Connect with us

OPINII

Cu protocoalele pe libertate călcând!

Publicat

pe

Acum, în pragul Sfintelor Sărbători de Paşte, în loc să cântăm profund, liniştit, nevinovat, „cu moartea pe moarte călcând”, stăm concentraţi pe protocoale, ne frecăm la ochi, ne tragem câte un pumn în cap, fiindcă nu ne vine să credem ce au putut să facă din societatea românească postdecembristă băieţii ăştia cu ochii albaştri, procurorii şi o bună parte din judecători. Au experimentat ca lege teroarea, manipularea, făcătura… Cine suflă, cine trânteşte uşa, cine se uită urât pe noi, jap în cap cu dosarul! La puşcărie! Deportaţi-l!

Vă aşteptaţi, stimaţi cititori, ca, după ce în decembrie 89 nişte bieţi români entuziaşti şi curajoşi şi-au dat viaţa pentru libertate, pentru democraţie, să se mai creeze un asemenea sistem oribil, un asemenea binom, trinom, care să te execute fără milă? Să te trezeşti luat de acasă sau de pe stradă de mascaţii Jandarmeriei sau ai Poliţiei şi să fii dus la bulău pentru simpla vină că ţi s-a înjghebat un dosar din câteva interceptări, câteva probe false, la care, dacă se mai adaugă câteva picături de denunţător, eşti ras?

Măi, fraţilor, chiar nu ne revenim? Am votat ca proştii politiceni care au tolerat şi udat la rădăcină statul represiv. Au jucat tenis cu ei prin proprietăţile secrete. Au băut şi chefuit prin vii, au pus la cale afaceri, au stabilit cine trebuie să cadă şi cine trebuie să rămână în picioare. Mai era un pic şi ne dădeau stingerea la 09:00! Ne confiscau telefoanele, casa şi nevasta şi ne spuneau cum trebuie să vorbim şi cum să ne îmbrăcăm.

Am început, după toate aceste „minuni” pur româneşti, să fac alergie când văd un om în uniformă, să mă uit suspicios la mahării din instituţiile de forţă (că le place să le zicem aşa?) şi care se afişează pe la anumite întâlniri protocolare, praf pe tobă, în costumele lor impecabile, cu gulere tari la cămăşile albe şi pantofii scoşi de la cutie.

Îi văd cum ne sfidează, cum ne privesc de sus, suspicios, cum ne scanează, de parcă noi am fi un soi de neghină, de rebuturi şi ei sunt Dumnezeii noştri. Abia acum pricep de ce ne tratau, în toţi aceşti ani, ca pe nişte nimeni. Ei erau sistemul, ei erau oculta, puterea. La ei erau pâinea şi cuţitul!

Să fim mai buni, că este Sfintele Paşte! Putem, când vedem ce s-a întâmplat, cum ne-au încălecat ăştia? Şi mă întreb dacă se va reveni la normalitate, la firesc, la tot ceea ce ţine de uman şi de democraţie.

Sincer, mă aşteptam ca tinerii care îşi fac treaba prin instituţiile de forţă să fie mai altfel decât bătrâneii pensionaţi, care au avut rădăcinile adânc înfipte în ceauşism. M-am înşelat! Parcă e mai rău. Gustul puterii, dorinţa de a arăta că eşti tătuc, că nimeni nu-ţi stă în faţă, paraditul la oameni, cum se exprima un vaşnic procuror, repezintă cancerul democraţiei şi al libertăţii.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Congresul, ca un început al sfârșitului…

Publicat

pe

Mâine avem congres liberal. Un fel de bătălia de la Rovine, cu masca pe figură, după ce, mai bine de trei luni, PNL, principalul partid de la guvernare, s-a aflat într-un mizerabil război intern, uitând total de îndatoririle față de țară.

În această perioadă, când românii sunt încălecați de coronovavirus, varianta indiană, și îngropați sub explozia obuzelor prețurilor la energie și gaze naturale, liberalii au stat de interesele lor. Meschin!

Noi nu am contat nici măcar cât reprezentanții USRPLUS care, deși și ei foarte rătăciți și debusolați, au părăsit corabia puterii, invocând nerespectarea unor protocoale și reguli stabilite în coaliție. De unde! Au vrut să iasă, văzând cât de groasă este situația. Să se mai salveze cât de cât pentru alegerile viitoare. Să intre în iarnă cu ceva brumă de încredere.

Revenind la liberali, care joacă, după părerea mea, cel mai odios spectacol din toată istoria lor, măcelărindu-se în public, fără jenă de poporul care i-a votat, nu manifest decât sentimente de greață. Au produs cea mai proastă guvernare de după 1989. Convenția Democrată a pierit pentru mai puțin decât au făcut ăștia!

Acum, când am depășit 7.000 de infectări pe zi, iar Capitala se află sub cod roșu de coronavirus, ei, patrioții liberali, merg mai departe cu penibilul lor congres în cadrul căruia nu se va rezolva mare lucru. Va fi doar un meci de box între două personaje consumate politic. Diferența este că pe unul sistemul ocult vrea să-l reformeze, iar pe cealaltă, un pic mai tânăr, vor să îl mai plimbe ca pe urs. Oricum, această mare adunare, pe care o vor ține ilegal, va marca începutul decăderii totale a partidului istoric. Își pregătesc groapa lângă PNȚcd! Ce să mai fie PNL cu Cîțu președinte și gloata fostă PDL-istă lângă el? Nimic. Orban măcar are față de ecuson.

I-ați văzut vreun pic interesați de ceea ce se întâmplă în țară cu prețurile care au luat-o spre aiurea, cu alte și alte probleme firești de guvernare? Nu. Apar, când și când, cu frânturi de declarații date jurnaliștilor, în fugă, din care nu înțelegi nimic.

Unul mai mare, care își dorește PNL-ul lui, ne trimitea ironic să jucăm golf, că este un sport interesant. Probabil, bietul fermier român, care nu va ști cum să o scoată la capăt, nu are decât să își transforme ogoarele în terenuri de golf.

Cîțu iese din când în când și mai trântește câte ceva confuz, nelămuritor despre pandemie, despre măsurile pe care le vor lua pentru a diminua șocul prețurilor, așa, de imagine, apoi dă la greu în fostul tovarăș Orban. Acesta din urmă îi transmite, tot public, să îi fie rușine. Și așa mai departe.

Ăștia sunt oamenii care conduc țara acum? Am impresia că totul merge din inerție sau la butoane sunt alții, plasați mai la umbră.

Semi-coaliția aflată la putere pare să fie așa, de vitrină. Dar și asta vai de mama ei. Nu o mai privește nimeni. Hățurile nu mai sunt la Cîțu, noul cavaler galben care călărește țara într-un stil haotic și, în curând, o va duce la stadiul de gloabă.

Nu mai rămânem cu nimic. Ajungem total în mrejele corporațiilor care ne vor dirija existența, în timp ce șefii diferitelor consilii de reglementare a prețurilor, de control, vor spune că nu se pot băga în mersul firesc al economiei. Adică, pentru acești nababi care primesc zeci de mii de euro lunar, disperarea face parte din evoluția capitalismului!

Citește în continuare

OPINII

Liviu Dragnea și pseudo-spectacolul dezvăluirilor…

Publicat

pe

Am așteptat și eu, ca tot românul curios, seara de duminică. Nu să urmăresc cine știe ce serial tv, concurs exclusivist asortat numai cu vedete sau vreun film captivant. Nu. Ci pentru Liviu Dragnea. Primul interviu fluviu de după eliberarea sa de la Rahova. De o săptămână suntem anunțați de postul tv Realitatea despre această apariție senzațională. S-au făcut pariuri, speculații. Unii chiar s-au speriat la gândul că cine știe ce dezvăluiri face fostul lider al PSD, ce dă din casă.

Sunt convins că, pe lângă omul simplu mânat de o curiozitate tradițională, în fața televizoarelor s-au așezat, ciucure, foștii colegi de partid, opozanți, jurnaliști, șefi de prin servicii, bașca și ceva elemente cheie ale statului paralel.

Mă așteptam la un Dragnea care să apară ca un vulcan pregătit de erupție. Aruncă cu cenușă în toate zările politice, îi îngroapă pe unii sub lava fumegând. De unde! M-am liniștit repede după prima repriză de așa-zise dezvăluiri. A fost vorba doar de fâsuri, de apropouri, de băgat bățul prin gard, de arătat pisica. Nicio poveste nu a fost dusă la capăt. A rămas, așa, în coadă de pește. Dragnea a băgat glonțul pe țeavă și a lucrat ca la ruleta rusească. Pac, pac, pac. Nu a trosnit cartușul său pe nimeni. A sunat mai mult a avertisment, a spectacol de suspans, bine regizat.

Dragnea, extrem de calm, degajat, ca un actor care și-a intrat bine în rol. Versat. Același chip, același calm, cam ca atunci când ordona executații în partid. Cele două jurnaliste, foarte bine pregătite, au jucat din plin pe mâna lui Dragnea, alimentându-i din când în când entuziasmul bine temperat. A fost un show de toată frumusețea. După cum intrau valurile de spoturi publicitare, care rupeau ideile, șirul cursiv al mărturisirilor, emisiunea a fost sub audiență maximă.

Pentru mine a sunat ca o poveste plină de romantism revoluționar a unui om care acum pretinde că se luptă cu toată lumea. S-a trecut prea repede de la o secvență la alta, fără să se tragă concluzii, lăsându-ne parcă în plasa acelui „to be continued’.

Am disecat și eu, așa cum am putut, acest spectacol dramatic, cu uneltele și informațiile pe care singur le-am cules de pe câmpul plin de roadele politicii năpădite de plante parazite, bălării, cum le zicem noi, ale căror denumiri nu le cunoaștem încă, dar care dictează pare-se evoluția societății românești.

Liviu Dragnea nu a scris aseară niciun capitol de istorie. Nu ne-a expus niciun mecanism al terorii sub vraja democrației, așa cum se așteptau mulți. Nu a schematizat de nici un fel sistemul ocult și modul său de acțiunea. A dat un pic cu periuța de dinți pe ditamai matahala, gâdilând-o mai mult. Determinând-o să se întoarcă liniștită de pe o parte pe alta. Probabil atât a vrut sau atâta i s-a dat voie să mărturisească. Nici măcar nu a putut Dragnea să stoarcă câteva lacrimi de emoție sau să declanșeze în conștiința mea vreo reacție a urii împotriva cuiva anume. Nu. Generalități. Secvențe de inedit.

A fost reținut în a-și înfiera foștii colegi de partid care, a spus-o de multe ori, l-au părăsit, l-au abandonat rapid. În ceea ce privește criticile la adresa PSD, a avut un discurs ușor critic, de politician aflat acum în altă luntre. Că Partidul Social Democrat este acum la mâna lui Iohannis, că fac opoziție de formă… Chestii uzitate de toți cei care au părăsit corabia social-democrată la un moment dat. Geoană, Ponta…

Și ce ar fi putut să spună așa de grav la adresa PSD și a liderilor acestui partid? El l-a condus. El a creat guverne, grupuri, a format echipe. Reproșând prea multe social-democraților, practic se acuza pe sine. Așa că a lăsat-o mai moale. S-a mulțumit să spună (i-a fost mai ușor) că PSD este infiltrat de agenți, că Viorica Dănicilă a fost bună până în momentul în care a intrat între tentaculele SRI și SPP. Și el unde a fost?

A mai mărturisit Dragnea că, după alegerile din 2016, Florian Coldea și Eduard Helving, șeful SRI, ar fi făcut presiuni asupra lui pentru a-l pune pe Vasile Dîncu prim-ministru. Acum, după aproape șase ani, informația sa nu mai are decât valoare de istorie. Atunci, a tăcut. Era bine…

Una peste alta, Liviu Dragnea a vrut, prin apariția sa la TV sub titulaturi de senzațional, dezvăluiri fulminante, să lanseze la apă, într-un mod practicat și de alții, un partid nou, creat din regretele și mânia sa și a prietenului său, Codrin Ștefănescu. Un ambalaj oarecum înzorzonat pentru un conținut nu tocmai digerabil.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT