Zilele trecute, la Finta, departe de sat, în inima câmpului, în sfârșit, s-a făcut dreptate celor peste 420 de soldați români care au căzut pentru neam și țară în bătălia dusă cu Armata Austro-Ungară în Primul Război Mondial.
Aproape 30 de ani, Monumentul Eroilor și cimitirul din care, în timp, au dispărut până și crucile, au fost ale nimănui. Nu a existat nicio preocupare din partea autorităților locale, a altor reprezentanți de la vârful puterii de a repune în valoare acest loc cu o puternică încărcătură istorică. Un spațiu unde sângele soldaților români s-a amestecat cu glia.
A trebuit să apară doi cutezători, Cristin Petre și Cornel Mărculescu, doi istorici, doi șlefuitori ai trecutului neamului românesc. Nu am intenția de a descrie aici întregul lor efort de a desțeleni istoria, de a aduce în prim-plan, pentru generațiile viitoare, perimetrul sfânt de la Gheboaia, care au fost etapele deosebit de dificile prin care au scos la lumină, din uitare și ignoranță, acest colț de istorie adevărată. Este bine că s-a întâmplat, chiar și după atâția amar de ani! Probabil Dumnezeu îi programase pe cei predestinați să facă acest lucru și nu a luat în calcul deloc autoritățile de orice fel. Am făcut o ironie acum…

Am ajuns prima dată la Gheboaia, la cimitirul din mijlocul câmpul, prin 1998. Primisem la redacție o sesizare din partea unui cetățean, care se plângea de faptul că reprezentanții statului au lăsat în uitare acest loc îmbibat în sânge, durere și speranță. Ne-a spus atunci că, înainte de 1989, monumentul și cimitirul erau îngrijite, că acolo veneau elevii de la școlile din comună, se organizau diferite evenimente. Apoi, s-a uitat. Locul a fost înăbușit de vegetație. Pe drumul spre acea zonă, abia mai răzbăteau căruțele și tractoarele celor care își primiseră înapoi pământurile. Când am ajuns acolo, cu un autobuz care ne-a lăsat la marginea drumului, nu prea ne-am încumetat să intrăm pe câmp. Te duceai în noroi până la genunchi. Dar, nu ne-am lăsat. Am răzbit până la urmă la monument. Într-adevăr, imaginile erau dezolante. Crucile erau încă în picioare, ascunse pe după mărăcinișuri. Respectau încă simetria. Am tras un semnal de alarmă despre nepăsare, despre nevoia de implicare a celor abilitați pentru salvarea acestei insulițe a istoriei neamului nostru, pierdută pe o mare de uitare. Nu s-a întâmplat nimic. Până acum, când au apărut cei doi salvatori, profesorii Cornel Mărculescu și Cristin Petre. Au bătut curajos la uși s-au înhămat la treabă și au pornit să curețe zona și să restaureze monumentul închinat celor 420 de ostași căzuți pentru patrie în zilele de 22 și 23 noiembrie 1916.
Și iată că, exact în aceeași perioadă, după un an de la explorarea zonei și asumarea proiectului de reabilitare a istoriei, monumentul, restaurat de specialistul în asemenea lucrări Titus Canache, și perimetrul de 3.000 de metri din jur au fost resfințite, redate lumii, prinse cu adevărat în giuvaerul istoriei noastre glorioase.

Pe 23 noiembrie 2022, în prezența reprezentanților Arhiepiscopiei Târgoviștei, ai Primăriei Finta, ai Consiliului Județean Dâmbovița, ai Prefecturii și ai Garnizoanei Târgoviște, a avut loc slujba de resfințire a monumentului de la Gheboaia. S-a făcut dreptate!
„Ce a stat la baza dorinței noastre de a restaura acest monument, de a-l reda comunității a fost datoria pe care o avem față de înaintașii noștri. Tot ce avem noi acum se datorează lor. Aș vrea ca această zi să nu rămână singura. Să mai veniți aici. Să vă mai aduceți aminte de ei, de eroii noștri”, a spus Cristin Petre.
Urmărește Incomod Media și pe Google News