Am primit pe adresa redacției o scrisoare deschisă a unui tată de copil cu autism, din județul Giurgiu, scrisoare pe care o adresează, după cum s-a exprimat, „în special primarilor care se cred patroni și nu în slujba cetățenilor”.

„CÂT DISPREȚ ARĂTAȚI, DOMNULE PRIMAR ȘI PARLAMENTAR DE GIURGIU, FAȚĂ DE PESOANELE CU DIZABILITĂȚI, SPUNÂND CĂ NU AVEȚI BANII PENTRU NORMA DE HRANĂ, NEPLĂTIND NICIUN LEU ANUL ACESTA, 2021, ÎN TIMP CE DUMNEAVOASTRĂ AVEȚI SALARIUL DE ZECI DE MII DE LEI, MAI EXACT 10.400 LEI?

Statul român își bate joc de copilul meu cu handicap!

Faptul că am un copil cu dizabilități nu reprezintă o consecință a ignoranței mele sau a neglijenței față de copil. Așa a fost să fie, am un copil diagnosticat cu autism și fac tot ce pot ca să-l ajut să se recupereze. Nu cer statului să mă îmbogățească cu bani pentru a compensa faptul că nu dorm noaptea sau că uneori sunt atât de epuizat că nu mai vreau să vorbesc cu nimeni, ci cer statului să respecte legile pe care el însuși le-a dat.

Sunt furios pentru că trebuie să mă umilesc și să cer cu capul plecat să i se respecte copilului meu, și altora ca el, dreptul stipulat în lege. De ce oare autoritățile dau vina unele pe altele și mă plimbă de la o instituție la alta cu totală nepăsare? Atunci când s-a dat legea, nu ați gândit dacă există buget pentru punerea ei în aplicare?

Dragă parlamentar SI PRIMAR român, dacă ție ți-ar fi îngrozitor de sete, iar eu aș sta cu paharul cu apă în fața ta și aș rânji sfidător, fără să-ți dau o picătură de apă, oare cum te-ai simți? Ce trebuie să se întâmple ca tu să respecți legile pe care chiar tu le-ai făcut? De ce dacă eu nu plătesc o taxă la timp, tu îmi pui penalități, iar când tu nu plătești copilului meu cu handicap un drept, trebuie să înghit în sec și să tac? Oare dacă eu ți-aș pune penalități pentru neplata alocațiilor sau indemnizațiilor cuvenite copilului meu, ai fi mai conștiincios să respecți legea?

Trăim într-o țară în care PRIMARUL îl întreabă pe asistentul personal al copilului cu handicap, cum de își permite să ceară bani de concediu de odihnă SAU NORMA DE HRANA. Nu e suficient că ia bani de la stat și stă acasă? De parcă acel primar ar da banii pentru persoana cu handicap din buzunarul lui propriu. Trăim într-o țară în care, deși există o prevedere legală în care se menționează că asistentul personal este plătit în functie de vechime si gradație, primarul nu vrea să o pună în aplicare pentru că nu a primit hârtie oficială prin care i se spune că poate să aplice legea. Cum e posibil să spui în noul cod fiscal că familia copilului cu handicap e scutită de la plata impozitului pe casă, iar funcționarul de la primărie să spună că mi se acordă doar jumătate de scutire, pentru că doar eu sunt reprezentantul legal al copilului meu? Dar maica-sa ce este? E un străin care locuiește cu noi în casă? Realizezi, dragă stat român, cât e de aberant?

Ne ducem copiii la școala specială și mimăm că totul merge fantastic, dar nu te întrebi, dragă parlamentarule ȘI PRIMARULE care scrii legi, oare ce înțelege copilul ăsta autist nonverbal din lecția de istorie sau cultură civică, când de fapt el nu știe să ceară să meargă la toaletă.

Nu, nu vreau să plec într-o altă țară! Vreau ca țara mea să-și respecte cetățenii! Vreau ca în țara mea să nu mai fiu umilit când mă pui în fața faptului împlinit că nu ai bani să-mi dai indemnizația de handicap, nu ai bani să-mi dai norma de hrană a copilului meu sau nu ai bani să deschizi tu centre de recuperare. Pentru că eu nu înțeleg cum de ție nu ți se întâmplă niciodată să se termine bugetul pentru salariul tău de parlamentar SAU DE PRIMAR, pentru indemnizația și toate facilitățile pe care le ai, pentru pensia ta specială.

Îți cer să mă respecți. Îți cer să nu îngreunezi mai mult situația unei familii care are un copil cu handicap sau chiar doi. Îți cer să ai grijă de copilul meu așa cum ai avea grijă de tine. Gândește-te, dragul meu parlamentar SAU PRIMAR, că mama unui copil cu handicap nu lucrează, nu pentru că e lenesă, ci pentru că are un copil care are nevoie să fie supravegheat în permanență. Nu mai găsi ca fiind o chestiune opțională și neimportantă respectarea drepturilor unei persoane cu handicap. Respectă-mă! DACĂ VREI SĂ TE RESPECT, DOMNULE PRIMAR SI PARLAMENTAR! FII OM!”