Conectați-vă cu noi

OPINII

Libertatea presei, un moft ieftin în România!

Publicat

pe

Astăzi a fost Ziua internaţională a libertăţii presei. A fost o adevărată îmbulzeală a politicienilor de orice tip şi culoare la felicitat ostaşii de pe câmpul libertăţii de exprimare… Aş! Glumesc. Nu s-au înghesuit, fiindcă ştiu ei ce au făcut, ce monstru ilogic şi antidemocratic au creat în aceşti ani, prin mulţimea de publicaţii online, saituri, bloguri, pagini de facebook, conduse, cele mai multe, de iluştri anonimi, de oameni de partid, de indivizi care nu ştiu cu ce se mânâncă presa, dar stau aplecaţi, cocârjaţi în faţa unui bos politic sau a altuia.

Legea permite şi unui individ cu două clase să-şi facă un blog şi să-şi emită, cu tot cu ştampilă, legitimaţie de redactor şef, apoi să ceară, democratic, acreditare la Guvern. Ce să vorbim de libertatea presei? Unde începe şi unde se termină? Care mai sunt ziariştii care slujesc cu adevărat democraţia, aceste libertăţi câştigate, la noi în decembrie 89 şi, respectate, relativ, în lumea civilizată.

Libertatea presei, ce frumos sună! Chiar uşor mişcător, emotiv, mobilizator, dătător de speranţe. Dar, cine mai crede în libertatea presei? Ce mai înseamnă ea? Faptul că poţi scrie despre o femeie uşuratică, trecută de două tinereţi, pe care o tund copiii concubinului, revoltaţi că s-a băgat în familia lor? Să scrii că s-a răsturnat o maşină pe nu ştiu ce DN?

Libertatea presei, hai, să fim serioşi, este un moft, o teorie, o poveste, un enunţ, o definiţie despre binele relativ pe care ni l-am dori cu toţii. Iubiţii noştri politicieni nu văd în presă decât o unealtă, o armă, o jucărie, o goarnă în care suflă unii care se cheamă juralişti pe blogurile lor create la comanda partidului X sau Y.

Ce, nu se ştie care este soarta unui ziarist care iese la bătaie, care luptă necondiţionat în numele statului de drept, care apără valorile democraţiei, adevărul? Este anihilat rapid. Eliminat din calcule. Scos din schemă, blocat financiar până la sucombare.

Mai văd, din când în când, perfizii aşa-zişi politicieni care spun prin emisiuni TV că ei ocrotesc presa, că sunt de acord cu dezvăluirile gazetarilor, că acceptă critica fiindcă este un element de corectare a greşelilor, dar, când se scrie despre ei ceva ce nu le convine, sar ofuscaţi, răzbunători şi plini de ură.

Asta este presa şi libertatea ei! O cadână îmbrăcată în haine de femeie serioasă. La mulţi ani, gazetari!

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Pandemia, ca scut pentru guvernanții slabi

Publicat

pe

Bună și pandemia! Resposabilitatea celor care ne conduc este dirijată spre zone ale superficialității. Ajungi la putere în baza unor promisiuni electorale. Spui că te ocupi de economie, de societate, de prosperitatea oamenilor, locuri de muncă, educație, sănătate, proiecte de infrastructură etc. E o placă veche care, din păcate, în politica românească este întoarsă de pe-o parte pe cealalta până la gâjâitul suprem, ce mai contează.

După alegeri constatăm cu stupoare că lucrurile stau cu totul invers. S-a uitat tot. Spectacolul s-a încheiat. Promisiunile se transformă în scuze, în teorii ale neputinței și nepriceperii spuse frumos… Apare premierul, apar miniștrii și ne vorbesc cât este ziua de lungă despre pandemie, despre vaccinuri, restricții, cum trebuie să purtăm masca, locuri la ATI, de morți, de vii etc. Mai puțin de problemele firești pentru care i-am ales să ne conducă.

De fapt, am văzut. Economia, viața de zi cu zi a românilor contează mai puțin. Bugetul a trecut în Parlament așa cum a trecut. La foc automat. La ordin. Fără să fie acceptat niciun amendament al Opoziției. Că turismul este pe ducă, nu interesează. Că despre agricultură ministrul de resort vorbește tot mai puțin fiindcă nu se pricepe, iar nu interesează. Drumurile naționale, autostrăzile par la capitolul diverse în preocupările actualilor guvernanți. Nu prea îi mai mișcă nici nemulțumirea celor care ies în stradă. Protestatarii sunt considerați agitatori, fasciști, oameni care vor să sfideze regulile, democrația!

Niciunul din Guvernul PNL-Rezist nu a catadicsit să intre în dialog cu românii din stradă care, fie vorba între noi, sunt solii altor zeci de mii de cetățeni nemulțumiți care stau acasă. Să spui tu, politician aflat la putere, că nu este așa, că se întinde coarda, că sunt la mijloc destabilizatorii, înseamnă că nu trăiești în această realitate, că ești pierdut într-un sistem clientelar, care își vede amenințată existența prin astfel de manifestări democratice.

Au început unii din gașca „rezist” să jignească Sfânta Biserică străbună, să o acuze că stă într-o zonă de obscurantism, că este alături de un anumit partid politic… S-a ajuns prea departe. Extremismul îndobitocește și nimeni nu ia nicio măsură….

Citește în continuare

OPINII

Oameni de plastilină

Publicat

pe

Nu trebuie să fii un mare specialist în sociologie, în psihologie și alte discipline de esență umană, pentru a-ți da seama că trăim într-o lume puternic manipulată, în care democrația și libertățile sunt mimate și acoperite cu un strat finuț de drepturi. Acela de a călători, de a te organiza, de a acumula cât de cât bunăstare, de a-ți exprima fără frică opiniile și părerile.

În rest, vedem clar cum societatea este împărțită, cum au crescut diferențele enorme dintre omul simplu și cei care au totul la picioare, care sunt capabili să cumpere țări întregi și care, prin acces la tehnică, la rețele informaționale, au acaparat tot și acum, din laboratoarele lor sofisticate, ascunse de ochii lumii, vor să ne dirijeze existența.

Politica, am văzut în ultimul an, a devenit o anexă a ordinelor medicale, doar o goarnă care să ne anunțe despre restricții, despre cum trebuie să purtăm măștile, când ni se închid școlile, magazinele, pe unde mai avem dreptul să umblăm. Un an în care, din punctul meu de vedere politicienii și-au cam pierdut menirea. Au fost dați la o parte. Au mai mult un rol de paradă. Și unora pare să le convină. Mai ales celor de la putere. Implicarea lor în procesul decizional este minoră, aproape spre deloc. Altele par a fi acum normele la nivel global.

Pandemia pornită din îndepărtata China, acum mai bine de un an, ne-a dat viețile peste cap. Culmea, chinezii și-au revenit, iar restul lumii încă bâjbâie în căutarea unor reguli, tratamente, vaccinuri, metode prin care să ne întoarcem la viața normală. Dar poate că unii nu mai vor să revenim de unde am plecat. Acesta este pericolul suprem. Să o ținem din pandemie în pandemie. Să nu mai știm care este, de fapt, rostul vieții.

Am trăit într-un an în care mijloacele de informare în masă, de orice fel, și-au demonstrat rapid rolul, cum pot fi convertite masele, educate și, de ce nu, manipulate.

Și încă ceva care se leagă de acest neverosimil global! Ancheta comandată de Organizația Mondială a Sănătății în China, în locul din care a pornit coronavirusul, nu a ajuns la un rezultat mulțumitor. Nu au aflat iluștrii cercetători trimiși acolo de unde a țâșnit temutul virus, care îi este originea. Și, hopa, spune șeful OMS, este luată în calcul, chiar dacă cu sensibilitate mărită, și varianta scăpării coronavirusului dintr-un laborator. Ce să mai credem?

Ne ducem existența într-un timp în care adevărul poate conviețui minunat alături de minciună, ba chiar este subminat. Trăim în vremuri în care teoriile de orice fel sunt multiplicate, diseminate și transformate peste noapte în norme și moduri de viață. Conduita ne este sintetizată. Parcă până și Divinitatea a fost pusă pe un loc undeva, mai în spate, în tot acest coșmar de mileniu trei pe care îl simțim ca pe un vis urât. Poate asta se vrea… Să devenim oameni de plastilină.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT