România. 30 martie 2020. Ora 18:00. 47 de oameni au fost răpuși de coronavirus până la momentul când înșir aceste rânduri… Cei mai mulți bătrâni. Dar sunt și tineri. Culmea! Unii nu au suferit de nicio afecțiune, cum spun specialiștii, preexistentă. Așa, ca un spirit de glumă, poate macabru, unii au aflat „dincolo” că au fost infectați cu COVID 19. Sună românește, nu?

Din nou, pe stradă. La observație de comportament, de stări, de responsabilitate, de multe. Am constatat că, la noi, cu cât crește pericolul, cu atât mai mult ies oamenii în stradă! Cu cât cresc amenzile, cam în același ritm sporește și nepăsarea! Cozi la medicii de famile, cozi la ATM-uri, cozi la farmacie. Cozi, cozi, cozi… Și sacoșe. Multe. Pline. Uneori, absurde.

Îmi aduc aminte de un film creat prin anii 90. Bun. Actori de excepție. S-au cam dus și ei. Am reținut o replică celebră din acea peliculă. „Fir-ați ai dracu, cu sacoșile voastre”. Ce să mai zicem… Unora le place statul la cozi. Şi să care sacoșe! Se simt mai împliniți, mai în siguranță. Parcă ăsta e rostul vieții acum, sub zodia coronavirusului, să cărăm cât mai mult.

Îl doare în cot pe năstrușnicul și nevăzutul coronavirus de concepțiile noastre. Stai, că încă nu a căzut nimeni pe stradă călare pe sacoșe, dar nu e timpul trecut. Virusul se pare că se joacă cu noi.

Aglomerație la plătit facturi. La bănci. E vremea de cheltuială. Rate. Chestia cu amânatul ratelor la credite pentru 9 luni e vrăjeală. Te păsuiesc de un leu și vei constata, la sfârșitul crizei, că vei avea de dat înapoi 5. Curat sprijin!

În Piața 1 Mai, unii au vrut să-și întindă tarabele. Se tot agită. Am vrut să îi trag în poză. Un piețar: Stai cuminte. Sar ăștia la bătaie!

Vești de la Corbii Mari. Sunt triste. 15 oameni contaminați și 275 de săteni izolați în gospodării. Noroc că nu stau la bloc! Acum, primăvara, au ce face în curte. Pun brazde de ceapă, de usturoi, mai tund pomii… Trece altfel timpul. La oraș, între patru pereți sau chiar mai mulți, e ciudat.

Un caz și pe la Lungulețu. Pe bune. Aud vești despre un testat din Nucet, un altul din Dragomirești. Din fericire, rezultatul a ieşit negativ. Un prieten: „Am început să mă cert cu nevastă-mea. Ne luăm din orice. Parcă nu o mai suport când trece pe lângă mine”.

Mă întorc acasă. Deschid televizorul. Știri. Au mai murit doi români. De unde sunt, nu mai contează. Nu îi știm, dar ne doare.