Circa trei mii de credincioși din județul Dâmbovița au fost prezenți, ieri – 18 octombrie 2026, la sfințirea bisericii Schitului „La Stejari”, așezământ monahal aflat sub ocrotirea Sfintei Mucenițe Filofteia, situat în comuna Mănești, județul Dâmbovița. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei, împreună cu părintele vicar Ionuț Ghibanu și un sobor de preoți și diaconi. După sfințirea Bisericii, a fost oficiată și Sfânta Liturghie, pe un podium special amenajat în apropierea sfântului locaș.

Actul în care s-a consfințit sfințirea a fost citit de preotul dr. Ionuț Adrian Ghibanu, vicar eparhial. Preotul Silviu Danciu, protopop al Protoieriei Târgoviște Nord, a adresat IPS Nifon cuvântul de bun venit, după care preacuvioasa Egumenă Iustina Dănilă a exprimat recunoștința obștii monahale față de înaltul ierarh și față de toți binefăcătorii care au sprijinit ridicarea bisericii și a corpului de chilii.

Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, în cuvântul său, a subliniat faptul că ”monahismul este parte integrantă a vieții și structurii Bisericii Universale a Mântuitorului Hristos. De aceea, mănăstirile, atât din Răsărit, cât și din Apus, dar mai ales la noi, sunt cercetate necontenit de mulțime de credincioși, care vin în pelerinaj pentru rugăciunea lor intensă și statornică, dar și pentru a primi călăuzire duhovnicească și întărire sufletească. Monahismul reprezintă o vocație sfântă, chemare la rugăciune neîncetată și profundă, iar mănăstirile, pretutindeni în lumea creștină, au oferit civilizației o cultură aleasă, bogată și luminoasă. În aceste vetre de spiritualitate au luat ființă primele școli, spitale și biblioteci, s-au născut opere de artă neîntrecute, de la broderii și manuscrise, până la cartea tipărită. Astfel, aceste așezăminte au păstrat cu putere credința creștină de-a lungul veacurilor, propovăduind bucuria Evangheliei lui Hristos, acea forță mereu tânără și înnoitoare a istoriei omenești”.

A mai spus Înalt Prea Sfinția Sa Nifon Arhiepiscopul și Mitropolitul Târgoviștei că ”atunci când contemporaneitatea este ruptă de valorile Evangheliei, aduce confuzie, dezbinare între oameni, ideologii potrivnice, suferință și tulburare. În schimb, Evanghelia lui Hristos naște înnoire și transformare, prin valorile ei veșnice. Fără iubirea, dreptatea și bucuria sfântă aduse lumii de Domnul, nici-o epocă istorică nu poate dobândi liniște și pace, iar atunci când omul se îndepărtează de Biserică, se apropie inevitabil de toate cele rele”.

La finalul sfintei slujbe, Înaltpreasfinția Nifon i-a acordat rangul de stavroforă egumenei schitului, precum și „Diploma mitropolitană de recunoștință” lui Corneliu Ștefan, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, lui Alexandru Constantin, primarul Comunei Mănești, părintelui Gheorghe Chivulescu și pictorului bisericesc Robert Călugăru.

Reclama

La eveniment au mai fost prezenți: Marius Calomfirescu, prefectul județului Dâmbovița, subprefectul Teodor Viorel Rădoi, deputatul Laurențiu Neculaescu, fostul secretar de stat, Ionuț Săvoiu, Virgil Guran – președinte PNL Dâmbovița, comisarul șef de poliție Viorel Polexe – șeful Inspectoratului de Poliție Județean Dâmbovița, colonelul Bogdan Pietrăreanu – prim-adjunct al Inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean „Mircea cel Bătrân” Dâmbovița, colonelul Dorin Clipea – prim-adjunct al Inspectorului șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Basarab I” Dâmbovița.

Biserica Schitului „La Stejari” a fost construită în formă de cruce, cu pridvor deschis și turlă principală deasupra naosului, este rodul unei lucrări desfășurate între anii 2007-2026, prin jertfelnicia maicilor și prin dărnicia numeroșilor binefăcători, care au contribuit cu devotament și credință la înfrumusețarea și desăvârșirea acestui sfânt așezământ.

Uite că am ajuns și în Andorra, micuțul stat european situat în Munții Pirinei, între Franța și Spania. Ne-au adus niște prieteni. Români stabiliți de zeci de ani în Lleida, un oraș spaniol de circa 120 de mii de locuitori, aflat la jumătatea drumului dntre Zaragoza și Barcelona.

În Andorra nu poți ajunge decât pe cale terestră, fie dinspre Franța, fie dinspre Spania. Nu există aeroport în Andorra. Cel mai apropiat ar fi pe lângă un orășel din Spania, dar este unul mic, nedestinat aeronavelor mari. Ceva privat.

Drumurile sunt excelente. Din Lleida până în Andorra La Vella, capitala principatului întins între culmile Pirineilor pe o suprafață de puțin peste 400 km pătrați, am ajuns pe un drum la două benzi. Bun. Bine marcat. Am parcurs circa 150 km. Peisaje spectaculoase. Satele spaniole, până aproape de granița cu Andorra, sunt cocoțate pe stânci. De fapt, așezările pe care localnicii le numesc sate arată mai degrabă ca niște mici orășele. Cochete, bine îngrijite, în care noul se integrează perfect în arhitectura veche, în peisajul montan deosebit de pitoresc.

La vama dintre Spania și Andorra, control aleatoriu. Polițistul de frontieră, dintr-o cabină, te urmărește cu atenție și, dacă consideră, îți solicită documentele de călătorie, pașaport sau carte de identitate, dacă nu, ai liber să intri în principatul cu aproape 80.000 de locuitori și unde, am înțeles noi, nu prea există șomaj, iar nivelul de trai este între cele mai ridicate din lume Pe locul trei la nivel mondial într-un top realizat în 2026!

Andorra la Vella, capitala europeană situată la cea mai mare altitudine

Reclama

Andorra pare a fi într-o altă lume. Clădiri impetuoase, cocoțate pe versanți. Șantiere de construcții, cu zecile. Nu îți vine să crezi că giganticele macarale folosite la înălțarea blocurilor au putut fi montate pe marginea unor adevărate prăpastii. Dar, am văzut că se poate, acolo unde există forță financiară, voință, ingeniozitate și curaj. Capitala Andorrei seamănă mai degrabă cu un luxos și uriaș centru comercial. Kilometri întregi de magazine, supermarket-uri, malluri, cafenele, baruri, cazinouri. Străzi curate, inundate de luminile multicolore emanate de led-urile publicitare gigant.

Aici se vorbește catalana și franceza. Am aflat că spaniolii și francezii veneau în anii trecuți frecvent în Andorra pentru cumpărături. Prețuri mai mici, neîncărcate de taxe și alte tipuri de impozite. De când cu criza economică mondială, s-au mai stricat lucrurile și pe aici, dar tot parcă este mai bine ca la noi.

Să intri într-un supermarket și să cumperi pâinea multicereal de 500 g cu un euro, laptele Prezident – cu 1,1 euro, apa plată cu 2 euro baxul de 4 sticle, să bei o cafea bună, cu lapte, la 2 euro la o masă pe o terasă de pe malul unui râu fermecător parcă nu găsești pe la noi. Și, asta în condițiile în care salariul mediu este de circa 2.000 de euro lunar, iar venitul pe cap de locuitor este de circa 40.000 de euro. Este bine, nu?

Român fiind, bulversat de prețurile care la noi tot urcă și urcă, am vrut să văd cum stă treaba la acest capitol și în stațiile de benzină, coșmarul românilor în ultimul an! Atenție, foarte multe în Andorra. Ai impresia că de aici vin să își facă plinul jumătate din Franța și Spania. Dacă în 2023 un litru de benzină se vindea în medie cu 1,46 euro acum, am văzut era 1,59 – 1,65 euro. La noi, cât este? Apropo, și în Spania este mai mic prețul la combustibil ca în România. Dar, despre asta vom nara cu altă ocazie.

Andorra, un stat care trăiește din turism și comerț. Nu am văzut pe străzi cerșetori. Curățenie deplină. Liniște cât cuprinde. Transport public bine pus la punct. Prețuri mici sau cel mult ca la noi în toate tipurile de magazine. Este o încântare, dar te cuprinde și o uimire dusă spre groază dacă îți propui să faci comparații între cum stau lucrurile în România și în Andorra la capitolul costuri. Pierzi pe toată linia în ceea ce ne privește. Noi am ajuns de căruță. Țara noastră parcă nu mai face parte din Europa!

Reclama

În Andorra vin valuri de turiști. Cam zece milioane pe an! În special dinspre Franța, Germania, Marea Britanie Olanda și Spania. Bogații Europei descind aici în luxoasele hoteluri sau în vilele pe care le dețin prin locuri mai neumblate de omul de rând. Odihnă, afaceri și cumpărături.

Dar, să îmi fie cu iertat, să mănânci în Principatul Andorrei, într-un cadru deosebit, servit ireproșabil, de o vânzătoare zâmbitoare, o pizza excelentă cu doar 12 euro și să bei o bere San Miguel cu doar 3 euro, unde ți se întâmplă în România?

Urmărește Incomod Media și pe Google News