Maestrul Mc Ranin a fost, ieri – 5 februarie 2025, gazda primei conferințe de presă din acest an, organizată de Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște. O întâlnire în cadrul căreia a prezentat un superlativ cultural.

Pentru prima dată în existența teatrului de la Târgoviște, se repetă simultan pentru punerea în scenă a patru premiere, patru montări de facturi diferite, patru regizori diferiți și un singur scenograf: Mihai Constantin Ranin. Dar, înainte de a vorbi despre cele patru scenarii, aflate acum în repetiții și care, cu siguranță, îi vor încânta pe iubitorii de teatru din Târgoviște, nu putem trece peste introducerea mereu interesantă, originară, a maestrului Mc Ranin. O scurtă divagație despre cultură și rolul său în societate, pornind acum, de la coiful de aur și celorlalte piese de patrimoniu furate din muzeul olandez. Parafrazându-l pe directorul Bibliotecii Astra din Sibiu, Răzvad Pop, care a spus că societatea românească, în întregul ei, acum, cu furtul tezaurului, discută serios pentru prima oară în ultimii 20 de ani despre cultură şi patrimoniu românesc, regizorul Mc Ranin a vorbit despre rolul important, modelator, al culturii în existența unui popor. Și-a arătat maestrul tristețea pentru faptul că acestui domeniu i s-a alocat anul acesta un buget de supraviețuire dură. A mai amintit managerul Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște, în stilul propriu, cu un umor ironic, coroziv, despre bătăliile pe care le-a dus de 20 de ani încoace pentru supraviețuirea culturii la Târgoviște, a Teatrului Tony Bulandra. A amintit de toate personalitățile locale care, de-a lungul istoriei, au contribuit la făurirea culturii naționale. Mihai Constantin Ranin a mărturisit în fața jurnaliștilor că, în cei 20 de ani petrecuți la Târgoviște, nu de puține ori sub atacuri venite din toate direcțiile, și-a asumat acel rol de „tată al culturii locale”.

„Am fost făcut în toate felurile. Inclusiv de către o parte din cei prezenți. Pentru că un om ca mine este greu de înțeles și are un umor atât de abstract, de abscons, cu trimiteri multiple, încât, de cele mai multe ori, pare ofensator, obraznic”, a spus Mc Ranin.

Maestrul ne-a compătimit puțin și pe noi, ziariștii, pentru faptul că nu o ducem tocmai bine în vremurile astea, că avem o existență dificilă, alergăm din conferință în conferință și, ce este mai grav, este din ce în ce mai greu să scriem în ziua de azi. A recunoscut maestrul Ranin că și domnia sa scrie cu multă atenție, deoarece „cuvintele pot ucide”. Acum, depinde pe cine! Pe cel care le pune pe hârtie sau pe cel încondeiat. Sau pe amândoi. Concluzia ar fi, după cum a spus chiar regizorul Mihai Constantin Ranin, că societatea de astăzi se confruntă cu o disoluție totală. De aici, tot răul care ni se întâmplă…

Revenind la arta dramatică, la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște se află în repetiții „Paște Fericit”, o comedie bulevardieră. Acest gen de piesă, de nuanță comercială, cu o compoziție simplă dar amplă în satiră și cu vădite intenții moralizatoare va fi pusă în scenă de regizorul francez, moldovean de origine, Mihai Țărnă. Este o premieră națională. Textul respectiv nu a fost niciodată pus în scenă de teatrele din România. Scenografia îi aparține maestrului Mc Ranin.

Reclama

Coregrafa Mălina Andrei lucrează cu actrițele de la Tony Bulandra la transpunerea prin mișcare, armonie și gest a piesei „Casa Bernardei Alba”, de Federico Garcia Lorca. Povestea unei femei înstărite dintr-un sat andaluz transpusă coregrafic de Mălina Andrei. Personajul principal, după ce își pierde soțul, intră, conform tradiției, într-o perioadă de 8 ani de doliu. Casa se transformă într-un loc al tăcerii pentru Bernarda și cele cinci fiice ale ei, care își văd tinerețea distrusă. În urma deciziilor dure ale Bernardei, tinerele, supuse unor reguli nemiloase, vor trăi în casă cu obloanele trase, departe de lume. Nu ies decât rareori pentru a merge la biserică, dar și atunci acoperite de văluri negre. Va fi interesant de vizionat transpunerea coregrafică, marca Mălina Andrei, a acestei drame.

„Micul Prinț”, o altă variantă, alți actori, alt joc scenic. Povestea unui copil care dorește să înțeleagă lumea. De data aceasta, în cea de-a treia variantă, după cele coreeană și românească, urmează punerea în scenă în limba ucraineană. Interpreții, mamă și fiu, de la Teatrul din Mariupol, distrus de bombardamentele rusești, Matvii Kytrysh și Olena Bila. Muzica- Bohdana Hryniuk. Scenografia este semnată de Mc Ranin.

Ce-a de-a patra piesă aflată acum în pregătire la Teatrul Tony Bulandra este „Scufița Roșie”. Scenografia – Mc Ranin. Regia – Nicolae Poghir.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama