Connect with us

OPINII

Guvernul Ciucă pică, da’ trece…

Publicat

pe

Lucrurile sunt complicate în ceea ce privește alcătuirea noului Guvern cu sprijin PSD. Se pare că, în prima fază, conducerea Partidului Social Democrat a prizat oferta. Impresia generală a fost că PSD va sprijini Cabinetul minoritar Ciucă. Informațiile care au circulat, analiza faptelor, a declarațiilor liderilor dădeau ca sigură colaborarea de conjunctură cu PNL. Dar, s-a mai schimbat ceva pe parcurs. Poporul PSD, oricum hărțuit de liberali în acest răstimp, oricât este el de adept al normalității și liniștii socio-politice, nu prea poate să înghită broasca de la Cotroceni. S-a prins.

Să îi faci pe plac unui președinte care a căutat prin toate mijloacele nu numai să te denigreze, ci și să te bage în disoluție, nu prea poate fi acceptat. Este prea de tot. Indiferent de motivele invocate.

Liberalii urăsc, genetic, PSD. Cum ai putea să le dai un vot pozitiv unora care te-ar executa în minutul unu? Nu ați văzut? Chiar și acum, când știu că au nevoie de social-democrați pentru instalarea Guvernului Ciucă, aruncă cu otravă în PSD. Și, totuși, reprezentanții partidului enunțat mai la urmă cred eu că vor ceda. Merg pe schema interesul național, situația în care se află țara în momentul de față. Se mai tatonează. Se mai scot în față neînțelegeri, nemulțumiri, nepotriviri. Acțiuni de abureală. Discuții în contradictoriu pe seama cerințelor impuse de PSD. Un pic de rumoare. De impresie că nu îi acceptăm decât în condițiile noastre. Părăsim tratativele. Vâlvă. Un pic de panică… Practic, se dezumflă balonul tensiunilor din sânul poporului PSD, care nu agreează deloc ideea de a se da verde Guvernului Ciucă.

Sunt destui analiști care spun că va ieși bine. Va fi votat. Soluție de compromis. Armă cu două tăișuri pentru PSD. Să nu creadă că, odată instalați la guvernare, liberalii aflați acum sub cârma lui Iohannis vor fi mai blânzi în critici și aprecieri, că vor percuta rapid la soluțiile pe care le vor expune social-democrații. Deloc! Vor dori și mai mult să recâștige măcar un pic din procentele de încredere pe care le-au pierdut.

Dacă ar cădea la vot Guvernul Ciucă, perspectiva alegerilor anticipate ar prinde un contur și mai clar. Dar, chiar sunt dorite? Declarativ, sunt posibile. Practic, nimeni nu își dorește așa ceva acum, în plină pandemie și stare de alertă. În condiții normale, ar fi fost cea mai justă și clară soluție. Dar, în situația dată și doar după un an de mandat, politicienii noștri nu vor să se întoarcă la popor. Au avut și ei niște calcule și nu prea ies…

Anticipatele în vremuri de pandemie, cu atâtea restricții, cu o campanie electorală desfășurată cu masca pe figură, mai mult în mediul virtual, unde tehnica manipulării s-a perfecționat, conțin și o doză importantă de imprevizibilitate.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Amalgam… de primăvară!

Publicat

pe

Primele zile ale lunii martie s-au consumat într-un ritm pseudo-poetic, cu flori, urări de tot soiul, gingășie, jocuri de imagine și multe, multe petreceri. Îngrozitor de dese și toate după un stas. Politica a fost puțin pitită printre buchețele de lalele. Dar tot se simțea mirosul său înțepător. La ce ar mai fi bună acum?

Coaliția funcționează. După principiul unui perpetum mobile. Nici nu mai este nevoie de vreun combustibil, de vreo energie anume, de vreun braț de idei, de proiecte, lideri de anvergură, ceva. Merge din inerție. Se rostogolește precum bolovanul. Sfarmă tot în calea lui.

În Ucraina se mai trage cu tunul. Facturile la electricitate nu au sosit. De prin supermarketuri, încep să dispară casierițele. A apărut și carnea de plastic. Grâul românesc zace în hambare. Pensiile speciale respiră profund și prosper. Schengen nu mai contează. Harul și profesionalismul în politică, nici atât! Cravată, costum și funcție. Suficient. Iohannis, în Japonia. Ciucă cu roboțelul Ion. Dâncu s-a împăcat cu ucrainenii. Oprea, achitat. Iliescu a trecut de 93 de ani. Ponta bocește prin televiziuni. Țuțuianu, stins pe culoarele meschine ale puterii. Cotinescu plânge hectarele date cadou de Primăria Târgoviște italienilor. Milițienii se pensionează și intră în politică. Poate mai e rost de vreun ciugulit… Putin amenință cu nucleara. Ciolacu mai este?

Revin… la florile noastre. Într-un fel, mă bucur că mai este de făcut un pas și se duc aceste zile în care frumusețea, simbolul și gestul de politețe s-au transformat în intoxicație acută. Toată lumea a dăruit flori, mărțișoare, ieftine, scumpe, la kil sau la karate, bomboane… Totul în flux continuu. Ca un reflex condiționat.

Au ieșit în stradă și polițiștii, și jandarmii. Cu flori! Nu știu dacă și pompierii… Ar fi fost culmea! Politicienii, în lungi cohorte, au împărțit pe străzi, prin piețe, parcuri, gări, flori și ce mai au prin sublimul lor bagaj. Un spectacol plin de emoție și interes. S-a umplut Facebook-ul de fotografii de grup, cu flori, cu mese printre mese, cu fripturi și zâmbete de toate tipurile. Sincere. False. Sătule. Plictisite. De complezență. Ironice. Dezinteresate. Obosite. De conjunctură. Degeaba…

Între 1 și 8 martie, ne-am aflat în cea mai catifelată campanie de imagine. Totul, sub platoșa tare de cap a normalității. Ce nu știu unii este că, pe dedesubt, pe sub frunza uscată a țării, au răsărit în pâlcuri repulsia, revolta, mâhnirea și nemulțumirea. Și toate aceste plăntuțe, cam nebăgate în seamă de autorități, au prins rădăcini chiar în mijlocul lanului de ghiocei.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

ACTUALITATE

Copiii nu judecă, noi, însă, devenim judecători de ocazie!

Publicat

pe

Părintele vicar eparhial Ionuț Ghibanu are perfectă dreptate când afirmă, într-un text publicat pe Facebook, că oamenii s-au transformat, sprijiniți de tehnică, de abundența de informații, de cele mai multe ori distorsionată și special canalizată, în judecători de ocazie. Nimeni și nimic nu scapă de acest tip de linșaj apărut din nevoia unora de a-și da cu părerea, luând doar falsul și superficialitatea ca argumente supreme.

„Fie că îți arunci un ochi pe telefon privind la ultimele știri on line, fie că deschizi televizorul sau pur și simplu interacționezi cu vreun cunoscut, vei constata că ceea ce pare a domina realitatea contemporană este aplecarea teribilă spre a judeca, spre deosebire de copii, care au, încă, inocență și nu o fac. Adulții nu stau mult pe gânduri și, fără a se preocupa de altceva, pare că cel mai ușor este să devină judecători unii față de alții.

A judeca pare astăzi cel mai lejer exercițiu antropologic, cea mai simplă poziționare față de multitudinea de informații ce abundă în spațiul nostru cotidian. Pe lângă faptul că este un mare consumator de energie sufletească, este și păgubos acest obicei care năruiește reputația, imaginea și încrederea unui om, la distanță de un clik. Pentru că o informație nu este întotdeauna în mod cert bine intenționat difuzată.

Poate fi 90 % adevărată și numai 10% falsă și totuși distruge un om și munca lui de o viață, pentru că de regulă oamenii nu sunt obișnuiți, nu au exercițiul și mulți nici capacitatea de a privi dincolo de perdeaua de cuvinte primară pentru a decripta adevărul. O vorba aruncată aiurea de unul strică prietenii, distorsionează relații și transformă uneori comunitatea într-o masă amorfă de judecători necruțători.

De altfel, avertismentul Mântuitorul de a nu judeca pentru a nu fi judecați și acela că măsura cu care noi judecăm pe alții va fi măsura cu care noi vom fi judecați, tocmai la această realitate se referă.

Nu să fim judecătorii unii altora ne este vocația, ci să colaborăm, să fim solidari, să ne ajutăm, să ne sprijinim și de ce nu, să ne iubim! Să ne manifestăm ca o comunitate, în comuniune și nu să fim o adunătură de judecată, un grup neidentificat profesional de judecători cu vocație virtuală, fulgurantă și tranzitorie!

O altă constatare tristă este cea referitoar la faptul că semenul nostru ne este cel mai aprig și nemilos judecător pentru faptele noastre reale sau pentru cele numai imaginate de el.

Sunteți curioși nu? La ce acuze mă refer? Păi, simplu, la orice îi trăsnește unuia sau altuia prin cap, amețit de gloria de judecător, născut, nu făcut, gata de a vedea orice pai din ochii aproapelui și a neglija propria bârnă! De fapt, aici este cheia, dacă ne-am judeca mai puțin unii pe alții, dacă am fi precum copiii, ne-am respecta și ne-am aprecia, dacă am avea mai multă încredere și dacă am fi preocupați de chestiunile cu adevărat urgente și majore ale lumii noastre, s-ar transforma în bine chipul comunităților noastre și al nostru, al fiecăruia.

Să nu uităm că Îi atribuim lui Dumnezeu calitatea de Suprem Judecător, dar El nu este nicidecum asemenea unui judecător omenesc. Dreptatea Lui este întotdeauna milostivirea și iubirea Lui. Iar, El nu are nici-o umbră de părtinire, răutate sau interes, ci este ca un Tată Atotmilostiv pentru fiecare dintre noi, fiii și fiicele Lui, copiii Lui.

Dacă am fi judecători în stilul Lui am fi numai și numai iubire și milostivire și nimic altceva, dar din nefericire, unii preferă să fie judecători de tipul celor ce condamnă la alții, pe drept sau nu, ceea ce îi sperie la ei, ori știu că-i domină!

Mila și iubirea sunt mai mari întotdeauna decât dreptatea, oricare ar fi ea!

Judecata lui Dumnezeu înseamnă vindecarea de orice rău, a oricărei traume și luminarea cu iubire totală a întunericului ce nu ne dă pace. Judecata Lui este Iubirea Lui! Să încercăm, pe cât se poate, să fim ca El”, a scris vicarul eparhial Ionuț Ghibanu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats