Suntem într-adevăr țara experiențelor și a improvizațiilor de orice natură. De la economie și cultură, până la politică. Ne place să introducem elemente noi în concret, în natura și în esența lucrurilor. Să adaptăm totul nevoilor, dar, mai ales, intereselor noastre. Nu ne pasă de interpretarea primară a legii, de sensul său corect. Ne băgăm bocancii în ea, o dăm peste cap, o transformăm cum vrem noi, spre deliciul amar al cetățeanului. Sunt unii care bagă adânc mâna în buzunarul acestuia cu o poftă și cu o nepăsare aproape patologice.

De pildă, păstrând sensul acestei introduceri sumare și simbolice, am aflat că unii patroni de restaurante aplică și ei norma aceea de origine europeană cu încasarea unei garanții de 0,50 bani la ambalajele băuturilor răcoritoare și alcoolice. Te miră că se întâmplă așa ceva. De obicei, când mergi la restaurant, vine ospătarul, îți prezintă lista cu produse, alegi și te servește politicos, decent, acolo, la masă. Nu pleci cu sticla acasă. Fie ea de apă, de cola sau vin. Dar, după ce te delectezi și savurezi băutura, vine nota de plată. Constați că pe bonișorul cu pricina, pe care ți-l aduce ospătarul, apare și garanția pentru recipientele de la băutură. Două, trei, patru… depinde din câte sticle ți s-a turnat în pahare.

Prima reacție. Te ia capul. Nu că ar fi suma cine știe ce, dar te lovește în orgoliu, în principii. „Stai, frate, de ce să îți plătesc garanția la sticlă, că doar a rămas la tine. Ba chiar ai plecat cu ea în spate după ce s-a golit! Chiar nu mai judecați?!” Ospătarul, te privește rece, stană de piatră, roboțel programat, și îți răspunde scurt: „Nu știu ce să vă zic, astea sunt ordinele, noi ne executăm. Așa ne-a spus șeful, așa facem”. Vrei să vorbești cu șeful? Nu ai șanse. Este plecat. Unul, mai împlinit și gătit mai bine decât ceilalți ospătari, probabil un șef de sală, care urmărea ca un radar dialogul, aproape că răcnește: „Mergeți de reclamați la OPC, să vă lămurească ei”.

Încerci să le explici că nu este în regulă, că este ceva ca în filmele cu proști, iar ăștia din urmă sunt, evident, clienții. Cum să îmi oprești garanția pentru o sticlă care rămâne la tine? Nu se întâmplă nimic. Te supui regulilor. Pleci, atenționându-l pe ospătar că o să faci reclamație. Și, drept pedeapsă, nu îi mai oferi nici bacșișul.

„Voiam să îți las acolo niște bani, că așa este frumos. Acum nu ai decât să te mulțumești cu garanția la sticla de vin și la cele două de apă”. Curat românește!

Reclama

Urmărește Incomod Media și pe Google News