Connect with us

OPINII

Iz amar de opoziţie!

Să vorbim de unire, de centenar! Aş! Acum, parcă e mai rău ca niciodată. Dezbinare cât cuprinde! Intrigi, scenarii, jocuri de culise, zvonuri, manevre obscure,linguşeli. Fenomenul „Iago” a invadat viaţa politică românească şi caută să pătrundă şi mai adânc în structura naţiei. Din om corect, onest, echilibrat, din două vorbe şi trei limbi date unde trebuie de cineva pe care, de obicei, îl cunoşti foarte bine, eşti făcut. Pus la zid. Executat sub motivaţia „nu contează, e mai bine aşa”. Decepţia e mare. Nu se întrevăd la orizont şanse de revenire. Parcă suntem sortiţi să rămânem înţepeniţi în neputinţa noastră. Nici măcar nu încercăm să fim altfel! Suntem plafonaţi. Mulţumiţi şi plini de noi.

Publicat

pe

Să vorbim de unire, de centenar! Aş! Acum, parcă e mai rău ca niciodată. Dezbinare cât cuprinde! Intrigi, scenarii, jocuri de culise, zvonuri, manevre obscure,linguşeli. Fenomenul „Iago” a invadat viaţa politică românească şi caută să pătrundă şi mai adânc în structura naţiei. Din om corect, onest, echilibrat, din două vorbe şi trei limbi date unde trebuie de cineva pe care, de obicei, îl cunoşti foarte bine, eşti făcut. Pus la zid. Executat sub motivaţia „nu contează, e mai bine aşa”.

Decepţia e mare. Nu se întrevăd la orizont şanse de revenire. Parcă suntem sortiţi să rămânem înţepeniţi în neputinţa noastră. Nici măcar nu încercăm să fim altfel! Suntem plafonaţi. Mulţumiţi şi plini de noi.

Aşa se întâmplă în momentul de faţă în ceea ce se cheamă opoziţie. Vorbim de PNL. Nu le convine liberalilor cum conduc PSD-iştii ţara. Au scos chiar şi o carte neagră a guvernării!Best seller în partid! Citesc, dar nu au alte soluţii. Nici măcar discurs pregnant, mobilizator! Aşteaptă, aşa cum s-a mai aşteptat şi în 1996, când Convenţia Demoratică a luat puterea, să se agite ţara, să se producă schimbarea politică prin cutremurul generat de popor, de nemulţumire. Atunci nu conta cine este pus pe liste, bun, rău, deştept, prost. Trebuia produsă schimbarea! Ulterior, am fost dezamăgiţi. Şi parcă se repetă scenariul!

Vedem în frontul PNL indvizi cu organismul politic anemic, prins sub stratul gros de grăsime al interesului şi parvenitismului. Nu fac nimic. Doar valuri! Aşa, să se ude la picioare. Unde sunt specialiştii lor? Cade mâine alianţa PSD-ALDE, ce punem în schimb? De pildă, în Dâmboviţa, care sunt cei care vor lua locul şefilor de prin deconcentrate şi alte instituţii numiţi de PSD? Nu prea am văzut puzderie de specialişti prin acest partid. Nu se înghesuie la cuvânt. Să iasă în faţă şi să spună, cum e moda, cu subiect şi predicat, uite ce ar trebui făcut, cum văd eu lucrurile în instituţia x, y şi z.

Tac. Aşteaptă minunea. Să vină schimbarea de la Dumnezeu! Să se producă o gafă colosală. Să explodeze mămăliga românească, iar ei, simplu, să ocupe locul rămas liber. Cam asta este politica românească. Lupta de idei, proiecte, lipseşte cu desăvârşire.

Mergem la diferite ceremonii, cu coroane sau fără. Ne reculegem lângă statuile înaintaşilor. Ne punem pălările pe cap, mari şi parcă mai multe, eventual insigne şi alte brizbrizuri tricolore pe reverul paltonului Vuitton, ne înşirăm la o anumită distanţă să părem mulţi şi gata! Asta este totul. Iz amar de opoziţie!

Ion Obăgilă

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Feudalism… 5G!

Publicat

pe

Suntem o minune de țară. Cam fiecare cu treaba și cu interesul său. Bine că măcar vorbim aceeași limbă!

Unii stau în țară și se chinuie, săracii, să facă rost de bani de pensii. Cu riscul de a ne proțăpi pe toți la jug, cu fum de ardei iute în nări și în dos.

Alții ies la cumpărat legături de ceapă și praz din piață, purtând la mână, ostentativ, ceasuri de zeci de mii de euro și țipând în gura mare că le pasă de popor. Hai, sictir!

Și, mai avem o persoană cu responsabilitate imensă, cel puțin în teorie, care se află în safari prin Kenya. Da. Ați ghicit! Este vorba despre dezamăgitorul de la Cotroceni. Numitul Klaus Iohannis, care, de ceva vreme, în timp ce țara se zbate la marginea unei prăpastii despre al cărui fund nu știm nimic mai mult, se plimbă cu soața pe varii meridiane. Evident, cu multă cheltuială.

Concluzia ar fi că ne aflăm nu doar la granița unei crize economice, ci și într-o oribilă criză politică. Nu prea mai avem lideri. Nu știm în cine să ne mai încredem. În numele cui să ne mai amanetăm speranțele. Ascultăm de peste tot povești. Scenarii. Naivități. Extavaganțe electorale. Se dă o luptă acerbă pentru a se rămâne cu orice preț proțăpit în funcții. Pentru a se suge din seva prosperității până la capăt. Eventual, se abatorizează și vaca!

Vezi cazul mizerabil al primarului de la Crevedia, care și-a mărit salariul haotic, extrem, bolnav, nepăsându-i de comunitate. Trage omul tare. La anul poate nu mai câștigă alegerile. Așa că dă la rupere în bugetul local. Și dacă ar fi singurul…

Nu știu ce soi de stat mai suntem. Parcă trăim într-o orânduire feudală electrică și supercomputerizată, 5G, unde poporul este mințit cu televizorul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

A zburat democrația călare pe card!

Publicat

pe

Vremea muritorilor de rând a cam trecut. Prin voia actualului Guvern, devenim cu toții persoane importante. Ne coasem buzunarele și ne agățăm de gât, eventual cu un șnur multicolor, cardul bancar. Ne pregătim să intrăm în era în care nu mai contăm nici cât o ceapă degerată. Suntem coduri de bare. Devenim ficțiuni. Nonsensuri.

Votăm ca proștii din 4 în 4 ani așa, ca o aflare în treabă. Ce este stabilit de alții, pe care îi doare în cur de voturile noastre, merge înainte. Procesul de votare, un moft al perimatei și bătrânei democrații! Sunt curios cât o mai ține așa, măcar la nivel de teorie, că practic nu mai există. S-a dus puiul cu praștia!

Dacă mâine, în numele unui concept, al unei soluții de avarii, ni se impune, prin ordonanță de urgență, să ne vopsim toți albastru în cap, o facem. Se vociferează un pic prin studiourile televiziunilor așa, de imagine, vin miniștrii și corifeii partidelor cu explicații că de ce este bine, că gestul este unul patriotic, de suflet și alte bla-bla-uri, iar noi ne cumpărăm supuși vopseaua. Ca acum, cu limitarea plăților cu bani lichizi!

Renunțarea la cash. Facem un pic de zgomot, dar ne așezăm liniștiți la cozi în fața bancomatelor sau scanăm prețurile la roșii și brânză, strângând între degete cardul cu bruma noastră de venit pe care în nici un caz nu îl mai gestionăm noi.

Și, uite așa, din necesitate în necesitate, din ordonanță în ordonanță, intrăm cu adevărat în soiul acela de comunism viclean și perfid care ne uniformizează existența.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite