Puțini politicieni s-au încumetat, după ciclonul neconsumat dar care ne-a făcut să tremurăm un pic de frică, să iasă în față cu un punct de vedere, cu un comentariu pertinent, personal, despre cum a fost receptată, ieri, campania de alarmare de unii și de alții. Deputatul PSD de Dâmbovița Radu Popa este unul dintre cei care au intervenit, încercând să lămurească, să traducă pentru cei care nu au înțeles partea crudă, realistă, a situației care a tulburat o țară întreagă. Sunt oameni care s-au temut pentru bruma lor de agoniseală și s-au închinat ușurați când au constatat că cerul nu s-a supărat prea tare pe noi. Alții au început să râdă de autorități fiindcă prognozele nu s-au adeverit și prăpădul nu s-a produs.

„Oamenii, ca niște spectatori la un spectacol care nu le aparține, privesc cum ISU și INMH se clatină sub greutatea propriilor previzuni și alerte. În vremuri de criză, când natura arată că nu poate fi controlată, unii așteaptă colapsul, parcă bucuroși să vadă cum structurile fragile ale guvernării cedează. E un fel de satisfacție cinică, un zâmbet amar la colțul buzelor căci nu se bucură de succesul propriu, ci de suferința altora și eventual de eșecul unor prognoze.

Pe rețelele de socializare comentariile se înmulțesc ca picăturile de ploaie care nu au mai venit. „Au spus că va fi prăpăd! Unde e prăpădul?” scriu unii, aproape fericiți că prognoza nu s-a adeverit. E ca și cum, în absența furtunilor, s-ar fi dezvăluit un alt fel de furtună, una care se formează în mințile oamenilor. O furtună de scepticism, de neîncredere, de satisfacție meschină că cei care ne conduc au greșit din nou. Și totuși, dincolo de acest spectacol de ironii și răutăți ascunse, se află o realitate pe care mulți o ignoră.

În satele uitate de lume, acolo unde știrile ajung doar printr-un radio vechi sau de la vecini, mii de bătrâni respiră ușurați. Pentru ei, prognoza de ploi torențiale înseamnă ceva mai mult decât o simplă eroare tehnică a meteorologilor. Fiecare furtună înseamnă ape mari, drumuri impracticabile, și, poate, zile întregi de izolare. Pentru acești oameni, faptul că ploile nu au venit e o binecuvântare. Privesc cerul cu recunoștință, simțind că au scăpat, măcar pentru o vreme, de o amenințare nevăzută. Nu au nevoie de spectacolul eșecurilor pentru că, în viața lor simplă contează doar lucrurile care le afectează direct existența.

Contradicția e evidentă. În timp ce unii sărbătoresc eșecul simbolic al autorității, alții sărbătoresc tăcut faptul că au scăpat de un dezastru.

În București, ploaia care nu a mai venit e un subiect de discuție aprinsă, un motiv de batjocură la adresa celor care ar trebui să protejeze comunitatea. Dar la țară, unde fiecare strop de ploaie poate aduce fie viață, fie distrugere, lipsa furtunii e privită ca un dar divin. Acolo, oamenii nu se gândesc la eșecurile autorităților, ci la grâul care poate fi strâns, la casa care rămâne uscată, la drumurile care rămân accesibile.

În fond, ce avem aici e o distanță imensă între percepții. Oamenii din orașe, protejați de confortul modern, își permit luxul de a râde de predicții greșite și de eșecurile omenești ale unor concitadini. Însă pentru cei care depind de vreme pentru traiul lor, orice eroare de prognoză este o chestiune de supraviețuire. Și în timp ce unii se bucură de haosul aparent, alții, în liniștea lor, mulțumesc cerului că dezastrul nu a venit”, a scris Radu Popa pe pagina sa de Facebook.

Urmărește Incomod Media și pe Google News