Un eveniment omagial de factură științifică cum a fost sesiunea aniversară „75 de ani de activitate și creație științifică în pomicultura românească 1950 – 2025” nu se putea organiza mai nimerit decât în incinta elegantului Complex turistic „Ținutul Mărului” de la Voinești. Toată floarea din sistemul românesc de cercetare în domeniul pomiculturii s-a adunat ieri, 20 noiembrie 2025, în frumoasa și prospera localitate de pe Valea Dâmboviței, la invitația directorului general al Stațiunii Pomicole de la Voinești – doctor inginer Daniel Comănescu.
Evident, cuvântul de deschidere i-a aparținut inițiatorului acestei manifestări omagiale, Daniel Comănescu.

Scurt, la obiect, prin cuvinte simple, dar bine alese, directorul Stațiunii Pomicole de la Voinești a vorbit celor prezenți despre scopul acestei întruniri de suflet, care, în afară de un remember prin istoria acestui institut de cercetare în domeniul agricol, a atins și problemele prezentului, dar și pe cele viitoare, încheind într-un ton optimist bazat pe rezultatele cercetării. Așa cum este tradiția la o astfel de întâlnire profesională, a existat și un prezidiu. Lângă directorul Daniel Comănescu, s-au aflat: doctorul inginer Gheorghe Glăman, din partea Academiei de Științe Agricole și Silvice, inginerul Mihai Coman, directorul Institutului de Cercetare, Dezvoltare în Pomicultură Pitești -Mărăcineni, inginerul doctor Ilarie Isac și primarul de la Voinești – Gabriel Dănuț Sandu. În sală, zeci de pomicultori și specialiști, reprezentanți ai unor instituții de cercetare veniți aproape din toate colțurile țării pentru a sărbători cei 75 de ani de existență a Stațiunii Pomicole de la Voinești.

Președintele Secției Horticultură din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice, profesorul universitar doctor Gheorghe Glăman, a avut un discurs scurt, la finalul căruia a înmânat directorului Daniel Comănescu, ca reprezentant al Stațiunii de Cercetări Pomicole Voinești, Ordinul Științific „Nicolae Giosan” pentru întreaga activitate depusă în cei 75 de activitate a acestui institut de cercetare. De asemenea, directorul Daniel Comănescu a primit și diploma de excelență a Secției de Horticultură din cadrul ASAS.

Directorul general al Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, ing Mihai Coman, a venit la celebrarea celor de la Voinești cu încă zece colegi cercetători. A spus Mihai Coman că, astăzi, la Stațiunea de la Voinești sunt omagiați toți cei care, de-a lungul timpului, au contribuit la succesul acestei unități, toți cercetătorii care, prin munca lor în laboratoare și pe terenurile experimentale, au influențat dezvoltarea întregii zone Valea Dâmboviței și nu numai. Directorul de la Institutul Mărăcineni a oferit inginerului Daniel Comănescu o plachetă creată special pentru acest moment festiv. De asemenea, a mai dăruit Stațiunii de Cercetare Voinești, după cum a precizat Mihai Coman, nu numai ca simbol, ci și ca obligație, 30 de puieți de păr, câte doi din fiecare soi, și material biologic, câte șase din mai multe specii de pomi fructiferi.

Interesant, militant și apreciat discursul primarului comunei Voinești, Gabriel Dănuț Sandu. Edilul a făcut a făcut o incursiune sinceră prin istoria localității care, în ultimii 75 de ani, a mers mâna în mână cu Stațiunea Pomicolă. De fapt, a spus primarul, renumele, schimbarea și prosperitatea zonei s-au datorat Stațiunii, o adevărată perlă a Văii Dâmboviței, și activității științifice a generații de cercetători.

A vorbit primarul despre momentul înființării Stațiunii, ulterior a liceului agricol din comună, care a contribuit solid la pregătirea în domeniile horticol și pomicol a tinerilor din zonă. Dar, a spus primarul, după Revoluția din Decembrie 1989, așa cum s-a întâmplat cu mai toate obiectivele economice, cu întreaga cercetare românească, și stațiunea de la Voinești a intrat în declin. S-a întâmplat din cauza autorităților statului care nu au mai fost interesate în acea perioadă, cum nu sunt nici acum, de sprijinirea domeniului cercetării. Apoi, a mărturisit Gabriel Dănuț Sandu, a intervenit și coșmarul produs de aplicarea injustă, bazată doar pe interesul unora, a legilor fondului funciar care, prin retrocedări forțate, făcute în instanțe, fără nici un fel de empatie pentru domeniul cercetării care ar fi trebuit să fie unul strategic pentru națiune, au decimat structura, baza Stațiunii Pomicole de la Voinești, punându-i însăși existența în pericol. Înainte de aplicarea legilor fondului funciar, Stațiunea de cercetare de la Voinești deținea 540 de hectare de teren acoperit cu livezi, producție și loturi experimentale. După acest val negru, a mai rămas cu 114 hectare.

Netemător, a povestit primarul de la Voinești despre modul în care au fost realizate retrocedările, cu hotărâri judecătorești parcă date pe genunchi, cu transferuri de terenuri din alte zone ale țării, chiar în corpul funciar al stațiunii. Puneri în posesie făcute de-a valma, pe număr de rânduri de meri, cu ruleta una mai lungă, alta mai scurt. A mai amintit Dănuț Gabriel Sandu, cu tristețe, și de momentul deosebit de periculos pentru integritatea Stațiunii de cercetare când, în 2008, Agenția Domeniilor Statului anunțase că cele 114 hectare care mai rămăseseră în proprietatea unității erau retrocedabile. Atunci, a început o luptă dură, contra cronometru, pentru salvarea de la lichidare a Stațiunii Pomicole de la Voinești. Coșmarul s-a încheiat în 2012, când, a spus emoționat Gabriel Dănuț Sandu, prefectul județului Dâmbovița de atunci, Antonel Jîjîie, a aprobat eliberarea titlului de proprietate pentru instituția de cercetare pomicolă. Un om căruia, a mai menționat Gabriel Dănuț Sandu, comunitatea voineșteană îi va păstra întotdeauna o vie recunoștință.

Un istoric dur, sincer, dar interesant, care merită reținut. Stațiunea pomicolă, după 1990, a avut de luptat în primul rând cu statul, nepăsător cu soarta cercetării, cu valorile deținute de această unitate. Astăzi, a mai adăugat primarul, stațiunea încearcă să își recapete puterea și măreția din anii 1980-1989. Același lucru urât, a mai ținut să sublinieze primarul de la Voinești, s-a întâmplat și cu învățământul românesc. A fost distrus un sistem educațional ultraperformant și nu s-a pus nimic în loc. Pentru a fi refăcut, așa cum funcționa în anii 1980 a precizat Gabriel Dănuț Sandu, ne-ar trebui încă 50 de ani. Concluzia trasă de primarul comunei Voinești a fost una amară. În România este foarte ușor să distrugi și aproape imposibil să reconstruiești. Gabriel Dănuț Sandu le-a spus celor de față că a fost și va rămâne atâta timp cât va conduce destinele comunei un sprijinitor necondiționat al Stațiunii pentru Cercetare în Pomicultură, în jurul și datorită căreia s-a dezvoltat economic și social localitatea și întreaga zonă a Văii Dâmboviței.

A mai venit cu o poveste adevărată, dar expusă mai idilic, romanțat cercetătorul Ilarie Isac, unul dintre pilonii de bază ai cercetării pomicole din România și de la Voinești. Inginerul doctor Ilarie Isac, cetățean de onoare al comunei Voinești, a rememorat primii ani pe care i-a petrecut la Voinești. Ziua în care a pășit pentru prima dată pe aceste meleaguri. Se întâmpla în ani ’50 , când a sosit pe drumul prăfuit de la Voinești cu o căruță, fiindcă rata de Câmpulung rămăsese în pană în satul Malu cu Flori. A mărturisit Ilarie Isac că, pe atunci, baza tehnică a stațiunii pomicole era una precară, în ton cu vremurile de după război, așa cum se întâmpla într-o societate care se reconfigura politic și economic. Exista la Stațiune o singură mașină, un camion rusesc Molotov, achiziționat prin transfer de la o unitate militară. A vorbit apoi despre experiența sa în cadrul Stațiunii, despre cele făcute de-a lungul timpului. Un expozeu în istoria locului și a Stațiunii, narat într-o notă plăcută, literară, cu talent și dragoste sinceră pentru trecut, pentru începuturile plămădirii Stațiunii pomicole de la Voinești. Pe atunci, se obțineau două-trei tone de fructe la hectar, iar acum, datorită cercetării, adaptării la nou, s-a ajuns la 60-70 de tone! Doctorul inginer Ilarie Isac a mulțumit actualei conduceri a Stațiunii pentru strădania sa în menținerea viabilă a unității de cercetare pomicole. A spus cercetătorul că finalitatea celor 75 de ani de istorie a stațiunii este Voineștiul de astăzi, prosper. dezvoltat.

Nu a uitat nici de faptul că, în urmă cu zeci de ani, compozitorii Laurențiu Profeta și Flavia Buref au creat piesa „Râd livezile-n Voinești”. De asemenea, a mai amintit Ilarie Isac și de profesorul doctor docent Nicolae Ștefan care, pentru întreaga sa contribuție pusă în slujba cercetării, la dezvoltarea localității Voinești, ar merita să i se ridice la Voinești o statuie. Primarul Gabriel Dănuț Sandu a promis că va lua în considerație această propunere.

Și acesta nu a fost finalul interesantei sesiuni de discursuri, de alocuțiuni despre trecutul, prezentul și viitorul Stațiunii de Cercetare pentru Pomicultură de la Voinești. Au mai luat cuvântul, după care au înmânat fiecare directorului Daniel Comănescu diplome și plachete, reprezentanții instituțiilor de cercetare în pomicultură de la Bistrița, Iași, Băneasa și Constanța. Cu toții au subliniat importanța acestui domeniu și rolul pe care îl au instituțiile de profil în dezvoltarea comunităților, a economiei în general.

Înainte de a fi admirată mini expoziția cu diferite soiuri de mere obținute în cadrul Stațiunii de Cercetare Voinești s-a mai consumat o sesiune de prezentare de referate de specialitate, cu tema realizări și perspective în domeniul creării soiurilor de măr și păr alcătuite de cercetătorii din cadrul unității. A mai avut loc și o prezentare de produse și noutăți privind protecția fitosanitară a pomilor de către reprezentanții firmelor și companiilor producătoare.

Urmărește Incomod Media și pe Google News