Ce iute curge timpul și cât amestec de praf, neputințe și indiferență se depune pe vraful de amintiri! Sâmbătă – 2 august 2025, s-au împlinit 7 ani de la moartea deputatului Ion Stan, fost președinte al PSD Dâmbovița. De fapt, cel care a închegat această organizație aidoma unei cetății, care, iată, rezistă și astăzi, în ciuda vremurile și a celor care s-au cocoțat vremelnic pe meterezele sale. Ziduri puternice, alcătuite din oameni valoroși și cu conștiință, dedicați județului, democrației. Acum, pe ici pe colea, se mai mișcă câte o cărămidă, mai intră vântul și furii de tot felul, dar tot ține. Mai sunt câțiva dintre cei crescuți de Ion Stan care încă gospodăresc bine cetatea. Țin la ea. Ca la o moștenire de preț, menită să apere acest județ, pe oamenii care trăiesc aici…

Când am primit vestea că marele patriot Ion Stan s-a prăpădit, eram la Potlogi, în compania unui politician care se depărtase de liderul Stan din pricini pe care nu am să le înșir aici. Nu mi-a venit să cred când am auzit că fostul președinte al Comisiei parlamentare de Control SRI, un stâlp de bază al statului, a murit într-un spital de la malul mării, într-o discreție curioasă, luând cu el o mulțime de secrete, de lucruri despre care nu vom ști niciodată. Pătimise mult. Pe nedrept. La ordin. Fusese împins pe culoarul cenușiu cu uși masive și cu destinație precisă. Au fost ani care l-au marcat teribil și care l-au secătuit de vlagă. Dar nu a descurajat, nu s-a retras în umbră, așa cum au făcut alții. Nu a căutat nici răzbunare. Și-a dus crucea. Creștinește, dar cu privirea sus.

Din când în când, răsfoiesc volumul său masiv de declarații politice și interpelări parlamentare – „Idealuri Social Democrate versus Trădare Națională” și mă cutremur. Nu îmi vine să cred nici acum, după atâția ani, că a putut lansa astfel de declarații precise, tăioase, complete și argumentate, în vremuri care îi erau total potrivnice. Știa ce putea urma. Eșafodul era umed, dar a riscat. Și nu a făcut-o pentru el. Era vorba de un ideal, de un vis, de o speranță.

Curajul său, amestecat cu o doză maximă de patriotism, cu siguranță, nu a convenit multora. A deranjat. A produs rumoare prin cancelariile de la noi și de aiurea. Sistemul despre care se tot vorbește pe toate drumurile, dar care nu poate fi cuprins și nici devoalat, fiindcă se află într-o continuă metamorfozare, strecurându-se prin toate ungherele societății, l-a prins în capcană și nu i-a mai dat drumul până la sfârșit.

Volumul „Idealuri Social Democrate versus Trădare Națională” ar trebui reeditat. Este ca un manual sincer de patriotism, lecții crude, dure despre democrație, libertate și curaj. În politică, din păcate, nu mai există așa ceva. Doar surogaturi. Chestiuni de suprafață. Abundă demagogia, lașitatea, concepte pe care, știu clar, deputatul Ion Stan le dezavua.

Ne-am obișnuit fără deputatul Ion Stan, fără Victor Sanda, Ion Nicolae, Costel Preda, Traian Novolan, Dan Iacobuță, Ioan Marinescu… însă lipsa lor se simte în tot și în toate. Sunt urme pe care nu prea se poate călca. Au unicitatea și energia lor.

Urmărește Incomod Media și pe Google News