Senatorul AUR Dâmbovița Ciprian Constantin Iacob a fost prezent, la sfârșitul săptămânii trecute, la Londra, unde s-a întâlnit cu mai mulți români din Marea Britanie, cu care a discutat despre realitățile din diaspora și despre soluțiile pe care le propune AUR pentru cei care au fost nevoiți să-și construiască viitorul printre străini.
​
​„Am întâlnit la Londra o comunitate românească vie, demnă și puternică. Oameni care au muncit, au construit și s-au făcut respectați prin fapte, nu prin vorbe. Se vede în felul în care își poartă limba, în valorile pe care le transmit copiilor lor, în modul în care își ajută semenii.

Acești oameni aduc zi de zi plus valoare unei alte economii, nu pentru că și-au dorit să plece din România, ci pentru că au fost împinși să o facă de deciziile celor care au condus țara de 36 de ani!

Sunt români adevărați, sunt frații noștri. Oameni care, departe de țară, au devenit chipul României în lume. Prin seriozitate, prin muncă, prin caracter, cu rezultate care vorbesc de la sine.

Cinste vouă pentru tot ce ați construit prin forțe proprii! Sunteți dovada vie că neamul acesta are valoare, oriunde s-ar afla”, a declarat Ciprian Constantin Iacob – senator AUR Dâmbovița.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Radu Popa, fost deputat PSD de Dâmbovița, un politician de substanță, curajos și ferm atunci când este vorba de a prezenta realitatea în care trăim, a publicat o analiză pertinentă despre reforma pe care se pregătește să o facă în administrație Ministerul Dezvoltării condus de UDMR-istul Cseke Attila, care, sincer, a început să mă dezamăgească. Se vede că este și el supus unor ordine.

Spune Radu Popa că actualul Guvern a scris un fel de poezie bugetară „cu rimă bună și sens prost, pentru că acest proiect nu este o reformă administrativă, ci o cosmetizare bugetară cu efect de subminare instituțională”. Consideră vicepreședintele PSD Dâmbovița că reducerea numărului de posturi în cabinete este prezentată ca un exercițiu de disciplină bugetară, menit să dea bine în dashboard-ul public.

„Când lași un ministru cu doar trei consilieri la cabinet, iar un secretar de stat cu numai unul, atunci îmi dau seama că ”gânditorul” proiectului locuiește într-un birou, din care iese doar când revine la domiciliu. În realitate, însă, problema nu este câți consilieri are un ministru, ci ce fel de ministru este pus să reziste cu ei.

Impactul asupra mediului de afaceri este prea puțin evaluat. Dar de aici vin toți banii pentru guvern. Iar aici efectul este și mai toxic, pentru că mediul privat vede și înțelege mult mai rapid realitatea. Managerii serioși știu un lucru simplu: nu negociezi cu un ministru, ci cu capacitatea lui de decizie. Iar decizia vine din înțelegere. Acest proiect transmite un semnal devastator: statul recunoaște implicit că nu vrea competență lângă ministru.

Când limitezi drastic posibilitatea de a angaja specialiști, mesajul este clar: ministerul nu mai este un partener de dialog, ci un nod birocratic. Un minister fără expertiză este un risc, nu un partener. Se adâncește ruptura stat–business pentru că dispar interlocutorii. Managerii văd limpede că miniștrii nu doar că sunt slabi, dar acum nici măcar nu mai au voie să se întărească.

Dacă nu Statul nu va reuși să reclădească încrederea oamenilor de afaceri în economia națională, dacă Statul nu va reuși să convingă antreprenorii să investească și să continue să spere, dacă Statul nu înțelege clar că succesul politicilor publice depinde de angajamentul și implicarea tuturor, atunci toate proiectele și toate politicile publice nu valorează nimic.

Într-un model clasic de administrație, cel pe care l-am moștenit din tradiția statului modern european, ministrul nu era un novice cu ambiții de comunicare, ci un arhitect de politici publice, un om care venea cu doctrina în cap, avea greutate proprie și o echipă deja formată. Cabinetul era un instrument de fine-tuning, nu un colac de salvare. Trei consilieri erau suficienți, pentru că ministrul știa ce întrebare să spună și cui.

Iar atunci când prestația unui ministru / înalt funcționar / primar / parlamentar, în altă parte crește populismul, crește anti-europenismul, crește extremismul.

Astăzi, am inversat piramida. Avem miniștri care învață domeniul din mers, iar cabinetul devine un incubator de supraviețuire politică. În acest context, trei consilieri nu sunt puțini, sunt pur și simplu inadecvați unei funcții ocupate fără capital profesional.

E ca și cum ai cere unui pilot aflat la primul zbor să decoleze cu echipaj redus, pe vreme de ceață, și apoi să-l cerți pentru turbulențe.

Mai grav, această reducere nu produce eficiență reală, ci externalizare informală a deciziei. Când cabinetul e subdimensionat, puterea migrează către funcționari care nu răspund politic sau către rețele de influență care nu apar în organigramă. Rezultatul: decizii reactive, nu strategice. Ministerul începe să răspundă la crize, nu să le prevină.

Adevărata reformă nu trebuia să înceapă cu foarfeca, ci cu criteriul de selecție. Dacă pui un ministru care își cunoaște domeniul, trei consilieri sunt suficienț. Dacă pui un ministru care nu știe domeniul, nici treizeci nu-l salvează”, a comentat Radu Popa despre așa-zisa reformă care se pregătește administrației publice locale și centrale.

Concluzia fostului deputat PSD este că, operația a reușit, dar pacientul respiră pe aparate.

„Pentru că un stat slab nu devine mai puternic dacă îi tai brațele, ci dacă îi întărești coloana vertebrală. Eu știu că nu optimizezi costuri tăind competența din board”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News