Blocul Național Sindical a luat act cu îngrijorare de inițiativa legislativă asumată de 123 de parlamentari PSD, PNL, USR, AUR, minorități și neafiliați, aflată în dezbaterea Parlamentului României, prin care fondurile de pensii administrate privat ar putea investi banii acumulați de români în Pilonul II de pensii în companii din domeniul apărării, securității și industriei de armament. Mai mult, înțelegem că proiectul legislativ este susținut și de premierul demis Ilie Bolojan și echipa sa.

După ce au angajat România la împrumuturi de aproximativ 16 miliarde de euro prin programul SAFE, fără să obțină beneficii reale pentru economia națională, iar cea mai mare parte a acestor fonduri urmează să ajungă în afara țării, Guvernul demis continuă aceeași politică. Recent, acesta a aprobat un nou acord strategic, de peste 2 miliarde de euro, cu compania israeliană Rafael Advanced Defense Systems pentru achiziția sistemului mobil de apărare antiaeriană SPYDER – cea mai mare comandă din istoria producătorului israelian.

Se pare că, atunci când este vorba despre asumarea răspunderii politice, acest guvern îmbracă bine haina constituțională a unui guvern limitat ca atribuții. Când este vorba însă despre „shopping” pe bani publici și semnarea unor contracte de miliarde de euro, este campion!

Acum, din lipsa banilor la buget și în încercarea de a ascunde efectele unei noi creșteri a deficitului, politicienii au ajuns să privească economiile românilor din Pilonul II de pensii ca pe o sursă de lichidități pentru finanțarea industriei militare.

BNS informează că, în cadrul procedurii obligatorii de avizare în Consiliul Economic și Social, confederația a avizat negativ acest proiect. Motivele sunt simple. Încă din 2002, Guvernul Năstase a adoptat un act normativ în baza căruia toate achizițiile de tehnică militară (armament și muniție) care urmau să fie făcute de Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații Externe, trebuiau să urmeze un ciclu de negociere cu furnizorii de bunuri și servicii cu uz militar după cum urmează:

Statul român crea cadrul prin care instituțiile de forță mai sus menționate aveau libertatea să-și aleagă tehnologiile militare necesare spre a fi achiziționate astfel încât România să își poată satisface nevoile de infrastructura materială care să asigure majoritatea componentelor de securitate națională și, de asemenea, să răspundă tuturor cerințelor de interoperabilitate ca stat membru NATO. Din momentul în care era stabilit partenerul comercial al statului roman, prin proceduri transparente, ar fi trebuit să înceapă un amplu proces de negociere cu acesta în vederea obținerii în interesul statului român, de investiții directe, transferuri de tehnologii de ultimă generație, crearea de locuri de muncă de bună calitate în companii nou-înființate pe teritoriul României, care, la rândul lor, să producă bunuri și servicii atât pentru folosință internă, cât și pentru export (OFFSET).

De ce toate aceste lucruri? Pentru a nu crește deficitul bugetar al țării, pentru a nu pune presiune pe balanța comercială și pe moneda națională, precum și pentru a lăsa spațiu bugetar suficient pentru investiții în educație, sănătate și creșterea calității vieții românilor.

Ce constatăm, însă? De mai bine de 20 de ani, decidenții politici ai acestei țări au REFUZAT să aplice prevederile legale, au inventat tot felul de scuze, au modificat legi astfel încât principiile de mai sus să nu fie aplicate. România a cumpărat, în tot acest timp, echipamente și tehnologii militare de ordinul miliardelor de dolari. Din păcate, niciunul din aceste contracte uriașe închiate de România nu a beneficiat de mecanismul de compensare economică (de tip offset), definit mai sus.

Toți oamenii politici care au avut responsabilități în acest domeniu ar trebui să privească spre exemplul Poloniei. Astăzi, Polonia are cea mai puternică industrie de apărare dintre statele fostului bloc comunist, deoarece decidenții politici și militari au pus pe primul loc interesul national, mai presus de interesele lor personale. Prin negocieri derulate în beneficiul economiei proprii, Polonia a reușit să dezvolte clustere industriale, să creeze mii de locuri de muncă bine plătite și să își consolideze capacitatea de a produce și exporta tehnică militară.

Felicitări, Polonia! Rușine, România!

În acest context, BNS consideră că orice inițiativă care vizează utilizarea economiilor pentru pensie ale românilor trebuie analizată cu maximă prudență! Recomandarea ASF de a fi cerut un AVIZ din partea CSAT (o caricatură instituțională care nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute în lege) este un demers inutil și periculos. Vă cerem să retrageți imediat acest proiect de lege și să încetați să visați la spulberarea banilor de pensii ai românilor pe tot felul de înțelegeri oculte!

De mai bine de două decenii, deciziile luate de clasa politică și de factorii militari responsabili de politica de înzestrare a României au făcut ca statul român să fie dezavantajat în mod constant în negocierile cu partenerii externi privind achizițiile de tehnică militară.

Motivele care au condus la această situație nu pot fi, în opinia noastră, decât trei:
– corupție;
– prostie;
– obediență.

Îi lăsăm pe fiecare să decidă în ce sertar al istoriei dorește să fie așezat: al oamenilor politici corupți, al celor slab pregătiți sau al celor obedienți! Cert este, însă, că în sertarul pe care scrie „oameni politici de stat ai României” nu își vor găsi locul.

BLOCUL NAȚIONAL SINDICAL

Urmărește Incomod Media și pe Google News