Se întâmplă multe minuni în lumea asta. Și România face parte din ea și, la acest capitol, suntem cea mai tare, dar în sens negativ. PIB-ul Poloniei a trecut de un trilion de dolari. Acum, reprezentanții acestei țării din Estul Europei cel hulit și rămas în urmă au fost invitați de Donald Trump la întâlnirea G20. Grupul celor mai tari țări din punct de vedere economic de pe planetă. Și noi?!

Bulgaria a trecut la moneda euro. La început, ușoare șocuri. Acum se anunță că fondurile de investiții europene se pregătesc să investească masiv în țara vecină. De reținut și întristat! La bulgari, energia electrică are cel mai mic preț din Europa. Și noi?!

Ungaria. Stă bine. Viktor Orban ar fi în stare să colaboreze cu tot mapamondul, și cu prieten, și dușman, numai să-i meargă bine țării! Ați auzit? Președintele Statelor Unite își va trimite emisari în Ungaria pentru a-și arăta deschis susținerea în alegeri pentru premierul Orban. Apropo, la unguri, tot vecini cu noi, prețul la gaze naturale este cel mai mic din Europa și contractele pe care Guvernul Ungariei le are în desfășurare asigură stocul de gaze pentru ani de-a rândul de acum încolo. Ați mai aflat ceva? Românii care locuiesc mai aproape de granița cu Ungaria își fac cumpărăturile alimentare în țara vecină. Spun că produsele comercializate acolo ar fi mai sigure și mai bune la gust! Și noi?!

Proiectul Mercosur prinde contur. În Europa vor intra masiv produse agricole și de origine animală din Statele Americii de Sud. În Europa, protestele fermierilor care se simțeau în pericol din cauza valului americo-latin pare că s-au liniștit. Guvernele țărilor respective le-au promis agricultorilor protecție. La noi, au existat câteva proteste anemice, stimulate plăpând de ceea ce s-a întâmplat în Vest. Dar s-au stins mai repede ca la ei. Promisiuni că le va fi bine după Mercosur nu prea s-au făcut. Și noi?!

Liderii Cehiei, Slovaciei și Austriei s-au decis să solicite Uniunii Europene să micșoreze prețul la energie. Măsura, au spus premierii acestor state, ar reprezenta o bulă bună de oxigen pentru economie. Dacă prețurile la gaze naturale și energie electrică rămân mari sau cresc continuu din cauza diferitelor costuri atașate, totul se duce în cap. Și noi?!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Sincer, nu știu dacă mai trăim în libertate, în democrație. Senzorii minții sunt bruscați de neprevăzut. Nu sunt sigur dacă mai putem avea încredere în cei care ne conduc, în cei care fac mătănii și perorează despre pace sufletească, simplitate, credință și sfințenie din buricul limuzinelor de lux sau din vilele somptuoase, unde se adună ciucure și fără de culoare și chefuiesc cu lăutari tapetați în bacșișuri de mii de euro, și prieten și dușman.

Nu știu dacă cercul în care ne învârtim, de voie sau de nevoie, mai este sigur, ne mai reprezintă speranțele, împlinirile. Ne mai putem trage puțina sevă de tihnă măcar pentru ziua de mâine? Parcă totul miroase a deșertăciune.

Încrederea este oarbă și a rămas așa. Bâjbâie în nimic. La umbra ei își fac veacul saltimbancii bogați, care nu mai au spațiu suficient în rubricile declarațiilor de avere. Desuete și astea! Acum, banii se țin la metru cub prin apartamente de lux pitite prin locații îndepărtate. Și firi din astea prospere, rupte de talpă, din când în când, ne cer voturile. Nu le mai cerșesc demult. Cred că li se cuvin. Că ei sunt Alfa și Omega în țara asta și alții nu mai pătrund în teritoriul lor decât cu permis de intrare vizat de sistemul care, se vede, își face jocul, dar căruia îi place să se simtă fantomă. Domină mai bine așa. Este mai măreț, misterios, are o mutră mai diabolică, mai horror, mai de temut.

De la anularea alegerilor din 24 noiembrie 2024, mă simt înconjurat de inerție, de nepăsare, de ciudă, de neliniște, de neputință. Parcă nu mai suntem noi. Marionete care acceptăm orice. Ne descărcăm ofurile pe TikTok, mușcând din mămăliga rece și atât. Refulăm în neant. Supraviețuim după reguli ancestralele, după precepte aduse de cei care ne conduc acum din Evul Mediu. Trăim în vacarm, în devălmășire. Totul este incert.

Din acel decembrie în care democrația a fost ruptă în două, ne ducem viața la ordin. Acceptăm orice, suportăm regulile clocite de mințile aviare care vor parcă să ne ducă nu spre culmi de tihnă, ci spre extincție. Constat că ne aflăm într-un loc fără nici un fel de drum. Busola parcă a fost interzisă. Ne-au proptit ăștia care ne conduc în nicăieri. Și, ce este mai grav și ar trebui să ne provoace frisoane, este faptul că ei sunt convinși că ceea ce (ne) fac este bine.

Nu am fost fanul electoral al cuiva, nu am militat civic pentru cineva anume, dar, atunci, ca o fulgerare, m-am simțit lovit, ignorat, am constatat că noi, ăștia mulți, nu mai contăm. Atunci, ca și acum, voința, discernământul, puterea ne sunt anulate, înghețate. Am devenit nimeni. Plante. Și asta doare.

Odată cu anularea alegerilor, ne-a fost anihilată cutezanța de a căuta spre mai bine. Măcar de a încerca altceva, ieșit din ritmul de cazarmă. Și, de atunci, se vede, am luat-o de la început. Și parcă rămânem acolo. Ne învârtim în cerc de peste 36 de ani!

Urmărește Incomod Media și pe Google News