Legea privind izolarea și carantinarea promovată de Guvernul PNL a creat puternice reacții în societatea civilă, în rândul medicilor din România, care au văzut în respectivul act normativ o încununare de articole abuzive care pun în pericol drepturile și libertățile fundamentale. Mai mulți medici au redactat o scrisoare-protest, un apel adresat sindicatelor din sistem, Colegiului Național al Medicilor, pentru a lua poziții oficiale vizavi de noul act normativ aflat în Parlament pentru a fi votat.

„Suntem, azi, într-un moment cu totul aparte, în care asistăm la încercarea limitării libertăţii prin elaborarea unei legi nedrepte În care medicii sunt obligaţi să ia decizii în privinţa libertăţii şi bunurilor pacienţilor. În care medicilor li se impune să accepte ca toţi copiii minori ai celor carantinaţi, deci şi proprii copii, dacă se vor afla în această situaţie, să fie preluaţi de Asistenţa Socială. În care medicii sunt obligaţi să accepte detaşarea fără acord, oriunde doreşte o autoritate a statului. Departe de familie, de oricine are nevoie de serviciile lor medicale.

Suntem medici, nu gardieni, nici poliţişti, nici magistraţi, să putem decide privarea de libertate şi de bunuri. Suntem doar medici pentru pacienţii noştri. Şi aşa vrem să rămânem. Asta e menirea noastră, să îngrijim şi să vindecăm. Nu putem face asta, dacă o lege, în loc să ne protejeze drepturile, ne vulnerabilizează şi lasă deschisă poarta abuzurilor… pentru noi şi pacienţi deopotrivă.

Legea este pentru noi toţi. Legea protejează pacienţii asimptomatici cu COVID-19, care nu pot fi constrânşi să fie internaţi, carantinaţi, izolaţi, fără consimţământul lor. Pentru că e anticonstituţional. Legea protejează şi pacienții cu afecţiuni psihice, care nu pot fi internaţi decât cu consimţământul lor. Pentru că e anticonstituţional. Dar e Constituţional să aplici alt regim medicilor? Întregului personal medical? Corpul medical ţine piept îmbolnăvirilor de Covid-19 de aproape 4 luni. Fără nicio ezitare. Tocmai de aceea, încălcarea drepturilor cetăţeneşti, prin adoptarea unor măsuri abuzive, îndreptate împotriva corpului medical nu sunt justificate nici legal, nici epidemiologic, şi, mai cu seama, în niciun caz, moral. Drepturile noastre sunt drepturile tuturor şi reciproca e perfect valabilă.

Înainte de a fi medici, suntem cetăţeni ai acestei ţări, cu drepturi egale. Singura resursă pe care s-a bazat necondiţionat şi fără limite sistemul sanitar a fost resursa umană. Medici şi asistente, infirmiere şi îngrijitoare, brancardieri, personal sanitar şi auxiliar, au fost la datorie. Ei au putut rezista, în plină pandemie, în costume de protecţie la 38 de grade, în cabinete, săli de operaţii, saloane de pacienţi, UPU, ATI, în laboratoare, săli de CT, în ambulanţe. Tineri sau mai puţin tineri, sănătoşi sau mai puţin sănătoşi, oamenii în halate albe au rezistat. Nu au făcut pasul înapoi.

Autorităţile au raportat 3.355 de cadre medicale infectate, în aproape 4 luni de pandemie… Dacă după 4 luni nu există un număr enorm de decese cauzate de Covid-19, asta se datorează în primul rând eforturilor lor de multe ori dincolo de limita posibilului. Ei au putut. Nu au spus, precum Statul Român, de 30 de ani încoace. Sintagma aceasta nu caracterizează personalul medical. Datorită nouă, oamenilor săi, supraviețuiește sistemul. Cu toate problemele sale, generate de lipsa de viziune a politicienilor.

Sistemul sanitar din România este cel mai slab din întreaga Uniunea Europeană. Nu o spunem noi, o spun rapoartele Uniunii Europene de trei ani încoace. Suntem pe ultimul loc la cheltuielile alocate pentru Sănătate, având sistemul cel mai prost finanţat. De 30 de ani încoace, nu s-au găsit resurse. Şi nu avem doar o lipsă acută de fonduri, dar şi de legi. Nu avem legi sanitare care să umple vidul legislativ fără precedent. Fără definiţia actului medical, a gărzii, a carantinării, izolării. De 30 de ani nu s-a construit niciun spital nou, funcţional, din fonduri publice, cu excepția celui din Mioveni.

Nu s-a putut mai mult, ştim. Noi, ca şi corp profesional, am putut întotdeauna. Chiar cu prețul vieţii sau al sănătăţii noastre. Solicităm tuturor celor care reprezintă profesia luarea de poziție oficială, neîntârziat. Este obligaţia celor ce ne reprezintă, a Colegiului Naţional al Medicilor, a sindicatelor reprezentative pe ramură, a tuturor asociaţiilor profesionale ai căror membri suntem prin lege. Nu vrem privilegii, vrem doar respectarea drepturilor fundamentale ale noastre şi ale pacienţilor noştri. Dar nu vrem să ne transformam în ceea ce nu dorim să fim. Vrem să rămânem medici”.

Scrisoarea este semnată de dr. Livia Davidescu, de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, de dr. Manuela Predila, de la Maternitatea Bucur București, de dr. Alina Martau, UPU Piteşti, dr. Bogdan Lazescu, Spitalul Clinic Județean de urgență Tg Mureș și de pdr. Albert Claudiu, de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Miercurea Ciuc.