Boicotul supermarket-urilor, un fâs. Un joc de imagine pueril. Nu a interesat aproape pe nimeni. Piețele, câte sunt, erau parcă mai goale ca de obicei. Nici nu a existat motiv să fie altfel. Nimic în plus sau în minus. Precupeți fără empatie față de clienți și aceleași figuri reci de comercianți, care achiziționează marfa de la agricultori înainte să răsară soarele, după care o revând, bineînțeles, cu un preț mai mare. În schimb, supermarket-urile erau pline de oameni. Ca în zilele premergătoare unor sărbători. De ce? Fiindcă cetățeanul cumpărător găsește acolo de toate și pentru că se practică un comerț civilizat. Boicotăm supermarket-urile. Ne îndreptăm spre producătorul privat. De ce? Pentru roșiile aduse tot din Turcia, dar vândute pe tradiționala tarabă? Pentru tomatele produse în sistem protejat, acelea cu subvenții? Legumele astea nu au ieșit încă pe piață, iar când vor fi scoase la vânzare se aude că le vom achiziționa la 50 de lei kilogramul. Cartofii de la Lungulețu, mai scumpi decât cei aduși din Egipt, Grecia și Polonia. Laptele, și el altoit la preț. Cunosc un crescător de animale care vinde laptele unui comerciant din piață. Îl dă acestuia cu 3,5-4 lei litrul, iar întreprinzătorul îl urcă la 8 lei litrul. O fi bine? Și apoi, nu cumpărăm din Piața 1 Mai banane, portocale, cafeaua, măsline și alte produse alimentare aduse de peste mări și țări. Rămâne cum am mai spus. Boicotul supermarket-urilor, un moft pe care cetățeanul de rând nu și-l poate permite.

O zi istorică! Klaus Iohannis și-a dat demisia! Pleacă de la Cotroceni. Primul președinte al României care recurge la această metodă ciudată pentru a părăsi scena politică a țării. Am mai avut unul care a plecat… împușcat, un altul care nu a mai vrut să candideze pentru un al doilea mandat, cu un discurs expus asemănător: Emil Constantinescu. Nici nu se putea un altfel deznodământ al prestației dezamăgitoare a lui Klaus Iohannis. Și o spune unul care l-a votat cu încredere în urmă cu 10 ani. Degeaba. Am crezut că va conduce nemțește. De unde!

În discursul demisiei, un text înjghebat în grabă, necizelat, chiar dizarmonic, aruncat parcă din furcă, comodul Klaus Iohannis a vrut să pară un salvator, un om care se sacrifică pentru țară, care nu vrea să atragă România în referendumuri, să se strice imaginea în lume… Alo, domnule Iohannis, imaginea ați stricat-o când ați anulat, prin onorabila Curte Constituțională, alegerile prezidențiale. O sfidare mai mare ca asta a poporului nici nu a existat. De aici a pornit tăvălugul ăsta care nu se mai oprește și de pe urma căruia câștigă toți neaveniții, iar partidele cu tradiție sunt împinse spre o groapă fără fund. Ați tăvălit democrația! Ați apasat pe butonul apocalipsei! Gestul cu demisia nu are nici măcar valoarea unei cepe degerate. Nu scade presiunea asupra partidelor aflate la putere. Se înșeală cine crede treaba asta. Domnule Iohannis, nu ar fi trebuit să acceptați de la început să intrați în acele prelungiri ingrate care au aruncat politica în derizoriu. Ați vârât-o în arena TikTok-ului unde este tăvălită cu minutul și ora în toate chipurile! Și apoi, demisia, cu o notă de lașitate, lasă firava coaliție într-o situație incertă. Nici cal nici măgar și cu un candidat la funcția de președinte perdant din start.

Dar, stai un pic! Poate lucrurile se schimbă. Apar ambițiile. Jocurile de culise. Crin Antonescu se poate transforma subit în iepuraș, sșa cum s-a întâmplat la alegerile pentru Primăria Capitalei. Șeful PNL, Ilie Bolojan, va prelua frâiele țării până la organizarea alegerilor. Dacă va considera că nu este rău la Cotroceni și că el este omul providențial? Și mai este Guvernul. Ținta celor care tot protestează în stradă este, de fapt, Guvernul Ciolacu. Acolo se bate. Nu ați văzut? În fața Palatului Cotroceni era liniște. Furtuna se manifesta în fața Palatului Victoria. Se cere „turul doi înapoi”. Încăpățânarea lui Ciolacu și a celor din preajmă, Tudose, Neacșu, Simonis, chiar Grindeanu, de a rămâne pe poziții în ciuda evidenței duce partidul în jos. Ar fi trebuit să renunțe imediat după pierderea alegerilor prezidențiale. Partidul s-ar fi recreat și reașezat, așa cum a făcut-o mereu în astfel de situații. Acum este pe o rână.

Apropo, în cine să am încredere? În acel POT, Partidul Oamenilor Tineri? Nu îmi inspiră încredere. Domnișoara aceea, cu un discurs populist feroce, dar fără substanță și argument, a avut grijă să introducă în Parlament soțul, sora și alți apropiați. Un fel de start-up. Politica devine o afacere la vedere! Așa-zisa resetare nu aduce nimic bun. O să vedeți! Suntem în criză de politicieni cu har. Acum este vremea demagogilor și a poeziei populiste cu accente de violență.

Urmărește Incomod Media și pe Google News