Pe bună dreptate, spune fostul deputat PSD Radu Popa, că, în România, din cauza vârstei de pensionare fragede a magistraților, s-a produs o anomalie care afectează enorm bugetul și conceptul de echitate socială.

„În timp ce majoritatea statelor UE fixează vârsta de pensionare a magistraților la 65–70 de ani, România permite retragerea la doar 47 de ani”, scrie Radu Popa pe pagina sa de Facebook.

Un magistrat român se pensionează cu 20–23 de ani mai devreme decât media europeană, în condițiile în care speranța de viață depășește 75–78 de ani. Asta înseamnă, afirmă fostul parlamentar, consecvent în a critica nedreptățile și derapajele socio-politice, că statul plătește pensii speciale timp de 25–30 de ani, în loc de 10–15.

De precizat, așa, la capitolul superlative ale inechităților specifice României, că pensiile magistraților sunt printre cele mai mari. Un fost judecător sau procuror primește lunar între 15.000 și 30.000 lei/lună, în condițiile în care în România sunt oameni care, după o viață de muncă, acolo unde i-a hărăzit soarta, pregătirea și poate pasiunea, primesc 1.500 de lei! Discrepanța este una cosmică, de neînțeles.

„În timpul acesta, sistemul de Justiție este la pământ, orice dosar durează ani și ani de zile până își vede omul dreptatea iar unii au murit și dreptatea lor a murit cu ei”, mai spune Radu Popa.

Cine ne-a adus aici, în situația în care unii au totul iar alții obțin doar praful de pe tobă? Evident, clasa politică. Legile care au creat asemenea discrepanțe de neimaginat au fost concepute în cancelariile puterii. Și, ca o remarcă de moment, cei care ieri conduceau țara și ne spuneau cât de bine o ducem, cum duduie economia, făcând zilnic împrumuturi pentru a plăti salariile din sistemul bugetar și pensiile speciale, astăzi, ne-au pus grațios în cârcă sacul cu taxe și impozite și pe cap – gluga neagră a austerității. Plătim energia electrică, apa, utilitățile, mai scump decât în Cipru sau Malta, state care nu au niciun dram de resurse naturale. De 35 de ani, ne căutăm o cale adevărată. Din păcate, din cauza amatorilor care ne conduc, ne învârtim în cerc.

L-am urmărit pe Mihai Tudose de la Brăila, mutat temporar la Bruxelles, unde nu este austeritate, la România TV și nu mi-a venit să cred ce aud. Ori falsează, așa, ca să mai tempereze presiunea acumulată în poporul PSD-ist care nu mai înțelege cum joacă partidul, ori Tudose se detașează de actuala garnitură din fruntea PSD, de Coaliția aflată la putere, de guvern. Altfel, nu poți să declari, tu, reprezentantul unui partid care se află la butoane, cu miniștri în Guvernul Bolojan, cu secretari generali, secretari și subsecretari de stat, directori de agenții, prefecți, subprefecți, că reforma pe care a pornit-o Ilie Bolojan, omul cu chip de fier, este o sinucidere asistată.

Cum să spui, domnule Tudose, că nu înțelegi modul în care Bolojan vrea să facă reformele? Păi, voi, cei din PSD, sunteți acolo, la Palatul Victoria, de „lemn Tănase”? Care vă este rolul până la urmă? Doar să validați ce hotărăște șeful PNL, Ilie Bolojan? Cum numești mata reforma pe care ne-o vâră pe gât Guvernul, o shaorma cu de toate? Voi, social-democrații, la această shaormă, cu ce contribuiți? Probabil, cu sosurile mai dulci…

Urmărește Incomod Media și pe Google News