Este interesant ceea ce de întâmplă acum pe scena politică. Se produc permutări. Rearanjări pe masa de șah. Totul pentru victorie. Sondajele sunt ținute în frâu. Oricum, după eșecul pe care l-au avut la alegerile prezidențiale de anul trecut casele de sondare a opiniei publice, când totul a fost dat peste cap, nimic nu a ieșit cum „trebuia”, acum, așii manipulării prin vraja procentelor tac. Nu mai au curajul să iasă în față cu concluzii fondate pe nimic. Electoratul pare un vulcan scăpat de sub control. Nu știi când acumulează, ce simpatii și când erupe, aruncând cu forță în spațiul public deja bulversat surprize. Clasa politică, partidele aflate la butoane, din prea multă ambiție, orgoliu, dorință de a rămâne la putere cu orice preț, a pierdut contactul cu cetățeanul de rând, cu cei mulți și care așteaptă schimbări în bine. S-au mulțumit să rămână în cercul lor închis. S-au bazat pe acea structură pe care sociologii o mai numesc electorat captiv. Dar și acolo s-a produs o breșă.

Acum se caută soluții de atenuare a acestui șoc care a dat sistemul peste cap, l-a determinat să treacă la măsuri de forță pe care nu ar fi vrut să le pună în practică, să le afișeze. Vor să revină la normal. Acela al lor, european. Nu american și în nici un caz suveranist. Este greu. A fost scos în față de Coaliția „România Înainte”, ce denumire ciudată, Crin Antonescu. Procesul de resuscitare a acestui candidat nu s-a încheiat. Antonescu nu este încă trezit. Nu este încă racordat la realitate, nu rezonează deloc cu poporul, pe undeva nici cu cei care l-au propus. La Cotroceni, Bolojan se mișcă bine. Și-a format o oaste de consilieri, de parcă se pregătește să rămână pentru mai multă vreme la cârma țării. A fost adus acolo și Dacian Cioloș, un dușman de moarte al social-democraților, fostul șef al unui guvern de tehnocrați care nu îmi amintesc să fii făcut ceva demn de reținut. A venit la putere pe valul tragediei de la „Colectiv”. De la el încolo, știm ce a urmat. Dezastrul.

George Simion nu se simte deloc bine. Este atacat din toate părțile. Mai abitir din interior. Chiar și George Becali i-a înfipt cuțitul în spate. Dar nu este ceva ieșit din comun. Este cunoscută inconsecvența și lipsa de statornicie politică a lui Becali. Suveraniștii se războiesc între ei. Starea de fapt existentă nu le face deloc bine. Pierd teren. Încredere. Românul tinde să revină la normalitatea pe care o știe. Simion intră pentru a doua oară în bătălia electorală. Prima a pierdut-o. Dacă nici acum nu intră măcar în turul doi nu va fi bine. Imaginea sa va fi puternic alterată. La fel se întâmplă cu Elena Lasconi. Consumată.

Rămân de urmărit cu atenție Victor Ponta și Nicușor Dan. Mulți consideră că turul doi le aparține. Dar nu excludem surprizele. Politica românească a alunecat bine pe această pantă a neprevăzutului…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Nu vi se pare că această competiție pentru Președinția României a căzut în derizoriu? Parcă nu mai este marcată de valoare, de scop comun. Niciun dram de patriotism, de compasiune pentru popor. Pare un exercițiu atins de rutină și atât. Le facem că trebuie!

Avem un snop de candidați mânați mai mult de orgolii, de ambiții partinice, mai sunt unii împinși de la spate de ceea ce se numește, în clar-obscur, sistem. Unii vor să își încerce doar capacitatea de a înlănțui, de a atrage de partea lor conștiințe. Nu pare nimic serios. Nu tu platformă, program, nu tu concurs de idei, dezbateri, confruntări.

Pe scenă se recită prost doar lozinci și chemări la cine știe ce refulări democratice. Proteste, consumate zadarnic. Câinii latră, ursul merge! Se promite totul și nimic. Nu am remarcat concretul. Strivești această lămâie și nu rămâi cu nimic în mână. Totul curge, se topește, lăsând în urmă un gust acru.

Nicușor, cu fățăul acela nevinovat, rutinat în nimicuri și cu discursul semi-cursiv, fără de sevă a concludentului. Un personaj țintuit pe panourile preelectorale. Atât. Un fel de Ciucă mai tânăr.

George Simion revine. Același. Mă așteptam de la acest lider la mai multă substanță, la mai multă culoare. Are antrenament, echipament, dar parcă joacă cu teamă pe un teren devenit complicat, nesigur.

Crin Antonescu. Distant. Plictisit. Rutinat în liniștea sa bruxelleză. Discursul său – linear, de om care, de fapt, nu știe ce vrea. Nehotărât.

Ana Maria Gavrilă, mânată de orgolii feminine, dintr-un spirit de răzbunare. Un fel de cavaler trimis de Călin Georgescu să îi judece pe cei nedrepățiți. Țelul ei „turul doi înapoi”. Nimic pentru viitor.

Doamna primar de la Câmpulung, Elena Lasconi, al doilea candidat rutinat la alegerile anulate. Merge pe linia ei, impulsionată de intrarea în turul doi al competiției prezidențiale șterse de Curtea Constituțională. Dar nu mai are verva de atunci. Nu mai sunt nici prune! Grădina nu a înverzit. Lipsește mușuroiul de furnici. Discursul său, deocamdată, este neinteresant. Naiv. Uneori, năuc, fără țintă. Probabil, așteaptă campania electorală.

Singurul care se agită, cu subiect și predicat, cu vână, este Victor Ponta. Își exprimă clar dorințele, schimbările pe care va încerca să le producă, dacă va ajunge președinte al României. Lupta lui, dacă este cu adevărat sinceră, poate să aibă ca finalitate câștigarea alegerilor prezidențiale. Dar să nu schimbe ritmul și sensul! Mai are obiceiul ăsta. Pornește tare și, până la final, nu mai rămâne cu nimic impresionant. Mulți îl consideră un candidat important, bine pregătit, dar nu este agreat. Antipatia pleacă de la aroganță. Pare genetică, de la rădăcinile sale politice. Nu este perceput ca un independent total. Lumea crede că, în spatele său, se află oastea PSD. Se ține bine de malul american al Atlanticului, dar privește și spre Bruxelles. Este singurul cu toate armele la el.

Urmărește Incomod Media și pe Google News