Connect with us

OPINII

Cu protocoalele pe libertate călcând!

Publicat

pe

Acum, în pragul Sfintelor Sărbători de Paşte, în loc să cântăm profund, liniştit, nevinovat, „cu moartea pe moarte călcând”, stăm concentraţi pe protocoale, ne frecăm la ochi, ne tragem câte un pumn în cap, fiindcă nu ne vine să credem ce au putut să facă din societatea românească postdecembristă băieţii ăştia cu ochii albaştri, procurorii şi o bună parte din judecători. Au experimentat ca lege teroarea, manipularea, făcătura… Cine suflă, cine trânteşte uşa, cine se uită urât pe noi, jap în cap cu dosarul! La puşcărie! Deportaţi-l!

Vă aşteptaţi, stimaţi cititori, ca, după ce în decembrie 89 nişte bieţi români entuziaşti şi curajoşi şi-au dat viaţa pentru libertate, pentru democraţie, să se mai creeze un asemenea sistem oribil, un asemenea binom, trinom, care să te execute fără milă? Să te trezeşti luat de acasă sau de pe stradă de mascaţii Jandarmeriei sau ai Poliţiei şi să fii dus la bulău pentru simpla vină că ţi s-a înjghebat un dosar din câteva interceptări, câteva probe false, la care, dacă se mai adaugă câteva picături de denunţător, eşti ras?

Măi, fraţilor, chiar nu ne revenim? Am votat ca proştii politiceni care au tolerat şi udat la rădăcină statul represiv. Au jucat tenis cu ei prin proprietăţile secrete. Au băut şi chefuit prin vii, au pus la cale afaceri, au stabilit cine trebuie să cadă şi cine trebuie să rămână în picioare. Mai era un pic şi ne dădeau stingerea la 09:00! Ne confiscau telefoanele, casa şi nevasta şi ne spuneau cum trebuie să vorbim şi cum să ne îmbrăcăm.

Am început, după toate aceste „minuni” pur româneşti, să fac alergie când văd un om în uniformă, să mă uit suspicios la mahării din instituţiile de forţă (că le place să le zicem aşa?) şi care se afişează pe la anumite întâlniri protocolare, praf pe tobă, în costumele lor impecabile, cu gulere tari la cămăşile albe şi pantofii scoşi de la cutie.

Îi văd cum ne sfidează, cum ne privesc de sus, suspicios, cum ne scanează, de parcă noi am fi un soi de neghină, de rebuturi şi ei sunt Dumnezeii noştri. Abia acum pricep de ce ne tratau, în toţi aceşti ani, ca pe nişte nimeni. Ei erau sistemul, ei erau oculta, puterea. La ei erau pâinea şi cuţitul!

Să fim mai buni, că este Sfintele Paşte! Putem, când vedem ce s-a întâmplat, cum ne-au încălecat ăştia? Şi mă întreb dacă se va reveni la normalitate, la firesc, la tot ceea ce ţine de uman şi de democraţie.

Sincer, mă aşteptam ca tinerii care îşi fac treaba prin instituţiile de forţă să fie mai altfel decât bătrâneii pensionaţi, care au avut rădăcinile adânc înfipte în ceauşism. M-am înşelat! Parcă e mai rău. Gustul puterii, dorinţa de a arăta că eşti tătuc, că nimeni nu-ţi stă în faţă, paraditul la oameni, cum se exprima un vaşnic procuror, repezintă cancerul democraţiei şi al libertăţii.

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Efectul de dronă asupra clasei politice românești…

Publicat

pe

În timp ce Nicușor Dan se screme, ajutat evident de unele structuri, să numească un premier și nu i-a ieșit până acum decât ceva subțire, respectiv numitul Eugen Tomac, un soi de cameleon politic, nu i-am ginit niciodată structura doctrinară, la Galați a căzut o dronă cu burta plină de explozivi. Nu s-a prăbușit pe miriște sau în lanul de păpușoi, ci chiar pe un bloc de locuințe din municipiul Galați, că așa sunt ele dresate, să nimerească în plin. Vânzoleală. Inflație de declarații, de ieșiri la rampă, de condamnări ale celor care au trimis drona aiurea. Au ieșit generalii în conferință de presă să spună că trebuie să stăm liniștiți. N-a fost vorba de un atac la adresa României. Pur și simplu, o dronă zbanghie a tulit-o din snopul de cele 50 de zburătoare infernale, trimise de ruși peste obiectivele portuare ucrainene de la Dunăre, peste graniță. Și nu se opriră decât într-un bloc. Au mai spus militarii că drona a fost urmărită, dar nu au doborât-o.

Au fost invocate tot soiul de motivații fragile, că exista pericol pentru comunitate, că nu se așteptau la un astfel de incident. Cert este, și asta am auzit-o parcă din gura premierului care încă mai este pe felie, Ilie Bolojan, că nu avem infrastructura completă pentru a anihila dronele. Să te fi apucat să tragi cu rachete în ea din avioanele F16 pe deasupra Galațiului, vă dați seama ce panică s-ar fi creat, nu mai vorbim de prezumtivele consecințe. Chestia e că drona a scăpat și ne-a lovit în plin, iar Armata a încasat o porție de critică și o mică doză de neîncredere.

Președintele României, Nicușor Dan, a convocat CSAT-ul. Este condamnat gestul Rusiei și se anunță sprijinul total pentru Ucraina. Liderii europeni își exprimă solidaritatea cu România. Maia Sandu, pe același ton. Până și Dominic Fritz a ieșit cu o declarație de compasiune față de gălățeni.

Formatul problematicii politico-sociale din țara noastră s-a schimbat din mers. Operatorii permutărilor din politică, o scurtă perioadă, pot răsufla ușurați. Și poate mai găsesc variante care să le convină, lor, nu nouă! Deocamdată, nominalizarea premierului este lăsată mai la o parte. A devenit banalitate, pe lângă efectul de dronă. Nedoritul incident a resetat agenda de lucru și a scos din letargie și sfânta rutină clasa politică.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Așteptăm Guvern!

Publicat

pe

Guvern nou, nu prea avem de unde. Probabil, reeșapat! Dar măcar să mai țină și cu poporul. Nu doar de împărțit funcții și demnități. O fi așa ceva pe la noi?
Până acum, nu prea am avut. Se vede urmărind evoluția celor care s-au făcut că ne conduc de atâta amar de ani. Doar averile lor s-au înzecit, doar copiii, nepoții și strănepoții lor și purtătorii de carnet de partid sunt cei mai deștepți, cei mai pregătiți, cei mai dotați. Plesnesc de empatie cu poporul! Infuzia de pseudo-sânge albastru i-a determinat să se depărteze de nație, să fie doar ei și atât. Este din ce în ce mai vizibil acest lucru.

Acum vrem guvern nou. E musai! Să ne mai amăgim un pic. Să ne mai clătim cu iluzii existența. Văd că cei care au depus moțiunea și au câștigat fac un pas înapoi. Nu le iese la calcul electoral situația. Nasol! Țara se află într-o situație disperată. Și a fost adusă aici de toate cazarmele de partid. În ultimii ani, politica în România a devenit precum apa chioară. Inodoră, incoloră, fără gust, fără miros. De abia acum pute puțin!

Nicușor Dan șovăie. Nu știe de unde să pornească. Capetele măciucii sunt la fel. Cine vine acum la putere trebuie să continue să ne bătăcească pielea. Altă soluție nu există. Dacă opresc jocul pornit de Bolojan, rețineți, cu acordul tuturor membrilor din coaliție, cădem din nou pe o rână! De aici, lipsa de ardoare pentru guvernare. Înseamnă aruncare în dizgrație, scădere de popularitate în sondaje, pierdere de electorat. Drum spre lada istoriei. Și așa dă pe dinafară!

Pentru politicienii pe care îi avem, astea sunt cele mai importante ingrediente. Ei nu au auzit de propriul sacrificiu. Sau, dacă știu de el, se tem. Scaunul pe care stau este așa de comod și prosper… Să te contopești acum cu poporul, ce înseamnă asta? Așa că mai vrăjim. Stăm pe la porțile Cotroceniului și negociem. Ce? Cine cu cine? Care cu care? Cât la cât? Două tu, două eu?

Aș fi dorit să ascult și eu ce teme sunt abordate în dialogul dintre președintele Nicușor Dan și reprezentanții partidelor. Cum se pune problema. Structura discursului. Ce teorii sunt etalate. Ar fi interesantă o astfel de analiză, să poți vedea dacă nevoile țării depășesc calculul politic. Aici ne împotmolim noi!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite