Părintele vicar eparhial Ionuț Ghibanu continuă seria de scrieri cu profund caracter moralizator, având ca țintă comportamentul omului actual, al celor care ajung să se cocoațe într-o anume funcție și uită care le este, de fapt, rolul și sarcinile în societate. Aceștia uită, de cele mai multe ori, că, în politică, în toate organizațiile care au ca rol principal binele comun, propășirea neamului, avem nevoie de conducători adevărați, nu de șefi aroganți și disprețuitori, implicați doar pentru satisfacerea propriilor orgolii și interese. Ca de obicei, cuvântul meșterit ingenios de părintele Ionuț Ghibanu pornește de la pildele calde, simple, dar de o limpezime de neegalat, care se regăsesc din abundență în cartea de căpătâi a creștinismului care este Sfânta Evanghelie.

„Una din cele mai frumoase pagini ale Evangheliei ne evocă vindecarea slugii unui comandant militar de către Iisus. Este vorba despre un sutaș roman din Capernaum, adică un conducător peste 100 de soldați ai Imperiului roman, forță de ocupație în vechiul Israel. Până aici, nimic neobișnuit! Dar iată că acest comandant dovedește un umanism ieșit din comun, căci el lasă comoditatea și probabil obișnuința de a da ordine și se duce unde auzise că a venit Iisus Mântuitorul, pentru că una din slugile lui era grav bolnavă și se chinuia cumplit, iar asta îl impresionase.

A plâns probabil, căci da, oamenii plâng și își manifestă uneori neputința și disperarea, însă comandantul avea convingerea că Iisus îi va vindeca slujbașul, ceea ce s-a și întâmplat. Mântuitorul a fost uimit de atitudinea comandantului militar, și a ținut să mărturisească faptul că nici în Israel nu a văzut atâta credință!

Da, un mare șef, cum am spune astăzi, se dovedește a fi smerit, milostiv și cu mare credință în Dumnezeu. Însă, tocmai aici intervine diferența dintre un șef și un lider, căci acest comandant militar s-a dovedit a fi un lider, deoarece a dorit să meargă personal pentru a-și vindeca sluga, pe când dacă ar fi avut manifestările unui șef, ar fi dat ordin ca sluga sa să fie tratată.

Ei, da, așa da lider, nu șef, nu mic dictator isteric, nu arogant și distant, ci uman, profund uman, căci până și pe Mântuitorul L-a surprins. Ei, de aceștia avem nevoie și noi astăzi! Ne-am săturat de aroganțe și de distanțe, de nepăsare și dezinteres! Cu cât distanța dintre oameni e mai mare, cu atât dispare umanitatea, bunătatea și binele comun, prevalând numai interesul. Și de ce nu ai fi bun? De ce dacă ai fi învestit cu autoritate nu ai putea să iubești și să fii bun? Ce pierzi, ce te costă, ce te încurcă?

Vedem peste tot numai șefi, care mai de care mai vocali și mai departe de aspirațiile omului concret. Avem nevoie disperată de lideri, de oameni interesați de cei pe care-i coordonează pentru ca lucrurile să meargă bine și să prevaleze frățeitatea și binele comunității, nu ifose, frustrări și neputințe! Avem nevoie de lideri și nu de șefi!

Timpul șefilor a trecut, deși mai vedem dintre aceștia cu apucături din alte vremuri. Dar, depinde de noi să ne alegem lideri care să fie alături de nevoile, problemele și aspirațiile noastre”.