Un călător cu treburi care umblă poate mai mult ca noi, jurnaliștii, prin țara asta ne-a făcut o mărturisire. Ne-au spus că, undeva, aproape de Dâmbovița, într-o localitate argeșeană, trăiește un tânăr dăruit total agriculturii. Cu har, cu menire pentru acest tip de îndeletnicire, de care, nu este greu să observi, tinerii fug din păcate, atrași fiind de alte activități care să nu îi epuizeze fizic și care să le aducă câștiguri mari și, ce este mai important pentru ei, într-un timp relativ scurt.

„Mergeți acolo și scrieți ceva frumos despre acel băiat. Merită „, ne-a sugerat, aproape rugător, cunoștiința noastră.

Ne-a scris pe un colț de hârtie un număr de telefon, am mai schimbat câteva vorbe, după care și-a văzut de drum, dar nu înainte de a ne îndemna încă o dată, cu un zâmbet clar în colțul gurii, „să nu uitați să ajungeți la Priboieni, sigur o să vă placă”.

Prinși cu treburi și încurcați de ploile dese și reci de primăvară, au trecut câteva zile până ce am hotărât să apelăm la numărul de telefon lăsat de amicul nostru. Și, uite așa, am ajuns în Priboieni, județul Argeș, o localitate înșirată pe valea pârâului Cârcinov, printre dealurile din sud-vestul județului, la câțiva kilometri de orașul Topoloveni. Nu intrăm prea mult în istoria locurilor, nu vrem să ne abatem de la demersul nostru jurnalistic și nici să plictisim. Putem spune doar că pe aceste dealuri, acum împresurate mai mult de vegetație sălbatică, au existat, până la începutul anilor ’90, vii mănoase, iar vinul obținut aici era recunoscut în toată Muntenia. Din păcate, terasele cu vie au dispărut, înghițite de vremuri și de indiferență. Din loc în loc, mai vezi câte o insulă pictată simetric în verdele haotic. Câte o livadă de cireși, meri sau pruni. Rare! Și, după cum am aflat un pic mai târziu, lucrate cu greutate!

Fermierul Florin Chiuță ne-a așteptat în sat, lângă o suprafață de teren pe care avea o cultură de căpșuni. Ce ți-e și cu tehnologia asta! Nu ne-a trebuit busolă să ne orientăm, nu a trebuit să întrebăm din poartă în poartă. Am primit un „share location” și a fost suficient! Florin ne-a impresionat încă de la început prin atitudinea sa, prin stăpânirea de sine și, ce este mai important, prin încrederea în ziua de mâine și prin dorința de a face ceva util, în ton cu tradiția. Tânărul din Priboieni este unul dintre românii care au pariat pe curaj, muncă și, după cum ne-a spus, pe proiectele cu finanțare europeană prin AFIR. Și a reușit să își îndeplinească visul!

Am fost conduși în zona unde Florin Chiuță deține o triplă cultură de căpșuni, una în câmp deschis, care cohabita excelent cu o plantație de peri, despre care vom vorbi puțin mai târziu, alta pe folie, și cealaltă – acoperită, pentru a fi ferită de intemperii și a grăbi procesul de coacere. Între timp, a sosit în plantație și tatăl lui Florin – Ion Chiuță, cel care a fost permanent lângă tânărul fermier și i-a insuflat și întreținut pasiunea pentru agricultură.

Împreună, tată și fiu, ne-au ținut o lecție din vasta tehnologie a culturilor de căpșuni. Ceva de sezon. La data în care noi ne aflam la Priboieni, căpșunile din soiul Premial erau înflorite. Florin a preconizat că, după 20 mai, va trece la recoltat. Totul se face în etape, ritmic, fără grabă.

Am revenit cu discuțiile la livada de peri. Doar am promis! Aici, s-a format Florin Chiuță, în plantația care are astăzi o vârstă de 15 ani. Perii nu sunt din cine știe ce soi sofisticat. Fructele zemoase, dulci și gustoase, dorite de bucureșteni, provin de la peri sălbatici, luați de pe deal de tatăl lui Florin, plantați, apoi trecuți prin procesul de altoire. Rezistă până la 40 de ani, față de cei obținuți în stațiunile de cercetare, care nu trec de 15 ani.

„Eu eram copil când tata altoia perii. S-a documentat și el. A mai avut și eșecuri, dar nu s-a dat bătut. Așa s-a format livada aceasta. Vă închipuiți. Tata a fost croitor. Ca și mine, a trebuit să treacăt și el prin fazele cunoașterii, să câștige experiență”.

Dar, lucrurile nu se opresc la tradiție. În livada lui Florin Chiuță, au apărut și soiuri noi de păr. Monica, de pildă, este obținut la Institutul Mărăcineni. Se încearcă adaptabilitatea la sol, nivelul redus de tratamente, calitatea, randamentul, cum sunt primite fructele de către clienți.

Ne-au atras atenția dozele de bere agățate de crengile perilor Am întrebat, curioși, la ce folosesc. Răspunsul a venit scurt. Este vorba despre un tratament ecologic. Berea atrage dăunătorii. Insectele care pot face mult rău pomilor fructiferi vin la bere, puzderie, și rămân înecate în doze. Și, astfel, sunt reduse considerabil pierderile și nici nu mai este nevoie să se facă exces de insecticide.

„Acestă metodă ecologică ne poate înlocui trei tratamente chimice pe sezon. Punem berea undeva la începutul lunii iunie, când încep fluturii să zboare, și la 20 de zile trebuie schimbată”, ne-a explicat Florin.

Părul este un soi foarte productiv. Din păcate, anul acesta producția este slabă din cauza frigului. Ne-a spus tânărul fermier că livada de peri este mult mai aproape de sufletul său.

VIDEO

„Aici m-am deprins eu cu viața de fermier. Aici am învățat de la tata să tund și să curăț pomii, să altoiesc. Mi-a intrat în sânge această îndeletnicire care m-a împins către Facultatea de Horticultură de la București”, ne-a povestit Florin, în timp ce pășeam, cu atenție și cu plăcere, printre rândurile de căpșuni.

După încheierea studiilor superioare, tânărul s-a întors acasă și a încheiat legământ cu pământul. A accesat și primele fonduri europene. Și-a sporit suprafețele de pământ. A cumpărat teren, a arendat și, astfel, a construit, încet-încet, o fermă agricolă cum puține sunt în zonă.

Am uitat să spunem! Florin este căsătorit și tatăl a două fetițe superbe. Terenul îl lucrează în familie. Este sprijinit în toate activitățile specifice de soție și de părinți.

„Prin fonduri europene obținute prin AFIR, prin Programul Tânăr Fermier, am reușit să ne dezvoltăm exploatația, să ne achiziționăm utilaje agricole, pompe de stropit, motocositori, motopompe. Toate aceste elemente ne-au ușurat mult munca și ne-au ajutat să performăm. Am plantat și mai mulți pomi. Ne-am lărgit activitatea, trecând de la un simplu hobby, de la o plăcere simplă, la o adevărată afacere, care să ne aducă și profit. Am reușit să trăim din agricultură”, ne-a spus Florin Chiuță.

Tânărul fermier are acum în derulare un alt proiect deosebit de important pentru dezvoltarea exploatației agricole, pentru atingerea unor rezultate. Este vorba de un proiect de promovare a produselor obținute în fermă.

„Noi vrem să vindem pe piața locală. Vrem să formăm un lanț scurt cu alți fermieri de la noi din zonă, cu magazinele de aici. Avem parteneri locali. Le vindem fructele noastre și produsele secundare, dar livrăm, la cerere, și în București”.

Ne-a mai vorbit Florin și despre fructele pe care le obține, despre folosirea unor tehnologii ecologice, astfel încât să reducă la maximum folosirea substanțelor chimice.

„Fructele noastre au gust și savoare, nu ce găsim de obicei în supermarket. Am început și cu procesarea fructelor, să obținem sucul de mere, dulcețuri. Soiul de căpșuni pe care îl cultivăm este unul deosebit și ne permite să producem un gem fără adaos de zahăr, sirop, sucuri concentrate, produse pe care să le putem oferi clienților noștri tot timpul anului. Acesta este scopul final. Să nu pierdem nimic din fructele pe care le obținem. Și, foarte important, să fie curate, fără prea multe tratamente aplicate”, a adăugat tânărul fermier.

Și am mai aflat multe secrete ale meseriei de pomicultor, de horticultor, dar mai avem timp. O să ne întoarcem curând la Priboieni.

Va urma.

Urmărește Incomod Media și pe Google News