Liderul spiritual al Tibetului, laureat al premiului Nobel pentru Pace, în 1989, cunoscut pentru profunzimea gândurilor sale, pentru sfaturile date întregii omeniri, pentru lupta pentru binele umanităţii, a publicat în renumita revistă nord-americană „TIME” o scrisoare deschisă în care vorbeşte oamenilor despre perioada dură pe care o traversăm, despre cum putem ieşi din acest impas în care ne-a băgat pandemia de coronavirus. Scrisoarea a apărut într-un număr pe care prestigioasa revistă a dedicat-o speranţei.

„De câteva ori, prietenii îmi cer să ajut cu o problemă din lume, folosind unele „puteri magice”. Le spun mereu că Dalai Lama nu are puteri magice. Dacă aș face, nu aș simți durere în picioare sau dureri în gât. Toți suntem la fel ca ființele umane și experimentăm aceleași temeri, aceleași speranțe, aceleași incertitudini.

Din perspectiva budistă, fiecare ființă simțitoare cunoaște suferința și adevărurile bolii, bătrâneții și morții. Dar, ca ființe umane, avem capacitatea de a ne folosi mintea pentru a cuceri furia și panica și lăcomia. În ultimii ani am subliniat „dezarmarea emoțională”: să încerc să văd lucrurile în mod realist și clar, fără confuzia de teamă sau furie. Dacă o problemă are o soluție, trebuie să lucrăm pentru a o găsi; dacă nu, nu trebuie să pierdem timpul să ne gândim la asta.

Noi budiștii credem că întreaga lume este interdependentă. De aceea, vorbesc adesea despre responsabilitatea universală. Izbucnirea acestui teribil coronavirus a arătat că ceea ce i se întâmplă unei persoane poate afecta în curând orice altă ființă. Dar, de asemenea, ne amintește că un act plin de compasiune sau constructiv – indiferent dacă lucrează în spitale sau doar observă distanțarea socială – are potențialul de a ajuta mulți.

De când au apărut vești despre coronavirusul din Wuhan , mă rog pentru frații și surorile mele din China și de oriunde altundeva. Acum putem vedea că nimeni nu este imun la acest virus. Cu toții suntem îngrijorați atât de cei dragi, cât și de viitor, atât a economiei globale, cât și a caselor noastre individuale. Rugăciunea nu este însă suficientă.

Această criză arată că toți trebuie să ne asumăm responsabilitatea acolo unde putem. Trebuie să combinăm curajul pe care medicii și asistentele îl arată cu știința empirică pentru a începe să transformăm această situație și să ne protejăm viitorul de mai multe astfel de amenințări.

În această perioadă de mare frică, este important să ne gândim la provocările pe termen lung – și la posibilitățile – ale întregului glob. Fotografiile lumii noastre din spațiu arată clar că nu există granițe reale pe planeta noastră albastră. Prin urmare, toți trebuie să avem grijă de ea și să lucrăm pentru a preveni schimbările climatice și alte forțe distructive. Această pandemie servește ca un avertisment că numai printr-o reacție globală coordonată, vom întâlni amploarea fără precedent a provocărilor cu care ne confruntăm.

Trebuie să ne amintim, de asemenea, că nimeni nu este liber de suferință și să ne întindem mâinile și celorlalți care nu au case, resurse sau familie pentru a-i proteja. Această criză ne arată că nu suntem separați unul de altul – chiar și atunci când trăim în afară. Prin urmare, cu toții avem responsabilitatea de a exercita compasiune și ajutor.

Ca budist, cred în principiul impermanenței. În cele din urmă, acest virus va trece, așa cum am văzut războaie și alte amenințări teribile în viața mea și vom avea ocazia să ne reconstruim comunitatea globală așa cum am făcut-o de multe ori înainte. Sper sincer că toată lumea poate sta în siguranță și să rămână calmă. În acest moment al incertitudinii, este important să nu pierdem speranța și încrederea în eforturile constructive pe care mulți le depun”.