Alianța pentru Combaterea Abuzurilor a solicitat Guvernului României să nu adopte Proiectul de OUG privind aprobarea metodelor de intervenție la specia de urs brun, întrucât reglementează o procedură ambiguă, contradictorie, cvasi-inaplicabilă și eminamente inutilă, care nu salvează pe nimeni (ba chiar îngreunează salvarea vieții și integrității corporale a persoanelor) dar contravine Directivei ”Habitate” și Deciziilor Curții de CJUE, încalcă principiul constituțional al securității juridice, este motivată precar și absolut tendențios.

„Având în vedere informația potrivit căreia, OUG privind aprobarea proiectelor de intervenție la specia de urs brun, promovat de ministrul Mediului Tanczos Barna, ar urma să fie adoptat în ședința de Guvern de astăzi, 21 iulie 20121, facem un apel la d-l Prim-Ministru Florin Câțu să nu adopte (cel puțin în această ședință de guvern) acest Proiect de OUG.

L-am informat pe D-l Prim Ministru că, sub pretextul demagogic al ”apărării vieții și integrității corporale a cetățenilor” și după o campanie elucubrantă de demonizare a unui animal strict protejat de legislația comunitară, d-l Tanczos Barna prezintă Guvernului spre adoptare, sub forma unei OUG, o enormitate juridică prin care reglementează o procedură stufoasă, ambiguă, incoerentă, contradictorie, cvasi-inaplicabilă și eminamente inutilă care nu salvează nicidecum viața sau integritatea corporală a cuiva (ci, dimpotrivă îngreunează eventual salvare a vieții și a integrității corporale a persoanelor în cazurile cu adevărat grave) dar contravine copios Directivei nr. 92/43/CEE a CONSILIULUI din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică-(Directivei ”Habitate„) și Deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în materie (mai ales Deciziei C-88/2019 https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-88/19 ), încalcă principiul constituțional al securității juridice, NU este motivată nici sub aspectul urgenței, nici sub aspectul importanței, nu conține norme necesare, suficiente și posibile, elimină în mod inadmisibil Academia Română și Ministerul Mediului, Agenția de Protecția Mediului sau Garda Națională de Mediu din Deciziile de avizare a uciderii unor animale strict protejate de legislația comunitară, DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Proiectul de OUG a fost promovat printr-o campanie absolut grotescă de linșaj mediatic a ursului brun, organizată după toate regulile propagandei și orchestrată
în mod neverosimil chiar de ministrul însărcinat cu protecția mediului și biodiversității care, interpretând la perfecție rolul de zapciu, de zbir al mediului și biodiversității a demonizat, timp de luni de zile o specie strict protejată de legislația comunitară, în uralele și aplauzele unor ”potere” alcătuite aleși locali indolenți sau din vânători deghizați în victime ale urșilor. Campania a culminat cu teza modificării genetice a urșilor (promovată de aleși locali din UDMR) și cu povestea ”cutremurătoare” a unui vânător atacat de urs în timp ce vâna mistreți în mijlocul pădurii.

OUG-ul d-lui Tanczos este o ȘARADĂ de proporții pentru că d-l Tanczos VREA să schimbe legislația în timp ce același domn Tanczos, NU aplică legislația în vigoare
care îi permite să aprobe (dacă sunt îndeplinite anumite condiții) împușcarea sau relocarea urșilor. Cu alte cuvinte, ministrul mediului propovăduiește de la televizor împușcarea urșilor dar refuză de la minister, aprobarea împușcării acestor urși în baza legislației actuale.
SOLUȚIA RELOCĂRII ursilor ESTE INAPLICABILĂ cel putin 60 de zile de la intrarea în vigoare a OUG. CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ în această perioadă , singurele soluții aflate ale OUG d-lui Tanczos sunt alungarea și ÎMPUSCAREA ANIMALELOR.

Reclama

Astfel, potrivit prevederilor art. 2, alin. (2) din OUG, ”În vederea punerii în aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și pentru asigurarea serviciilor de specialitate privind tranchilizarea și relocarea ori extragerea prin eutanasiere a exemplarelor de urs, unitatea administrativ-teritorială poate încheia contract de prestări servicii cu medicul veterinar de liberă practică, cu respectarea legislației în domeniul achizițiilor publice. Modelul de contract de prestări servicii încheiat cu medicul veterinar de liberă practică se stabilește prin ordin al ministrului mediului, apelor și pădurilor, care se emite în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. Așadar, cel puțin 60 de zile de la intrarea in vigoare a OUG, NU VOR exista medici veterinari care să tranchilizeze animalele ce umează a fi relocate ceea ce înseamnă că nu vor exista relocări.

Proiectul de OUG este neconstituțional pentru că încalcă normele de tehnică legislativă și principiul constituțional al securității juridice care decurge din principiul legalității, consacrat de art. 1, alin. (5) din Constituție în sensul că reglementează soluții reglementate déjà în alte acte normative de același nivel , după cum urmează:
– reglementează excepții/derogări de la regimul de protecție strictă a speciei urs brun (uciderea sau tranchilizarea si relocarea) în condițiile în care regimul acestor derogări este reglementat dea la art. 38 din OUG 57/2007 (care transpune art. 16 din Directiva ”Habitate”)
– reglementează o intervenție de urgență pentru a proteja viața și integritatea corporală a persoanelor în cazul atacurilor unor animale sălbatice în condițiile în care acest tip de
intervenție este reglementată déjà la art. 29^1 din Legea 550/2004 a Jandarmeriei Române, de art. 19, alin (1) din aceeași lege dar și în art. art. 46 și art. 47, lit. c^1 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor. (Conform acestor norme legale, Jandarmeria intervine în cazul unei agresiuni ale animalelor care pune în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor, cu dispozitive cu substanțe iritante, arme cu substanțe tranchilizante ,arme cu glonț de cauciuc, dar și cu armele letale din dotare.)

Proiectul de OUG își subminează / ridiculizează propriul scop, este totalmente INUTIL și chiar PERICULOS pentru că nu face decât să bulverseze și să submineze celeritatea acțiunii jandarmeriei, în sarcina căreia au fost stabilite prin lege, (încă din anul 2017-2019) pârghiile intervenției urgente pentru apărarea vieții și integrității corporale a
persoanelor în cazul atacurilor animalelor sălbatice. Astfel, aceste pârghii sunt stabilite prin lege în sarcina jandarmeriei potrivit 29^1 din Legea 550/2004 a Jandarmeriei, art. 19, alin (1) din Legea 550/2004 și art. art. 46 și art. 47, lit. c^1 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor. (conform acestor reglementări,

Jandarmeria intervine în cazul unei agresiuni a animalelor care pune în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor, cu arme cu glonț de cauciuc, dispozitive cu substanțe iritante, arme cu substanțe tranchilizante iar, la limită, și cu armele letale din dotare.

Proiectul de OUG contravine atât Directivei ”Habitate” cât si deciziilor CJUE (In special deciziei C-88/2019 https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-88/19 ) pentru că elimină orice autoritate națională competentă și/sau orice autoritate științifică, precum Academia Română, agențiile pentru protecția mediului și gărzile de mediu dar și Ministerul Mediului, din economia deciziei de derogare de la regimul de protecție strictă (adică a deciziei de aprobare a împușcării/relocării urșilor) transferând întreaga responsabilitate a acestei decizii în sarcina unui primar/viceprimar conducătorul unei ”echipe de intervenție”, un fel de adunare ad-hoc (alcatuită din primar/viceprimar, jandarm, medic veterinar, paznic de vanatoare sau angajat al Gărzii forestiere), care nu poate fi asimilat în nici un caz cu o ”autoritate națională competentă”. Totodată, OUG elimină actul administrativ (Ordinul de ministru) sub forma căruia trebuie să fie emisă Decizia de derogare (de către Decidentul firesc, Ministerul), înlocuindu-l cu o operațiune administrativă efectuată direct în baza prevederilor OUG de către membrii echipei de intervenție și dispusă de primar/viceprimar. Acest fapt este inadmisibil și contrar Directivei Habitate și Deciziilor CJUE (În special Deciziei C-88/2019), potrivit cărora:

Reclama

Decizia de derogare de la protecția strictă a unei specii trebuie luată de autoritatea națională competentă (adică de Ministerul de Mediului Apelor și Pădurilor) care trebuie să verifice respectarea condițiilor derogatorii specifice pentru fiecare caz în parte, anterior acordării derogării.

Decizia de derogare trebuie emisă sub forma unui act administrativ în care să fie consemnate motivul derogării, explicația / justificarea inexistenței / neaplicării unor alternative la derogare precum și mențiunea verificării condiției neafectării ,,stării de conservare favorabilă” a specie urs.

Decizia de derogare se emite inclusiv pentru exemplarele aparținând speciilor strict protejate care se află la periferia și în interiorul localităților.

Reglementarea specială a unor metode de intervenție pentru specia de urs brun printr-o Ordonanță de Urgență este absolut NEJUSTIFICATĂ atât sub aspect Urgenței cât și sub aspectul UTILITĂȚII /IMPORTANȚEI de fond a acestei reglementări.

Prin adoptarea acestui act normativ se aruncă în derizoriu instituția normativă a Ordonanței de Urgență legitimându-se totodată ideea falsă și absurdă că, în România, riscul atacurilor ursului brun ar fi RISCUL SUPREM, cu mult mai mare decât toate celelalte tipuri de risc la un loc ( riscurile de incendii, avalanșe, alunecări de teren, cutremure, inundații, accidente (rutiere, aviatice etc), explozii, muniție neexplodată etc. prăbușiri de clădiri etc. RISCURI a căror gestionare se face DOAR prin Hotărâri de Guvern.

Reclama

Adoptarea acestei OUG nu este decât o victorie electorală și strategică a ministrului Tanczos Barna care, reușete să abată atenția în cea mai DIVERSIONISTĂ manieră posibilă, de la adevăratele și gravele probleme de mediu cu care se confruntă România (defrisari ilegale, furtul sistematic de lemn, poluare, inundații etc) pe care însă același ministru al mediului le tratează cu un dispreț manifest și le manageriază CATASTROFAL

Adoptarea acestui act norrmativ ar reprezenta o ANOMALIE decizională care ar avea ca efect demonetizarea / dezafectarea ”instituției” normativă a ordonanței de urgență. O ordonanță de urgență este un ”glonț de argint” normativ, o soluție rară ce se impune în circumstanțe excepționale atât sub aspectul importanței reglementării, cât și sub aspectul necesității și urgenței acesteia, circumstanțe departe de a fi întrunite de proectul ministrului mediului, ÎNTRUCÂT:

Importanța și gravitatea riscurilor generate de atacurile urșilor în economia tuturor tipurilor de risc cu care se confruntă cetatenii României este extreme de EXAGERATĂ. Adoptarea unei OUG speciale destinate strict managementului riscurilor atacurilor ursului brun ar genera o DISPROPORȚIE de percepție / abordare / reglementare aberantă între modurile în care statul roman ierarhizează / reglementează / manageriază diferitele tipuri de risc, legitimând impresia falsă și absurdă că, în România, riscul atacurilor ursului bruni ar fi RISCUL SUPREM, cu mult mai mare și mai grav decât toate celelalte tipuri de risc la un loc ( riscurile de incendii, avalanșe, alunecări de teren, cutremure, inundații, accidente (rutiere, aviatice etc), explozii, muniție neexplodată etc. prăbușiri de clădiri etc. etc)

Or, deși situația stă invers (în sensul că, evenimente de tipul accidentelor, inundațiilor, incendiilor etc. mai sus enumerate produc anual mult mai multe victime și pagube semnificativ mai mari decât ratacurile urșilor), totuși managementul TUTUROR riscurilor altele decât cele generate de atacul urșilor se face la grămadă prin două HG și anume HG nr. 94/2014 și în HG nr. 557/2016.

IMPORTANȚA proiectului de OUG în economia rezolvării problemelor
generate de ursi este dezafectată chiar de inițiatorul OUG, ministrul Tancos, care recunoaște că această OUG este o picătură într-o mare https://www.libertatea.ro/stiri/tanczos-barna-oug-despre-uciderea-ursilor-agresivi-e-o-picatura-in-mare-in-zonele-locuite-vom-interzice-hranirea-lor-3641889. Prin urmare, Guvernul României este chemat să emită (irosească) o ditamai OUG specială pentru a rezolva doar ”o picătură din marea” problemei cauzate de riscurile atacurilor urșilor bruni, ”mare” care la rândul ei este doar o picătură în ”marea” tipuri de risc la care se expun cetățenii României (riscurile de incendii, avalanșe, alunecări de teren, cutremure, inundații, accidente rutiere, aviatice etc), explozii, muniție neexplodată etc. prăbușiri de clădiri etc. etc), riscuri pentru al căror management, Guvernul a emis doar două H.G.

Reclama

Prin urmare, în logica NORMATIVĂ ABSURDĂ și PLETORICĂ a acestei OUG, Guvernul României ar avea nevoie de vreo 20-30 de OUG pentru a rezolva doar problema conflictelor om-urs și vreo 200 de OUG pentru a gestiona celelelate tipuri de riscuri cu care se confruntă românii.

Proiectul de OUG este INUTIL pentru că reglementează în principiu o acțiune Post- factum care, în cazurile cu adevărat grave , ( atacuri iminente ale urșilor) nu împiedică/nu întrerupe aceste atacuri ale urșilor ci doar gestionează o eventuală situație post-atac.

(Intervenția d-lui Tanczos este o acțiune declanșată de un apel la 112 care semnalează fie simpla prezență a unui urs, fie un atac al acestuia) în urma căruia o echipă alcătuită primarul / viceprimarul localității, un jandarm, un angajat al unei asociații de vânătoare sau un reprezentant al Gărzi Forestiere și medicul veterinar concesionar, se deplasează în 20, 30, 50, 120 etc de minute la locul unde a fost semnalată prezența ursului. Nu avem de-a face deci cu o intervenție preventivă / instantanee care poate împiedica un atac iminent al ursului sau poate întrerupe un atac aflat în desfășurare al acestuia, (salvând viața sau integritatea unei persoane de exemplu) ci cu o acțiune post factum, de gestionare a efectelor unui eventual atac. În consecință ”Intervenția” d-lui Tanczos nu poate salva pe nimeni dintr-o situație critică, adică nu este eficientă EXACT în cazurile pentru care a fost instituită.
MOTIVAREA OUG este realmente tendențioasă și ABSURDĂ prin susținerea (paragraful al 6 din Preambul) potrivit căreia, conflictele om-urs s-ar fi înmulțit din cauza statutului actual de conservare favorabilă al speciei urs în România. EXTRAPOLAREA acestui sofism pernicios și stupid (care exonerează omul incriminând ursul) ar duce la concluzia aberantă că statutul favorabil al unei specii reprezintă în sine o amenințare la adresa societății umane.

Proiectul de OUG încalcă principiului constituțional al securității juridice având carențe majore de claritate și predictibilitate în sensul că reglementează o procedură stufoasă, contradictorie, incoerentă și incompletă, ce conține formulări ambigue sau opace fără să prevadă însă repere temporale sau spațiamnle ale relocării, metode fiabile de montorizare și identificare a urșilor , procedură la rigoare cvasi- inaplicabilă, dar care permite practic (ba chiar încurajează) deciziile arbitare.

OUG încalcă art. 16 din Directiva ”Habitate” și normele de tehnică legislativă pentru că reglementează (uneori chiar neclar, ambiguu) situații în care se permite uciderea urșilor, deși există alternative satifacatoare la această ucidere.

Reclama

Contrar art, 16 din Directiva Habitate, OUG permite împușcarea urșilor, pentru motive derizorii ca de exemplu în situația în care securitatea ”bunurilor de
orice fel” aparţinând cetățenilor e pusă în pericol (bunurile de orice fel pot fi și bunuri fără o valoare semnificativă ca de exemplu-un sandvis,un rucsac, 10 pere, o galeata de porumb). Or, uciderea unui urs pentru că pune în pericol siguranța unor bunuri cu valoare derizorie reprezinta o altă incalcarea Directivei care prevede ca derogările se dau doar pentru prevenirea unor ”pagube grave” și nu pentru prevenirea oricărui tip de pagubă;
URGENȚA acestei OUG este subminată și prin faptul că se introduce ca prima solutie pentru desemnarea persoanei care impușcă ursul cu arma de vânătoare, contractul cu asociatia de vanatoare (gestionarul fondului) fapt incompatibil cu solutionarea unei situatii urgente printr-o OUG, in conditiile in care, contractul este un act benevol, bilateral pe care un prestator (mai ales unul privat precum este o asociație de vânătoare) nu poatefi obligat să îl încheie. Prin urmare, desi se clamează urgența aplicarii solutiilor din această OUG, Primariile sunt obligate să caute mai intai gestionari dornici de aincheia niste contracte absolute improprii specificului activitatii lor, adică niste contracte prin care isi pun la dispozitie angajatii, in regim de permanență, unor unitati administrative teritoriale.

Prin OUG –ul d-lui Tanczos, Statul român adoptă din nou cu o solutie cinică pompieristica și abuzivă ale carei consecinte pe termen lung trebuie sa le suporte entitati private.

Astfel, puii ursoaicelor ucise sunt plasati automat si obligatoriu in centre de reabilitare/sanctuare care sunt in majoritatea private si care in majoritatea lor fie NU sunt destinate preluarii ursilor din sălbăticie, fie sunt supraaglomerate.

În acest timp, statul roman, prin Ministerul Mediului Nu a fost capabil să înființeze un singur centru de reabilitatre desi infiintarea acestor centre este prevazuta in OUG nr. 57/2007 si desi MMAP gsetioneaza și cheltuieste bugete de milioane de euro.

Nu exista in OUG-ul d-lui Tanczos Barna nicio masura reala de prevenție, ceea ce înseamnă că statul românperpetuează politica indolent, cinică și iresponsabilă de manageriere exclusivă a efectelor conflictelor om-urs și de ignorare a cauzelor acestor conflicte.

Reclama

Nu este reglementată sancționarea celor care hranesc ursii in localitati, sanctionarea UAT-urilor care nu manageriaza responsabil deseurile, sanctionarea gestionarilor pentru neadministrarea sau administrarea neadecvata a hranei vanatului, alocarea de fonduri pentru garduri electrice sau repelenti adecvați, sistarea activitatilor de culegere intensivă a fructelor de padure de catre Romsilva sau alte entitati. Ca de obicei se preferă solutii pompieristice care trateaza efectele si nu cauzele, fapt care va perpetua problema concomitant cu împușcarea pe bandă rulantă a urșilor habituați care vor fi înlocuiți de alți urși habituați sau condiționați de mâncarea oferită de comunitățile umane, dacă nu se vor îndepărta CAUZELE acestei habituări / condiționări”.