Starea de nonsens apare atunci când unii sunt incapabili de a face lucrurile curate, de a clasa existența în cadrul unor bareme ale normalității, ale firescului. Când totul se execută strict dintr-un interes sau dezinteres. Ne confruntăm în ultimii ani cu o sumedenie de astfel de exemple ale nonsensului. Cele mai multe își au izvorul în incapacitatea și lipsa de pregătire și dedicare a celor care conduc, cu voia sau fără voia noastră, diferite structuri ale puterii, centre unde se iau decizii sau unde sunt trecute cu vederea aspectele ce duc la crearea nonsensului. O să venim pe parcursul unei mai lungi perioade cu exemple ale nonsensului în viața noastră de zi cu zi. Începem cu unul, vizibil, de care ne lovim în spațiul cotidian. Vedem în fiecare dimineață, la toate intrările în municipiul Târgoviște, cozi imense de autoturisme. De pildă, la intrarea dinspre Priseaca, pe DN 72, șirul de mașini se întinde, nu de puține ori, până în zona Hanului Logofătului. Pe DN 71, până la ieșirea din Ulmi. Zici că ar fi ceva normal. Vin oamenii la muncă! Dar nu este numai asta! Zilnic, cetățenii din comunele limitrofe își aduc copiii la școli și grădinițe. Vin chiar mai de departe! După-amiază se întâmplă la fel. Prin oraș, în jurul orei prânzului, de asemenea, în zonele școlilor, este jale în trafic. În tot acest răstimp, instituțiile de învățământ din satele dâmbovițene rămân fără elevi. Sunt școli în care s-au investit resurse. Modernizări și dotări cu fonduri europene, după care unitățile s-au închis sau primarii au fost obligați să comaseze elevii din toate satele și cătunele la o singură școală, pentru a face economie la buget.

Revenim la oraș. Sunt niște chestii cu alegerea instituțiilor de învățământ. Fiecare părinte vrea ceva mai bun pentru copilul său. Fug de învățământul din rural, motivând că acolo nu se face carte, nu sunt cadrele pregătite, nu își dau interesul, nu are școala blazon. Și, uite așa, unitățilede învățământ din Târgoviște, cu firmă sau nu, sunt suprapopulate.

Înscrii copilul la Școala „Matei Basarab”, dar el nu va ține cursurile în imobilul de bază, fiindcă nu mai sunt spații disponibile. Copiii vor învăța în alte clădiri alocate prin oraș. La fel și la Școala nr. 1, ” Vasile Cârlova”. Sunt copii care, de când au fost înscriși la școală, de la grupa pregătitoare, nici nu știu cum arată unitatea educațională de bază, fiindcă ei învață în cu totul alte clădiri, pe la diferite licee sau unități alocate sub titulatura de provizoriu. Situația dificilă este generată și de faptul că multe clădiri sunt prinse în programe de reabilitare, modernizare și dotare. Lucru bun! Dar s-a depășit și limita de elevi. Responsabilii ridică din umeri neputincioși sau dezinteresați. Legea este permisibilă la acest capitol. Și nici nu se întrevăd schimbări. Doar trăim în democrație! Cu o viză de flotant a părintelui de la Comișani sau Cândești, copilul poate fi înscris la orice școală din Târgoviște. Au existat situații în care o familie care locuiește în municipiul reședință de județ nu a putut să-și înscrie copilul la școala din cartierul în care locuiește, fiindcă nu mai erau locuri. Fuseseră ocupate cu solicitanți din alte localități.

Revin. Păi, atunci, pentru ce mai avem învățământ la sate, în rural? Pentru ce se mai chinuie bieții profesori de la sate, cu pregătiri, schimburi de experiență cu nemiluita prin Programul Erasmus, prin toate țările Europei? În unele școli se asigură chiar și hrană caldă și alte diferite facilități, tot să-i fie elevului bine. Este un nonsens. Băgăm bani în școli, în pregătirea cadrelor și copiii fug la oraș…

Urmărește Incomod Media și pe Google News