Târgoviște. 19 mai 2023. Înserat de primăvară ușor morocănos, cu cer acoperit de nori negri dar pașnici. Stadionul „Eugen Popescu”, nou nouț, cum nu a fost niciodată, luat cu asalt de peste 7.000 de dâmbovițeni veniți să vadă un spectacol de Liga 1. Primul meci, după mulți ani, jucat acasă de echipa Chindia. Semnificație sporită. Argumente pentru a câștiga, destule. De rezultatul meciului cu Voluntari depinde rămânerea echipei în Liga superioară sau urmează retrogradarea. Iubitorii de fotbal au venit într-un număr așa de mare pentru a încuraja formația aflată la grea cumpănă, dar și pentru a trăi evenimentul sportiv pe noul stadion.

Tribune pline. Galeria, în vervă. Gazon, excelent. Vremea, superbă pentru joc. Emoții, cât cuprinde! Vibrații înalte. S-a întâmplat ceva ce a lipsit Târgoviștei de ani și ani. Exuberanța. Dacă ar mai fi fost și victoria prinsă în acest magnific tablou ar fi fost sărbătoare. Dar despre treaba asta, tristă, vorbim un pic mai târziu.

În această seară, pe stadionul „Eugen Popescu” am avut o demonstrație clară a forței dată de sport, de colectivitate, de unitate. Mulți credeau că s-a pierdut acest instinct. Nu. A fost doar ascuns pe undeva și a răbufnit. A erupt, aruncând valuri de emoție. Entuziasmul politicos al miilor de suporteri a fost la cote maxime. S-a suflat din tribune peste fotbaliștii Chindiei încredere și speranțe ca niciodată.

Înainte de începerea partidei, s-a scandat minute în șir „Chindia victorie”. A început meciul după ce în incintele acustice cambrate, cu sunet clar, a vibrat melodia „România te iubesc”. Lovitura de începere s-a consumat sub semnul ceremonialului. A lovit balonul rotund, în aplauzele publicului, maestrul emerit al sportului Narcis Coman, renumitul portar al echipei de sub Turnul Chindiei în anii săi de glorie.

A început partida. Vuiet în tribune. Greu pentru cei de la Voluntari să joace într-o atmosferă total potrivnică. Târgoviștenii au pornit furtunos. Optimist. Au fost câteva faze frumoase, însă nefinalizate cu gol la poarta adversarilor. Am zis că e de bine. La fel și suporterii. La început, părea o tragere de timp din partea jucătorilor de la Voluntari. Era de fapt o strategie. O tatonare. Încă o fază bună a jucătorilor de la Chindia lângă poarta adversarilor. Publicul freamătă. Era minutul 13. Asaltul continuă. Suporterii aplaudă satisfăcuți și încurajator. Meciul curge simplu. Echilibrat. Fără faze care să te țină cu sufletul la gură. Joc și atât.

Pământul s-a răsturnat pentru târgovișteni în minutul ’42 când oaspeții au marcat primul gol. Stadionul a amuțit instant. Cerul s-a întunecat la propriu. Jucătorii de la Voluntari, stimulați de gol, de amorțirea publicului, au trecut la atac. Intens. Un pic peste minutul ’45, încă un gol se prăbușește în poarta Chindiei, ucigând parcă total speranța de a mai rămâne în Liga superioară. Stadionul a fremătat trist. S-a încheiat prima repriză. Spectatorii, de apreciat. Și-au păstrat calmul. Au suportat cu stoicism unda înfrângerii…

Începe repriza a doua. Minutul ’47. Chindia înscrie. Goooooool, strigă crainicul stadionului. Punctul marcat resuscitează imensul organism format din peste 7.000 de oameni. Speranța își face din nou loc în tribune, pe teren. Jucătorii de la Chindia pare că și-au revenit. Sunt mai vioi. Față de prima repriză, în cea secundă este o abundență de pase. Ceva tehnică. Viteză de reacție și parcă mai multă dorință de a ajunge la poarta celor de la Voluntari.

Minutul ’75. Bucuria suporterilor explodează din nou. Chindia înscrie al doilea gol. Egalează. Tare. În următoarele minute, s-a jucat marea șansă. Publicul și-a făcut cu prisosință datoria. Au mai existat câteva faze importante, dătătoare de adrenalină la poarta celor de la Voluntari, dar fără o țintă sigură. Jucătorii de la Voluntari trag de timp. Le convine. Patru minute de prelungiri. Consumate de jucătorii de la Chindia în forță, învăluiți de excelenta încurajare a suporterilor. Nu a fost să fie. Fluier final. Scor 2-2. Acasă. Insuficient pentru a scăpa de retrogradare!

A fost un spectacol frumos pe un stadion excelent. Public de nota 10. De la început până la final. Despre joc, puține de spus. Fără faze care să te dea peste cap. Driblingurile de mare clasă cu care ne-au obișnuit clasicii fotbalului au lipsit. De fapt, cam așa este fotbalul actual, fără senzație. Linear. Ați văzut, nici nu am numit jucătorii. A fost un meci. Atât. Ar fi trebuit mai multă voință, care să răsplătească eforturilor celor ce au ridicat, întâmpinând o mulțime de greutăți, acest stadion excelent. Meritau să fie premiați cu o victorie. Poate altădată. Arena „Eugen Popescu” trebuie să rămână vie pentru sportul rege…

Urmărește Incomod Media și pe Google News