Connect with us

OPINII

Libertatea presei, un moft ieftin în România!

Publicat

pe

Astăzi a fost Ziua internaţională a libertăţii presei. A fost o adevărată îmbulzeală a politicienilor de orice tip şi culoare la felicitat ostaşii de pe câmpul libertăţii de exprimare… Aş! Glumesc. Nu s-au înghesuit, fiindcă ştiu ei ce au făcut, ce monstru ilogic şi antidemocratic au creat în aceşti ani, prin mulţimea de publicaţii online, saituri, bloguri, pagini de facebook, conduse, cele mai multe, de iluştri anonimi, de oameni de partid, de indivizi care nu ştiu cu ce se mânâncă presa, dar stau aplecaţi, cocârjaţi în faţa unui bos politic sau a altuia.

Legea permite şi unui individ cu două clase să-şi facă un blog şi să-şi emită, cu tot cu ştampilă, legitimaţie de redactor şef, apoi să ceară, democratic, acreditare la Guvern. Ce să vorbim de libertatea presei? Unde începe şi unde se termină? Care mai sunt ziariştii care slujesc cu adevărat democraţia, aceste libertăţi câştigate, la noi în decembrie 89 şi, respectate, relativ, în lumea civilizată.

Libertatea presei, ce frumos sună! Chiar uşor mişcător, emotiv, mobilizator, dătător de speranţe. Dar, cine mai crede în libertatea presei? Ce mai înseamnă ea? Faptul că poţi scrie despre o femeie uşuratică, trecută de două tinereţi, pe care o tund copiii concubinului, revoltaţi că s-a băgat în familia lor? Să scrii că s-a răsturnat o maşină pe nu ştiu ce DN?

Libertatea presei, hai, să fim serioşi, este un moft, o teorie, o poveste, un enunţ, o definiţie despre binele relativ pe care ni l-am dori cu toţii. Iubiţii noştri politicieni nu văd în presă decât o unealtă, o armă, o jucărie, o goarnă în care suflă unii care se cheamă juralişti pe blogurile lor create la comanda partidului X sau Y.

Ce, nu se ştie care este soarta unui ziarist care iese la bătaie, care luptă necondiţionat în numele statului de drept, care apără valorile democraţiei, adevărul? Este anihilat rapid. Eliminat din calcule. Scos din schemă, blocat financiar până la sucombare.

Reclama

Mai văd, din când în când, perfizii aşa-zişi politicieni care spun prin emisiuni TV că ei ocrotesc presa, că sunt de acord cu dezvăluirile gazetarilor, că acceptă critica fiindcă este un element de corectare a greşelilor, dar, când se scrie despre ei ceva ce nu le convine, sar ofuscaţi, răzbunători şi plini de ură.

Asta este presa şi libertatea ei! O cadână îmbrăcată în haine de femeie serioasă. La mulţi ani, gazetari!

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Publicat

pe

România se află într-un blocaj politic fără de precedent. De ce? Fiindcă de la an la an, din 1990 încoace, am observat că reprezentanții clasei politice sunt din ce în ce mai slabi, fără discurs, fără esența aceea de patriotism, mai neinteresați de dezvoltarea socio-economică a țării. Au transformat o profesiune de credință, de har, de curaj, într-o banală meserie de făcut bani și de stat la adăpost!

Se vede de la o poștă că, în cei peste 35 de ani scurși de la revoluție, s-a dezvoltat minunat sistemul interesului de grup. Politicienii și acoliții, patroni de firme, o parte importantă a bugetarilor, spuma de prin ministere, agenții, companii și alte componente ale structurilor de forță, au dus-o și o duc bine. Nu au mai avut parte de convulsii sociale, mișcări de stradă, proteste și alte manifestări publice ce țin de domeniul democrației și libertății. La ce mai folosesc? Ne adunăm cu ora, scandăm și suflăm în vuvuzele și apoi plecăm acasă, că ni se face foame. Problemele rămân la fel. Nerezolvate.

Românii de rând, noroc cu aderarea la Uniunea Europeană, s-au răspândit pe Bătrânul Continent in căutarea unui trai mai bun. Unii au rămas prin Occidentul prosper, alții au trudit, au strâns ban pe ban să revină acasă pentru a-și turna în ogrăzi căsoaie, embleme ale scăpării de sărăcia materială, căci restul nu îi interesează. Cum merge țara? Cine ne sunt conducătorii? Sunt bune sau nu deciziile pe care le iau? Nu contează. „Să mai meargă afară o vreme”, îți zice românul pribeag. „Mai am de făcut un gard, o magazie și, gata, poate să se termine tot!”. La atât se oprește libertatea și democrația. Și, la umbra acestei stări, politicienii noștri, buni dar mai mult rău intenționați, reprezentanții sistemului nevăzut mereu cu mâna pe butoane, își fac de cap.

Cum este posibil să fim conduși în continuare de un guvern demis prin moțiune? Cum este posibil ca cele două mari partide care au dărâmat teoretic Guvernul Bolojan să nu își asume guvernarea din prima clipă, să iasă cu pieptul în față, să demonstreze că luptă pentru țara asta? Simulacre de politicieni. Vânduți, obișnuiți doar cu manevre de culise, cu semne, pixuri și creioane colorate, cu orgolii și ambiții, doar pentru a-și păstra jilțul, privilegiile.

Și ne-am pricopsit și cu un președinte de țară, unul din zona ONG. Ales pe criteriul „nu am avut încotro”. Fiindcă, așa suntem noi românii, nu riscăm. Preferăm apele line, fără să realizăm că sunt mai periculoase și mai adânci decât cele nărăvașe.

Reclama

Acum ce facem? Așteptăm. Ce? Frământăm nedumerirea. Cel mult, înjurăm și comentăm spărgând semințe de floarea soarelui și aruncând cojile pe caldarâmul fierbinte al patriei. Oare, mai vine un mâine bun și pentru noi?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Încă un fâs de negociere la Cotroceni!

Publicat

pe

Ne îndreptăm din ce în ce mai sigur spre alegerile anticipate. Nici astăzi, la întâlnirea de la Cotroceni, nu s-a întâmplat mare brânză. Discuții. Posibile negocieri. Strângeri de mână pe fondul complezenței. Orgolii de politicieni și atât.

Criza merge mai departe, iar Bolojan și USR-iștii rămân în continuare la butoane, în ciuda câștigătorilor alegerilor parlamentare, perdanți de conjunctură, PSD și AUR. Este de noaptea minții! Numai în democrația noastră originară se poate întâmpla ca țara să fie condusă de ultimii clasați: PNL, USR și conservantul politic UDMR, aflat mereu lângă stupul cu miere.

Întâlnirea de la Cotroceni a avut, după umila mea părere, miros de aranjament meschin. Încă un fâs! Nicușor Dan, cu bagajul pregătit să plece la Paris, să sărbătorească Ziua Franței și iar cu o semipropunere de conjunctură, Alexandru Nazare, și cu încăpățânatele și de amețit poporul dorințe, PSD nu vrea să guverneze cu USR și PNL, USR și PNL nu vrea să împartă puterea cu PSD. Cu AUR nu vrea să se asocieze nimeni. UDMR prezent în tot și în toate. Minoritățile sunt în poza de grup. Ceva de vis!

Dragi politicieni, ăștia cu care, din păcate, ne-am pricopsit! Dacă aveți sânge în instalație, haideți, la anticipate! Este cel mai bun indicator al funcționării democrației în România! Simulacrele de negocieri și aranjamente de culise vă duc și mai mult în derizoriu, iar noi, poporul, avem impresia că ne desconsiderați!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Reclama
Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite