Încă de la demararea campaniei electorale, am zis că alegerile de anul acesta or să aibă un parcurs și un rezultat surprinzător. Dar, nu mă așteptam ca lucrurile să evolueze într-o direcție aidoma unui scenariu de film. Călin Georgescu, un necunoscut apărut din zona de neant, a intrat ca un uragan în turul doi al alegerilor prezidențiale, culcând la pământ mașinăriile de partid bine puse la punct de PSD, PNL, AUR și USR, spulberând promisiunile și programele puse pe hârtie lucioasă ale candidaților emblemă, cu reconstrucție, reindustrializarea, re, re, re …

Poveștile acelea naive despre copilăria, adolescența și răzgâielile candidaților nu au ținut. Temele acelea penibile cu gătitul și alte îndeletniciri casnice au enervat. Sondajele realizate la comandă de casele de specialitate, cumpărate cu bani grei, au eșuat în grotesc și au produs greață din punctul meu de vedere, pierzându-și pe veci credibilitatea. Țucălaii de partid de prin studiourile tv și podcasturi de bucătărie au căzut și ei în penibil, dovedind că sunt simpli papagali care fac gălăgie în funcție de ceea ce le intră în cont.

Dezinteresarea totală a mediului informațional pus doar pe făcut bani în campanie și siguranța și aroganța celor care se credeau stăpânii țării au condus la acest rezultat care a făcut să uimească la rece întreaga Europă.

Am fost zilele acestea plecat din țară. Cu treabă, căutând, ca tot omul, alte nișe de supraviețuire. Am vorbit cu o mulțime de români. Numele lui Călin Georgescu devenise ca un refren al speranței. Un agent intrat subit în sistem și decis să reseteze întreaga clasă politică. Mi-am zis. Nu-i a bună. Câțiva prieteni de prin Marea Britanie și Spania m-au sunat să îmi spună că Diaspora este, ca întotdeauna, pornită să aleagă altceva decât țara, să iasă din cadența impusă de directive și banalele elemente de campanie electorală. Are propriul său nerv. Și așa a fost!

Călin Georgescu a intrat în turul doi, depășindu-l la procente pe principalul favorit – Marcel Ciolacu, premierul României, liderul celui mai mare și bine structurat partid din România! Ce să mai spui în aceste condiții?

Povestea cu ostașul în slujba țării nu a căzut bine la stomac, ba chiar a fost prea multă și a intoxicat. Covrigul lui Marcel Ciolacu, degustat și digerat în simplitate, pe o bancă în parc, lângă primărița de la Craiova – Olguța Vasilescu, le-a stat în gât multor români. Strofele patriotarde recitate cu talent de George Simion au plăcut, au produs un soi de vibrație spontană, dar nu au înmuiat total electoratul. Teoriile și sintagmele servite la rece, cu prosopul pe braț, cu un aer solemn de Mircea Geoană nu au pervertit conștiința românilor.

În schimb, atenție, mesajul uniform al lui Călin Georgescu, care, culmea, nu apărea în sondaje de niciun fel, expus cu calm și un soi de sinceritate, într-un ritm care să nu te obosească, să nu plictisească a prins, a mișcat. Omul nu a fost băgat prea mult în seamă de mediile de informare specializate, fiindcă nu trebuia și, probabil, nici nu aveau cu ce.

Este cea mai mare surpriză electorală de după 1989. Partidele astea politice pierdute în interese meschine și aroganțe, pentru care totul este doar un calcul exact, care au luptat mai mult să-și întărească principiile de dominație și ideea că sunt indispensabile, de neînlocuit, au căzut în genunchi. Acum, până ce nu sunt culcate de tot la pământ, ar trebui să se ridice, ușor, discret, să recunoască înfrângerea, să se curețe de tarele de tot felul și să își reseteze total comportamentul. Altfel, este de rău.

După cum s-a văzut la acest tur electoral prezidențial, nici nu știi de unde vine începutul și sfârșitul. Apocalipsa!

Urmărește Incomod Media și pe Google News