirusul scoate din oameni și multe lucruri bune, dar și multe alte tare. Dorința de supraviețuire cu orice preț este greu de controlat. Ne distruge umanitatea, dramul de înțelepciune. Parcă devenim un fel de zombi. Uităm de cel de lângă noi instantaneu. S-a semnat decretul pentru starea de urgență. Nici un bai. Deocamdată. Se comentează în fel şi chip. Un pic de apă la moară pentru politicienii opoziției, care spun, timid, că vor urmări cu mare atenție cum se aplică legea. Cică nu vor abuzuri. Ce ar putea să se mai întâmple mai mult de atât?

Coronavirusul ne-a abuzat enorm existența de zi cu zi, ne-a întors pe dos toate principiile şi valorile. Ne-a mai rămas doar credința în Dumnezeu. Din păcate, mulți, antrenați de această situație limită, oscilează. Filozofează prea mult. Încearcă să afle unde este Dumnezeu acum. E simplu. Mereu a fost lângă noi. Acum, cu siguranță, caută să găsească, prin noi, soluții. Ne dă încredere și putere. Se apropie Sfintele Sărbători de Paște. Cum vom fi atunci? Cum vom primi Lumina Sfântă? Vom fi uniți, cu încredere în Dumnezeu? Sigur, așa am fost mereu, indiferent de urgiile care au răscolit trupul nației…