Mă cuprinde lehamitea, scârba, când văd cum ne sfidează unii oameni, care trăiesc ca nababii din banul public, cu maşină la scară, cu conturile grase, cu tot soiul de facilităţi, stăpâni, de cele mai multe ori, pe viaţa muritorului de rând.

Nu vrea burghezul comunist aflat la cârma unor instituţii de forţă, păstrat în jilţuri de pe vremea lui Ceauşeacu, să se retragă când i se găsesc diferite vine, când se află că nu a fost tocmai uşă de biserică, aşa cum se credea.

Mentalitatea celor care au impresia că li se cuvine totul, caracterul unor indivizi care şi-au făcut un ideal din a-i timora pe alţi, din a-i abuza şi persecuta, de a răspunde unor comenzi venite prin varii canale, de a te executa când i se cere fără milă şi remuşcări, încă rezistă, ba chiar înfloreşte în România!

Asistăm, de mai multe zile, la un spectacol grotesc, pe care ni-l oferă procurorul general al României, Augustin Lazăr, acest înalt funcţionar al statului, care nu ştie ce înseamnă cum este să trăieşti de azi pe mâine, care de-o viaţă s-a adăpat la găleata de aur a banului public, acum, când s-a demonstrat, cu martori, că, în perioada comunistă, ca tânăr procuror, a dat dovadă de un comportament inuman vizavi de unii români care luptau împotriva regimului comunist. Un procuror care a slujit Aiudul, una dintre cele mai groaznice închisori din România, nu vrea să se retragă din funcţie. Ţine cu dinţii de scaun. Cineva îi spune să nu cedeze, să stea acolo, să agite spiritele, să arate că sistemul este încă în forţă. Ce atâta democraţie!

Comportamentul discreţionar, la ordin, este încă tare prin instituţiile de forţă ale statului, de parcă nu am şti. Avem exemple nenumărate. Şi, din păcate, unii nu se sfiesc să o arate. Augustin Lazăr nu vrea să facă un pas înapoi. Merge înainte. Sfidează. Ne consideră proşti, pigmei, neînsemnaţi, neputincioşi. Ba chiar se crede el victima unor comploturi politice!

Nu-ţi vine să crezi că tocmai apărătorii democraţiei şi libertăţii, aceia care reprezintă partidele istorice a-i căror înaintaşi au pătimit şi au pierit în închisorile comuniste, care au trăit şi s-au confruntat cu cerberii sistemului stalinist, tac şi fac pe mieluşeii. Ruşinos!

Vedem cum ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea, a început să umble prin lume, precum o făcea odată Vodă Cuza, pentru a vedea cum stau lucrurile şi pentru a-i prinde pe cei care umblau cu ocaua mică.

Metoda doamnei Pintea de a realiza vizite neanunţate, la ore când, tu, cadru medical, nu te mai aştepţi să vină vreun ministru peste tine în spital, este arhaică, rudimentară şi dovedeşte că nu suntem serioşi. Nu ar trebui ca un demnitar să facă acest lucru, adică să descindă noaptea pe nepusă masă într-un spital. Ar trebui să aibă încredere în sistemul pe care îl coordonează, în oamenii care îl alcătuiesc, în principii. Dar se vede treaba că, la noi, mai durează cu alinierea la standardele normalităţii occidentale, suntem mai balcanici, mai delăsători… Carenţe venite din istorie până la urmă!

Totuşi, metoda Pintea a dat roade! A găsit foarte multe lucruri în neregulă. Ce bucurie. Ce recoltă… S-a lăsat cu demisii, cu sancţiuni, cu, cu… Şefa peste sănătatea naţiei a văzut că prin spitalele patriei este încă degringoladă. Şi asta după ce salariile mediciilor şi asistenţilor le-au prins din urmă pe cele ale confraţilor din Occident, fără să mai punem la socoteală tradiţia valahă, respectiv, nelipsita şpagă numită, politicos, atenţie pentru promtitudine şi profesionalism!

A putut să vadă doamna Pintea, cu ochii ei, de parcă nu ştia, că treburile nu merg deloc bine prin unităţile noastre medicale, nici măcar după normative, că nu punem la socoteală picurii de umanitate şi responsabilitate. A putut să constate doamna Pintea că bietul pacient, când se plânge la presă sau pe reţelele de socializare, nu o face de dragul de a ieşi în faţă, de a capta atenţia şi like-urile după care aleargă în general internauţii, ci se confruntă cu închistarea unui sistem bolnav, care ştie să se autoconserve, să se autoprotejeze, indiferent de împrejurările politice şi sociale…

A mers Sorina Pintea, la ceas de noapte, prin câteva spitale şi, spre tristeţea noastră, nu a găsit în niciunul oaza mult dorită a încrederii şi speranţei, nu a găsit treburile desfăşurându-se ceas. Peste tot probleme, dezordine, sfidare, apatie, rutină.

Vestea că ministra Sănătăţii nu are somn şi pleacă prin spitale i-a pus în stare de alarmă pe managerii de unităţi medicale, care au dat, pe aici, pe colea, ordine cu „aveţi grijă, puneţi-vă la punct, să nu aud de necazuri” şi alte d’astea care se practică la noi doar când se porneşte ceva neprevăzut, că, în rest, curgem malcom, ca dintotdeauna, fără să ne pese de conceputul de bine comun. Trece şi asta. Ne revenim. Normalitatea e plicticoasă.