Este iminentă declanșarea unei furtuni în PSD. Deja, la orizont, în țară, s-au adunat norii negri. Șefii filialelor județene și locale, primari, consilieri, președinții de consilii județene, parlamentarii încep să își arate nemulțumirea fără menajamente față de actuala conducere a PSD care a dus partidul pe marginea prăpastiei.

Un semnal curajos, bine elaborat, bazat pe argumente, l-a dat încă de la începutul anului 2025 reprezentanții PSD Dâmbovița, când au solicitat conducerii centrale să plece după rezultatele dezastruoase de la alegerile prezidențiale. Din păcate, nu a existat solidaritate și lucrurile au mers mai departe spre mai rău. Acum, pare că încep să se miște apele în PSD, se simte un soi de coeziune în idei, în acțiune. Conceptul de resetare a partidului este îmbrățișat de tot mai mulți social-democrați. După pozițiile luate de liderul PSD Dâmbovița, Corneliu Ștefan, de senatorul Titus Corlățean, de fostul deputat Radu Popa, de mai mulți primari din Dâmbovița, dar și din alte județe, pare că se aprind tot mai multe făclii ale revoltei.

Senatorul Robert Cazanciuc, fost ministru al Justiției, pornind de la cifra 13 care reprezintă faptic procentul de credibilitate de care ar beneficia acum PSD, conform unui sondaj realizat de INSCOP, face o analiză lucidă, tăioasă, a actualului moment prin care trece PSD. Înainte de a prezenta integral textul, vă spunem că senatorul Cazanciuc a concluzionat că între liderii de la centru și membrii partidului s-a rupt legătura. Falia formată în timp, de ambiții, orgolii și interes de grup, a devenit prăpastie. Pentru a salva social-democrația, este nevoie de organizarea urgentă a unui congres adevărat, în cadrul căruia să fie aleasă o nouă conducere.

„Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Un recent sondaj de opinie ne arată că și cifra 13 poate valora cât o mie de cuvinte atunci când ea reprezintă radiografia încrederii opiniei publice în PSD. Cifra 13 conține în sine o formă de fatalitate: ghinion, ar spune un clasic în viață, dar care, prin curaj și responsabilitate, poate fi transformată în oportunitate.

Nu 13 trebuie să fie scorul PSD, ci 31, pentru a reflecta numărul celor care cred în mod real în valorile social-democrate. 13 reprezintă agonie și extaz deopotrivă, cu un loc 1 obținut la alegerile parlamentare prin eforturile marii armate PSD, dar și un loc 3 astăzi în ochii opiniei publice — o reflectare dureroasă a unei suite de decizii politice greșite luate de conducerea partidului, mai ales în ultimele 9 luni.

De ce am ajuns aici bănuiește fiecare membru PSD, prin prisma propriilor repere și experiențe de partid, care așteaptă ca leadershipul partidului să facă ceea ce a promis, și anume o analiză a cauzelor care au făcut ca după 30 de ani PSD să nu aibă candidat în turul 2 al alegerilor prezidențiale, urmată, desigur, de o serie de demisii ale celor care au luat decizii greșite.

Amânarea recunoașterii cauzelor dezastrului politic nu este evident întâmplătoare, ci parte a unei strategii de tragere de timp în speranța că, folosind pârghiile puterii, vor închide gura liderilor de organizații care încă mai cred că exprimarea liberă este cea mai sănătoasă formă de a avea un partid viu, conectat în mod real la nevoile oamenilor.

Am auzit lideri naționali care înfierează luările publice de poziție ale unor membri de partid față de deciziile vădit greșite luate de la centru, reproșându-le celor cu opinii că sunt lucruri care trebuie discutate mai întâi în partid. Sigur, acest lucru este decent pentru orice membru obișnuit sau simpatizant al unei organizații. Este însă cinic pentru cei 100 de lideri din conducerea politică extinsă a partidului, care știu că deciziile importante nu se iau în ședință formală, ci cu o seară înainte, într-un cadru informal foarte restrâns. Orice luare de cuvânt de bună credință te face a doua zi ridicol în ochii colegilor care află deja pe surse care este decizia agreată.

În urmă cu două luni, când era fierbere în partid și părea că problemele de doctrină și identitate politică sunt cele care ne împiedică să fim din nou performanți, o colegă a lansat cu curaj și ironie două întrebări care erau cumva pe buzele multora:

1. dacă deciziile au fost luate deja la ceas de seară, iar rolul nostru este în continuare de a mima democrația de partid și a disipa răspunderea politică;
2. dacă mai rămâne valabil angajamentul de onoare asumat de conducerea partidului că va demisiona în bloc în cazul în care candidatul comun nu va ajunge în turul 2.

Bărbații de stat nu au avut însă curajul să ridice privirea din hârtii. Nu mai auzisem cuvântul „onoare” spus în partid de când era un reper esențial mai ales în relația cu adversarii politici.

Există în momentul de față o ruptură între conducerea centrală a PSD și membrii de partid, cu o linie intermediară care livrează fiecăruia ce vrea să audă, în speranța naivă că se poate salva. Falia a devenit prăpastie când eforturile și speranțele a sute de mii de membri și simpatizanți PSD au fost aruncate la gunoi de cele mai mari erori politice de la înființarea partidului: o operațiune masivă de a da sute de mii de voturi adversarilor politici și lipsa de pregătire a partidului pentru un scrutin la care participă formațiuni politice cu sigle asemănătoare, ceea ce a dus la pierderea altor sute de mii de voturi și la cel puțin 10 – 12 locuri în Parlament.

După primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie anul trecut, am fost oprit pe stradă de un domn în vârstă de 72 de ani, care m-a întrebat cum de este posibil ca PSD să nu aibă candidat în turul 2:
– „Vă spun tot eu, domnule Cazanciuc, prin şmecherie! Prin şmecherie i-aţi dat voturi lui Simion și ați pierdut! Terminaţi cu şmecheria la PSD!”

Am afișat un zâmbet amar, gândindu-mă la numeroasele discuții din partid, când le spuneam colegilor că noi trebuie să fim autentici, smart, nu şmecheri, căci dacă vom fi „smart”, oamenii ne vor respecta și ne vor urma, iar dacă vom crede că suntem şmecheri și că putem păcăli oamenii, atunci va interveni acel bun-simț comun al poporului român care ne va trimite în irelevanță.

Cea mai mare vulnerabilitate a PSD în momentul de față o reprezintă prelungirea sine die a interimatului la conducerea celui mai mare partid din România. PSD are urgent nevoie de o nouă imagine a conducerii partidului care să îl scoată din zona retrogradării. Soluția nu o reprezintă blaturile cu arbitrii și conducătorii adversarilor. Soluția este trimiterea în tribune a celor care se ascund sub copertina băncii de rezerve și încearcă să dirijeze jocul nu pentru ca echipa să câștige spre bucuria suporterilor care plătesc, ci pentru a crește valoarea de piață a propriilor jucători.

Acel 13% reflectat de sondaje în dreptul PSD reprezintă, de fapt, oglinda rupturii conducerii PSD de nevoile reale ale poporului, conducere care se minunează cum de am mărit pensiile pentru 4 milioane de pensionari și am primit recunoștință doar într-o mică măsură.

„Faceți dreptate, domnule Cazanciuc”, îmi spunea un alt domn căruia îi enumeram lucrurile bune făcute de PSD pentru popor: școli, spitale, autostrăzi. Acea dreptate cerută cu năduf nu era doar o așteptare din partea justiției, ci o radiografie rece făcută de un om cu părul cărunt: autorități care nu răspund cu lunile la solicitări minore, companii de utilități care încarcă facturile, medicamente banale care nu se mai găsesc în farmacii pentru că sunt… prea ieftine, băieți deștepți care, cu puține resurse intelectuale, găsesc resurse materiale și relaționale, transformând legea doar într-un motiv de bășcălie.

România are nevoie de un partid social-democrat care să țină relațiile sociale în echilibru, să lupte în mod egal pentru cei care trăiesc din salariul lunar, dar și pentru cei care își asumă riscuri pentru a înființa companii care creează locuri de muncă, un partid social-democrat conectat real la marile valori europene: libertate, solidaritate, prosperitate și preocupat de a consolida permanent relația politică, militară și economică cu SUA.

Pentru ca PSD să fie un partener real într-o coaliție care și-a propus să scoată România din criză, are nevoie urgent de o conducere validată de Congres, altfel riscăm să fie luate angajamente în numele PSD care s-ar putea să nu fie urmate de un sprijin real din partea aleșilor partidului. 1 247 de voturi împotriva intrării la guvernare în cadrul consultării interne (3 339 pentru) nu reprezintă o fugă de asumare, ci reflectă o profundă neîncredere în deciziile luate la ceas de seară de un număr mic de lideri PSD.

O frază care mi-a fost spusă zilele trecute reprezintă un semnal de alarmă asupra direcției votului dacă vom continua să credem că putem sfida inteligența și nevoile poporului: „Ăștia continuă să își bată joc de noi!”

Există o nevoie uriașă în rândul opiniei publice ca oamenii să creadă din nou în PSD, să se regăsească și să participe la un efort politic în care şmecheria și impostura sunt eliminate, iar locul lor este luat din nou de ceea ce a consacrat PSD: viziune, onoare, competență, solidaritate, valori naționale asumate și nu fluturate, precum și identitatea noastră euro-atlantică pentru care am muncit foarte mult.

Organizarea urgentă a unui Congres pentru alegerea unei noi conduceri coagulate în jurul valorilor social-democrate reprezintă nu doar șansa pentru PSD de a se salva, ci și șansa României”, a scris Robert Cazanciuc, pe pagina să de Facebook.

Urmărește Incomod Media și pe Google News