Localitățile județului Dâmbovița adăpostesc la vedere, dar nebăgate în seamă, neprețuite, dar neadmirate așa cum ar trebui, nu mai vorbim de a fi studiate, opere de artă de o valoare inestimabilă.

Câți dintre dâmbovițeni știu că anumite lucrări ale marelui artist plastic Vasile Blendea se află înrădăcinate de zeci și zeci de ani în inima localităților Voinești, Răzvad, Valea Lungă-Cricov și Ocnița? Monumente dedicate eroilor din Primul Război Mondial pe lângă care oamenii trec indiferenți, copleșiți de problemele zilnice, sau unde vin să depună, o dată pe an, într-o cavalcadă a rutinei, coroane de flori în memoria celor căzuți pentru patrie, dar fără să îi intereseze cine este cel care, cu ani în urmă, a trudit pentru crearea acestor opere de artă…

Pe unele am descoperit semnătura marelui artist Vasile Blendea. Mi-am trecut palma cu emoție pe acele litere scrijelite în bronz între anii 1934-1937. Atunci, în Voinești, Răzvad, Valea Lungă și Ocnița au fost amplasate monumentele create de Blendea, adevărate valori ale patrimoniului cultural românesc.

Privindu-le atent, admirându-le perfecțiunea nealterată de vreme și de vremuri, observi, dacă vrei, fără să fii un avizat în domeniu, sensibilitatea, forța, simbolul acestor lucrări care nu sunt monumente anonime. Au un nume, o condiție, ascund o poveste.

Monumentul de la Voinești se cheamă „Omagiu Eroului”, cel de la Răzvad de Sus – „Jertfa”, iar monumentul din Răzvad de Jos a răzbătut în timp sub denumirea „Despărțirea”. La Valea Lungă-Cricov avem „Tatăl și fiul”, iar la Ocnița – „Paza țării”.

Dacă omul, chiar și cel de rând, le-ar cunoaște măcar denumirea dată de artist, ar decodifica mult mai rapid întruchiparea, simbolul, ar rezona mult mai bine cu istoria. Dar, cine știe că aceste grupuri statuare au fost lucrate cu migală și talent de unul dintre cei mai mari artiști plastici români? De omul pe care marele istoric Nicolae Iorga l-a trimis în Franța, Germania și Elveția pentru a găsi și copia portretele marilor voievozi români aflate în muzeele occidentale? Cine mai face acum așa ceva?

Ar trebui ca reprezentanții culturii dâmbovițene, cot la cot cu reprezentanții autorităților locale, să se gândească la montarea, lângă aceste monumente de neprețuit, a câte unei plăcuțe biografice, cu date și informații despre marele artist. Oamenii care au în localitățile lor asemenea opere de artă ar trebui să fie mândri. Să le viziteze periodic pentru a cinsti, în acest mod, pe cei care s-au sacrificat pentru țară și, nu în ultimul rând, pe marele artist Vasile Blendea…

„Deși realizate izolat, ele au fost gândite într-o viziune unitară, întemeiată pe de o parte pe sensul istoric al patriotismului, iar pe de altă parte pe experiențele statuarei tradiționale.

Artistul Vasile Blendea a evitat cu mare grijă gesturile largi, discursive, îndreptându-și atenția către tensiunile interioare, către încărcătura spirituală pe care a dorit-o cât mai bogată și mai convingător expresivă prin intermediul mișcării formelor.

Construcția monumentelor este deosebit de riguroasă și robustă, vădind capacitatea lui Vasile Blendea de a transmite formelor sculpturale o sesizantă forță spațială, artistul recurgând și la elemente de port popular și asociind grupurilor statuare reliefuri care ilustrează momente din luptele de la Mărășești sau din trecerea trupelor române peste munții Carpați.

Modelate în lut și ulterior turnate în bronz, lucrările amintesc artistului de zilele din vreme de război pe care le-a trăit la Mărăști, Șușița și Muncel. Lucrările realizate de Vasile Blendea între anii 1932-1937 sunt considerate monumente memoriale și reprezintă o pagină importantă a sculpturii românești din perioada interbelică și, totodată, cel mai reprezentativ grup de opere dedicate de un artist războiului de reîntregire națională”, a scris conf. univ. dr. Iulian Iosif Oncescu, de la Universitatea ,,Valahia” din Târgoviște, în „Gazeta de Voinești”.