Am participat la o lansare inedită a unei cărți inedite: „Cealaltă patrie, cealaltă femeie”. Practic, este vorba despre cel de-al treilea roman pe care târgovișteanul Sorin Diaconescu l-a redat luminii tiparului. Deocamdată, nu am citit cartea pentru a-mi da cu părerea mea umilă despre narațiune, structura textului, sensuri, curente literare, stil, limbaj filozofic, temă, personaje etc.

Scriu acum din ceea ce am prins de la cei care au făcut onorurile de a prezenta noul roman al lui Diaconescu, respectiv profesorii George Coandă, Honorius Moțoc și Mihai Stan – directorul Editurii Bibliotheca, primarul Marius Caravețeanu și medicul Carmen Marcu. Amfitrionul acestei lansări tip spectacol, desfășurată la Teatrul „Tony Bulandra”, a fost eruditul om de cultură George Coandă.

Exersat o viață pe acest târâm al lansării și promovării unor valori, George Coandă a știut să penduleze minunat în fața publicului invitat, destul de numeros pentru un astfel de eveniment. Profesorul Coandă, într-un mod curat, sincer, parcă prea sincer pentru lumea nesigură în care trăim, a prezentat cartea, profesionist, fără să dezvăluie publicului intriga și tainele textului. Dar, nu a putut să treacă cu vederea, ba chiar s-a arătat a fi a puțin zbuciumat, iar discursul său a fost unul protestatar, dar nu politic, înfierbântat, dar nu aservit, despre ceea ce s-a întâmplat în ultimii 30 de ani în societatea românească și despre ceea ce ar trebui să facă românii, dar nu fac. Decăderea unei economii, a unor sensuri ale națiunii române, a conștiințelor, lupta unora, aflați vremelnic sau ciclic la putere, pentru a acapara totul fără să se gândească că în urma lor, pentru generațiile viitoare, lasă pustiu. Este, de fapt, o temă a romanului manifest, protest, apel, care se îmbină cu o delicată poveste de dragoste, „Cealaltă patrie, cealaltă femeie”.

Vorbitorii au avut discursuri inspirate. La prima vedere, părea că au venit cu ele pregătite de acasă, probabil scheletul temei era gândit dinainte, după ce au lecturat cartea, dar, în fața publicului, s-a văzut că s-au exprimat din suflet, au improvizat pe moment, comentând romanul într-un mod traductubil pentru toată lumea.

Momentele de discurs literar au fost alternate cu puțină muzică folk interpretată de Piți, un prieten de-ai lui Sorin Diaconescu venit de la Pitești pentru a colora plăcut această lansare de carte.

Finalul manifestării i-a aparținut, bineînțeles, autorului – Sorin Diaconescu, al cărui talent oratoric, discurs, i le-am admirat încă de când era în politică. Diferența este că atunci putea vorbi mult, frumos, cu nerv, despre lucruri care nu se întâmplau. Ca în politică. Acum știe să sondeze dur realitatea, să prezinte adevărata lume în care trăim, cu bune, dar mai ales cu rele. Amestecă plăcut discursul literar cu cel filozofic. Pare un Paler al Dâmboviței, cu acea luciditate crudă și verdicte dure despre ce și cei care ne înconjoară, la care se adaugă harul literar, ușurința de a scrie cum nu prea mai găsești.

Mi s-a părut ciudată, de nerealizat, ideea că anumiți oameni din servicii ar putea salva țara de la distrugere, de la căderea în haos, de la pierderea identității. Până acum, nu am văzut că generalii de prin Servicii trăiesc chinuit, fac mătănii și sunt cu gândul la popor. Realitatea spune altceva. Poate nu știu eu. Mai trebuie să mă informez. Dacă este invers, mă plec în fața lor. Nu am citit nici cartea. După, am să mă pronunț.

Oricum, rămâne de excepție seara lansării. Un eveniment la care s-a scos în lume o carte ficționară, dar cu mulți sâmburi de adevăr și dorințe, iar cei prezenți, în special profesorul George Coandă, au transpus liber, prin viu grai, adevărate eseuri despre vremurile pe care le trăim și condiția românului prins în furtuna globalizării. Despre generalii prea mulți, după cum au remarcat și vorbitorii, pentru țărișoara noastră mică, care trebuie să ne salveze de la pieire, mai vedem…