Connect with us

OPINII

Exerciții electorale în zodia austerității

Publicat

pe

Am urmărit cum s-au desfășurat alegerile parțiale din România. Primele de după instalarea la Cotroceni a președintelui Nicușor Dan și a lui Ilie Bolojan în fruntea Guvernului de coaliție. După vremuri și conduita tristă imprimată de politicieni, de clasa conducătoare, în ton cu măsurile de austeritate care, deocamdată, și pare să rămâne așa, au bătut numai în omul simplu și în cei cu afaceri subțiri și fără datorii la stat, am avut alegeri. Două săptămâni de campanie electorală, nu neapărat la șosea, pe stradă sau în piața publică, ci acolo unde se pot unge toate osiile comunicării libere și impregna cu esență de manipulare, adică pe rețelele de socializare. Candidații s-au întrecut în afirmații cu pseudo-valoare de aforism, cu clipuri subtitrate (așa pare să fie moda), de parcă îți vorbea un japonez, și cu o notă indusă de actorie, se vedea din intonație, mimică și mișcarea calculată, uneori jenantă a candidaților. Să mai spun că, după toată nenorocirea din țară, și ceea ce o să mai vină, niciun candidat nu s-a hazardat să treacă la promisiuni deșarte sau să prezinte programe electorale stufoase? S-au ferit de astfel de clișee. Au încercat să meargă pe ce este și folosind din belșug „vom face, vom drege, vom schimba, vom căuta, ne vom preocupa, vom încerca și alte vom- itături de acest tip. Au fost puțini cei care au știut să se desprindă din șablonul electoral dificil, greu de articulat, impus de austeritate și să treacă la o formularistică a concreteții.

A fost o competiție electorală importantă ca exercițiu. Un test interesant, probabil pregătitor pentru 2028. S-a putut studia reacția alegătorului în vremuri tulburi ca cele pe care le trăim, cu neîncredere în clasa politică, în guvern și alte structuri. S-a văzut comportamentul cetățeanului în scurta campanie electorală și în ziua votului. Oamenii, mai plafonați. Cu entuziasmul spre zero. La fel și speranța. Ușor comunicativi. Îndoielnici. Au votat nu a disperare, ci pe principiul „hai să încercăm și varianta asta, că ne-am fript cu ceilalți”. Participarea la vot nu ar trebui să îi bucure pe politicienii de vârf. A fost slabă. Foarte mulți români au rămas acasă. Neimplicați și neîncrezători. Este o problemă. Dacă acest tip de reforme, punem totul la pământ, promovat de actualul guvern continuă, în 2028 ne vom confrunta în secțiile de vot cu un absenteism cronic. Partidele politice, într-o astfel de situație, rămân pe scenă ca actorii care joacă într-o sală fără spectatori. Nimeni nu îi aplaudă. Este o formă a eșecului și a disoluției clasei politice.

Din fericire, acolo unde există zbatere, implicare, rezultate, în ciuda contextului neprielnic, se mai mișcă ceva sau măcar se încearcă, unde conducătorii rezonează cu cetățeanul, cu alegătorul, cu comunitatea se mai simte câte ceva. Vine răsplata. Dâmbovița a fost un exemplu în acest sens. Aici, echipa PSD și aplecarea spre interesul comunității, al cetățeanului, sunt elemente forte, vizibile, dominante. Și asta, în ochii românului, contează. Rezultatul alegerilor de la Găești, cu Alexandru Iorga învingător, este un exemplu în acest sens. Acum, victoria trebuie valorizată, iar capitalul de încredere – sporit și păstrat…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Legalizarea prostituției, o șansă pentru ieșirea din austeritate?!

Publicat

pe

Un parlamentar, membru al Partidului Național Liberal, pe numele său Ion Iordache, a pus mâna pe coarnele plugului și a apăsat vârtos în brazdă, cu gând să ne vâre în lumea europeană reală, nu doar în cea pe care o știm de prin congrese, simpozioane, conferințe și alte delicatesuri cu gust fals servite pe la Bruxelles, Paris și Strasbourg. Adică, vrea omul să fie legalizată prostituția. Aia veche de când lumea! Cu subiect și destul predicat.

Despre chestia asta se vorbește demult, dar nu a avut nimeni curajul să producă un proiect de lege. Într-o țară ca a noastră, pătrunsă de un puternic spirit creștin ortodox, este cam greu să faci așa ceva. Te frigi repede la imagine. Și apoi nu este bine să te pui rău cu Biserica și nici cu electoratul drept credincios. E mult și acum pornit.

Uite că liberalul Ion Iordache a făcut-o. Cine l-o fi îndemnat? A comis-o, cum zice românul. A inițiat un proiect de lege care vizează legalizarea prostituției. Despre tentativa sa de a încerca marea cu degetul și cu ce mai există în dotare, a scris Ion Iordache pe Facebook. A spus că proiectul său are ca scop reglementarea, autorizarea și controlul activităților de natură sexuală. Sic! Este bine. Adică fenomenul sau datul din cur va fi fiscalizat! Tocmai bine pentru Ilie Bolojan, mai adună ceva bănuți la buget.

Mai afirmă curajosul parlamentar liberal că a ales reglementarea în locul ipocriziei. Are dreptate! Ce ne ascundem sub fusta scurtă? Nu are nici un rost! Se vede tot!

„Mulți vor spune că există „alte priorități”. Însă protejarea sănătății publice și combaterea sclaviei moderne nu pot fi niciodată priorități secundare. Statul are obligația să reglementeze realitatea, nu să se prefacă că nu o vede în timp ce victimele sunt exploatate în umbră”, a scris Ion Iordache.

Ai dreptate, frate, până când la negru, pe la colțuri de stradă, pe sub poduri, zăvoaie sau în cabine de camioane garate prin parcări publice ori la margine de drum? Totul sub control. Contorizat. Cu casă de marcat. Fixă și, eventual, mobilă, pentru deplasări în teren. Să apară felinarele roșii! Să se încingă atmosfera! Să aducem turiști cu nădragi și buzunare largi!

Era exact ce ne trebuia! De ce nu s-au gândit mai demult la treaba asta? La câte curve avem, poate scăpam de deficit, de austeritate, nu ar mai fi fost nevoie să ne mărească chip de fier taxele și impozitele locale. S-ar fi adunat bani după altceva… Nu? Activități mai plăcute și la program de voie.

Cum va ieși acest proiect, nu se știe prea bine. Deja, comunitatea, amețită de „pachetele de legi” ale lui Ilie Bolojan, a început să freamăte. Se aud nemulțumiri. Biserica Ortodoxă se opune legiferării prostituției. Cea mai credibilă entitate care funcționează în România și care apără valorile creștine, Patriarhia Română, a luat imediat poziție. Nici nu s-ar fi putut altfel!

Patriarhia, printr-un comunicat, își exprimă îngrijorarea profundă și dezaprobarea față de inițiativa care vizează legalizarea prostituției, considerând că un asemenea demers este incompatibil cu învățătura de credință ortodoxă și cu respectarea demnității persoanei umane. Ați văzut? Nici nu se putea altfel. Dar ce te faci? Guvernul Bolojan vrea numai bani. Inițiativa nu este întâmplătoare. Oamenii sistemului, cei de la eșaloanele doi și trei, au făcut calculele. Dă bine din birou. Ca și la taxe și impozite locale. Patriarhia Română îl combate pertinent pe parlamentarul liberal care susține că legalizarea va face ordine pe piață, se va termina cu traficul de persoane, cu exploatarea femeilor, cu protejarea comunității etc.

„Legiferarea prostituției nu va conduce la eradicarea traficului de persoane, nici la eliminarea exploatării sexuale și nici la dispariția prostituției ilegale. Dimpotrivă, există riscul real ca aceasta să ofere un cadru legal favorabil extinderii unor practici incompatibile cu libertatea și demnitatea persoanei umane”, spun reprezentanții Patriarhiei Române.

Ce să mai spunem? Să anticipăm ce se va întâmpla? Să facem supoziții? Nu are rost. Este clar că inițiativa apare într-un moment în care Guvernul Bolojan vrea să impoziteze și să taxeze tot, darămite plăcerea sexuală la negru. Ce-or fi zis ei? Mamă, salvăm pensiile speciale cu impozitarea sexului! Scăpăm de deficit! Salvăm țara cu legalizarea prostituției!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Țara, în zodia lui bine… rău!

Publicat

pe

Am încheiat anul 2025 pe modulul pesimist, puțin animat de vraja deja falsă a sărbătorilor, cu acel pseudo-spectacol al liniștii și prosperității. Cu urări devenite reflex condiționat, în care nu prea mai credem fiindcă au avut alții grijă să le deturneze esența și sensul spre banal și stereotip.

Ne-am comportat precum condamnatul la moarte căruia i-a fost amânată pentru câteva zile tăierea capului. Ne-am forțat să zâmbim, deși știam ce ne așteaptă. Călăul se tot uită la noi cu chipul său de piatră acră! Am incercat să mimăm bucuria, oleacă de tihnă, dar nu ne-a ieșit prea bine. Din păcate, ancora realității, prea grea, legată strâns de existența noastră, ne-a oprit din optimism.

Chiar și președintele Nicușor Dan a ieșit din tiparele firescului. A trimis de Anul Nou către români un mesaj scris, la rece. Cu siguranță în temele abordate, nici el nu crede. A mizat la greu pe încredere și speranță. În cine? Seamăna ca două picături de apă cu textul lui Klaus Iohannis de la finele anului 2024. Șablon. Aceiași indicatori de plan discursiv.

Și cum să fie anul mai bun când taxele și impozitele au crescut de două-trei ori, cu bunăvoința, între sau fără ghilimele, Guvernului Bolojan, când judecătorii Curții Constituționale se joacă de-a jupânii și sfidează la maximum țara, amânând deciziile cu privire la legea pensiilor speciale, crezând că noi nu ne prindem de jegoasa mișcare de tragere de timp, de protejare a categoriei socio-profesionale bugetare cea mai prosperă.

Câtă liniște să ai când războiul este lângă noi și tot înghite la vieți și bani veniți din toate colțurile Europei? Cum să fii mulțumit când însăși șeful statului spune că se vor lua fonduri de la Educație și Sănătate pentru înarmare?

A început noul an cu majorări de prețuri la combustibil. Facturile la energia electrică nu au venit încă, fiindcă sistemul de calcul este probabil bulversat, nu prea înțelege nici el modificările brusce care se produc. Parcă ne-ar plânge de milă…

Responsabilii de la gaze ne avertizează de pe acum că peste câteva luni, gata, se ridică plafonarea. Intrăm în rândul lumii. Vai de capul nostru! Dacă tragi un ochi prin supermarketuri, observi cum la multe dintre produsele de pe rafturi s-a mai pus ceva la preț. Prin farmacii, banalul paracetamol a devenit un medicament de lux. Frecția galenică, sticluța aia mică din care dai de două ori pe șale, a ajuns mai scumpă decât litrul de răchie. Prin piață, precupețele, și ele sărăcuțele, umblă la prețul legăturii de pătrunjel și mărar după cum bate vântul austerității.

Clasa politică pe care o avem pare că se mișcă inert. S-a dat la fund. Cu tot cu doctrine! Stă în întuneric, cu ochii fixați pe Bruxelles, căci de acolo pornesc vânturile! Este mai bine să taci. Cine vorbește mult devine țintă și posibil să fie mutat în ultima bancă. Politica nu pare să mai fie pentru oamenii cu discurs, ci pentru cei care înțeleg vremurile, tăcând și după posibilități, tenace, făcând. Mulți, doar pentru ei, puțini – pentru comunitate. Pentru conducătorii actuali, parcă planificați, nu aleși de neam, stabilitatea însemnă doar suferință și sacrificiu. Eventual, la nesfârșit. Ca să fie bine… rău!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite