Ziua Culturii Naționale a trecut. Celebrarea marelui poet național Mihai Eminescu, făuritor de vers și limbă îmbrăcată într-o haină presupusă a fi de sărbătoare, cu motive naționale, a fost oarecum forțată și cu manifestări dezvoltate mai mult pe rețelele de socializare. Cu metafore, fotografii, citate, aforisme, îndemnuri, meditații și garda de oficialități. După câteva ore, toată sărbătoarea a fost împinsă de la spate de tumultul obișnuit al Facebook-ului. Acest lucru l-a observat și deputatul Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii și critic dur, deși este politician, al vremurilor pe care le trăim.

„Acum, că aproape s-a încheiat festivalul Facebook de Ziua Națională a Culturii, ne putem întreba dacă întoarcerea la Eminescu e genuină sau nu. Părem, la finalul acestei zile, o națiune însetată de poezie. Numai că virtualul nu e real și românii nu sunt acești eminescologi dedicați când vine vorba de cultura și identitatea lor. Poate că întoarcerea la Eminescu nu e doar din considerente culturale, ci mai degrabă denotă criza liderilor și a modelelor către care România și-ar putea întoarce fața, dacă ar avea spre ce. Pe de altă parte, festivismul durează o zi, o dată la un an. Or cultura înseamnă devenire, transformare, identitate și rezistență, zi de zi. Cultura e despre ce se întâmplă în celelalte 364 de zile din an. Aduc azi omagiul și recunoștința mea celor care fac cultura vie de-a lungul lor, în România, în condiții deloc simple.

Faptul că suntem o societate cu prea puține afinități culturale nu e un secret. Dar avem un talent aparte de a face din statuia lui Eminescu, din fața Ateneului, loc de depunere a florilor, o dată pe an, și din poeziile lui (pre)text pentru postări pe social-media. Ce înseamnă cultură astăzi? Trenduri mainstream, influenceri, mult PR pentru puține idei și foarte mult interimat. Mă tem că și în producția de cultură lucrăm ca în managementul cultural, cu interimate: proiecte provizorii, autori de împrumut, producții citate fără a fi citite. Am mari dubii că Eminescu ar fi fost un influencer de top în zilele noastre. Tot așa cum am mari dubii că ar fi reușit să formeze în lumea albastră a internetului o comunitate, ca echivalent al unui public. Ce știu însă e că regretatul D.R. Popescu avea dreptate: națiunea română e mai degrabă sub semnul lui Caragiale decât al lui Eminescu. Și Laurențiu Ulici, într-o carte a sa, spunea că societatea noastră se zbate între Mitică și Hyperion. Dar mai mari sunt șansele să întâlnești un Mitică, adică un agent al bășcăliei, umorului necalitativ, inculturii. Chiar și sub semnul lui Caragiale, România nu a fost mai izbăvită. La 170 de ani la nașterea lui Caragiale, când celebrăm tot atâția ani ai teatrului care îi poartă numele, sărbătoarea a fost modestă, aproape trecută cu vederea. În cultura română încă supraviețuim de pe urma tradiției și a precedentelor. Salvarea noastră ține de faptul că încă mai avem titani.

De pildă, astăzi am difuzat la podcastul Avangarda mărturiile lui Constantin Balăceanu-Stolnici despre ultimul veac de cultură al României și mândria lui de a fi român. Și chiar la această oră îl avem pe Victor Rebengiuc, care joacă la TNB în Regele moare. E drept însă, în afara artei propriu-zise, lumea e tot mai aproape de cum o vedea E. Ionesco: absurdă, nefirească. De Ziua Culturii Naționale, Regele are dreptate, să nu îi uităm cuvintele: „Ce vă uitați așa la mine? E ceva anormal? Nu mai e nimic anormal, că anormalul a devenit obișnuit. Așa se împacă totul”, încheie textul postat pe Facebook autorul deja celebrului podcast „Avangarda”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News