Am urmărit cu mare atenție, fascinat și cu ochii umezi de lacrimi, spectacolul „Gloria” al trupei „Lviv Voskresinnia Theatre” din Ucraina. Regia: Yaroslav Fedoryshyn. Ceva uimitor. Actori, acrobați, dansatori și mimi deopotrivă, urcați în vârful unor catalige, cu o siguranță coborâtă parcă dintr-o altă lume, au arătat celor câteva sute de târgovișteni prezenți aseară în Piața Mihai Viteazul, cât de complexă este arta teatrală și cât efort, talent și pasiune implică.

Să joci 45 de minute într-o mișcare totală, fără nici un pic de pauză, să treci de la o stare la alta într-o înlănțuire de situații este fenomenal! Să oferi publicului prin gesturi cu semnificații profunde, folosindu-te de foc, ca element principal al codării și decodării spectacolului, de fum, de artificii, de costume și alte piese de recuzită, de muzică și coregrafie, istoria și tradiția unui popor, zbuciumul și suferința sa, în vremurile de ieri și de astăzi. Să arăți iubirea, încrederea, speranța, firescul naiv, care acum parcă nu mai există. Să parcurgi ca într-o baladă vizuală trecerea prin istorie a unei națiuni. Cu toate rosturile ei, cu izvoare, cu rădăcini, cu legendă și ritualuri tainice.

Nunta și legăturile ei trainice, apoi nașterea, zămislirea pruncilor și bucuria pe care ți-o dăruiesc noile mlădițe ale vieții. Plimbatul copiilor în cărucioare, liniștea și obișnuitul cotidian. Apoi, totul se întunecă. Tihna se prăbușește într-un abis. Se aprind focurile. Mirose a praf de pușcă. Chipurile oamenilor devin triste, pierdute. Cărucioarele care, atunci când se aud zgomot de gloanțe, nu mai sunt împinse înainte, cu speranță, ci trase în spate, agale, trist, purtând acum în ele durere. Deznădejde. Scena vieții ia chipul unui marș funebru.

Intervine apoi acel dans emoționant al inimilor cuprinse de flăcări. O epopee a tristeții și fericirii, a vieții și a morții. Un spectacol genial care a putut fi tradus de fiecare cu ochii și cu sufletul. Cuvintele ar fi mâncat inutil din substanța profundă a piesei puse în scenă…

În această montare dramatică, focul a reprezentat esența vieții și a morții. Puntea dintre ieri, azi și mâine. Elementul de conexiune al omului cu infinitul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News