Connect with us

OPINII

Pedofil îmbrăcat în haina statului, ce oroare!

Te ia ameţeala. Mai că îţi vine să vomezi. Poliţist în blană de pedofil. Te ia cu sfârşeală de la burtă. Un om al legii cu probleme psihice clare ne pândeşte copiii pe străzi, prin lifturi, prin parcuri, pentru a-i molesta sexual.Oribil! Este clar că există ceva putred şi în acest sistem. Ceva dă în gol! Casta poliţiştilor, întodeauna considerată a pluti măcar 10 centimetri deasupa pământului şi cu vizibile aroganţe socio-profesionale, a făcut fâs în aceste zile.

Publicat

pe

Te ia ameţeala. Mai că îţi vine să vomezi. Poliţist în blană de pedofil. Te ia cu sfârşeală de la burtă. Un om al legii cu probleme psihice clare ne pândeşte copiii pe străzi, prin lifturi, prin parcuri, pentru a-i molesta sexual.Oribil! Este clar că există ceva putred şi în acest sistem. Ceva dă în gol! Casta poliţiştilor, întodeauna considerată a pluti măcar 10 centimetri deasupa pământului şi cu vizibile aroganţe socio-profesionale, a făcut fâs în aceste zile.

Asemenea situaţii le întâlneşti, de obicei, în cinematografia americană. Scenarişii de la Hollywood brodează, în sistem intensiv, cu astfel de intrigi şi personaje.Te scârbeşti când vezi, chiar şi în film, de ce sunt în stare cei plătiţi din banul public, la ce oribilităţi participă, dar zici că este vorba doar de imaginaţie, de movie şi treci cu vederea. Te faci că uiţi.

Iată că, la noi, s-a întâmplat la liber. Nu este ficţiune şi nici vis horror. Pedofilul poliţist a făcut cel mai mare rău sistemului căruia îi aparţine. Ne-a pângărit încrederea în haina statului! A coborât asupra Poliţiei Române o umbră de îndoială nemeritată. Sunt mulţi profesionişti de valoare, integri moral şi dăruiţi muncii lor şi comunităţii. Dar, şefii, de la cei care sunt sus şi dirijează treburile ministerului şi până la cei de mai jos, cred că la ei în bătătură toţi sunt sfinţi, tablouri perfecte, eroi desăvârşiţi, fără picuri de îndoială.

Uite că s-au înşelat. Dacă testele alea psihologice, logice, psihiatrice se executau mai des şi cu seriozitate, poate că mai era o şansă. Nu s-ar fi întâmplat necazul de astăzi. Aşa, au văzut şi prea iubiţii chestori şi comisari şefi că şi ei şi subalternii lor sunt tot oameni şi că, oricând, se poate produce un scurtcircuit în creierul omului în uniformă, ireversibil şi riscant pentru societate.

Numai că, mulţi dintre cei de pe la interne sunt atât de infatuaţi, de orgolioşi, de plini de ei, încât nici nu concep anomaliile. Uite că acum s-a produs necazul şi treaba este destul de serioasă.

Nu cred că ne-am mai confruntat vreodată cu o astfel de situaţie de criză de imagine în Poliţia Română. Sunt curios cum va acţiona sistemul pentru a depăşi această problemă. Până acum e bulversare şi multă mirare. Revoluţia de la interne, promisă de ministrul Carmen Dan, se mai amână!

Ion Obăgilă

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Feudalism… 5G!

Publicat

pe

Suntem o minune de țară. Cam fiecare cu treaba și cu interesul său. Bine că măcar vorbim aceeași limbă!

Unii stau în țară și se chinuie, săracii, să facă rost de bani de pensii. Cu riscul de a ne proțăpi pe toți la jug, cu fum de ardei iute în nări și în dos.

Alții ies la cumpărat legături de ceapă și praz din piață, purtând la mână, ostentativ, ceasuri de zeci de mii de euro și țipând în gura mare că le pasă de popor. Hai, sictir!

Și, mai avem o persoană cu responsabilitate imensă, cel puțin în teorie, care se află în safari prin Kenya. Da. Ați ghicit! Este vorba despre dezamăgitorul de la Cotroceni. Numitul Klaus Iohannis, care, de ceva vreme, în timp ce țara se zbate la marginea unei prăpastii despre al cărui fund nu știm nimic mai mult, se plimbă cu soața pe varii meridiane. Evident, cu multă cheltuială.

Concluzia ar fi că ne aflăm nu doar la granița unei crize economice, ci și într-o oribilă criză politică. Nu prea mai avem lideri. Nu știm în cine să ne mai încredem. În numele cui să ne mai amanetăm speranțele. Ascultăm de peste tot povești. Scenarii. Naivități. Extavaganțe electorale. Se dă o luptă acerbă pentru a se rămâne cu orice preț proțăpit în funcții. Pentru a se suge din seva prosperității până la capăt. Eventual, se abatorizează și vaca!

Vezi cazul mizerabil al primarului de la Crevedia, care și-a mărit salariul haotic, extrem, bolnav, nepăsându-i de comunitate. Trage omul tare. La anul poate nu mai câștigă alegerile. Așa că dă la rupere în bugetul local. Și dacă ar fi singurul…

Nu știu ce soi de stat mai suntem. Parcă trăim într-o orânduire feudală electrică și supercomputerizată, 5G, unde poporul este mințit cu televizorul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

A zburat democrația călare pe card!

Publicat

pe

Vremea muritorilor de rând a cam trecut. Prin voia actualului Guvern, devenim cu toții persoane importante. Ne coasem buzunarele și ne agățăm de gât, eventual cu un șnur multicolor, cardul bancar. Ne pregătim să intrăm în era în care nu mai contăm nici cât o ceapă degerată. Suntem coduri de bare. Devenim ficțiuni. Nonsensuri.

Votăm ca proștii din 4 în 4 ani așa, ca o aflare în treabă. Ce este stabilit de alții, pe care îi doare în cur de voturile noastre, merge înainte. Procesul de votare, un moft al perimatei și bătrânei democrații! Sunt curios cât o mai ține așa, măcar la nivel de teorie, că practic nu mai există. S-a dus puiul cu praștia!

Dacă mâine, în numele unui concept, al unei soluții de avarii, ni se impune, prin ordonanță de urgență, să ne vopsim toți albastru în cap, o facem. Se vociferează un pic prin studiourile televiziunilor așa, de imagine, vin miniștrii și corifeii partidelor cu explicații că de ce este bine, că gestul este unul patriotic, de suflet și alte bla-bla-uri, iar noi ne cumpărăm supuși vopseaua. Ca acum, cu limitarea plăților cu bani lichizi!

Renunțarea la cash. Facem un pic de zgomot, dar ne așezăm liniștiți la cozi în fața bancomatelor sau scanăm prețurile la roșii și brânză, strângând între degete cardul cu bruma noastră de venit pe care în nici un caz nu îl mai gestionăm noi.

Și, uite așa, din necesitate în necesitate, din ordonanță în ordonanță, intrăm cu adevărat în soiul acela de comunism viclean și perfid care ne uniformizează existența.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite