Connect with us

OPINII

Aventuri PSD-iste de 1 Mai!

Publicat

pe

S-a aflat! Iubita lui Liviu Dragnea, şeful PSD, i-a făcut praf maşina de zeci de mii de euro. Din fericire, tânăra Irina a scăpat teafără din accidentul petrecut în toamna anului trecut şi ţinut la top secret. Asta da profesionalism în ascunderea unui eveniment!

Nu-i nicio problemă că incidentul s-a întâmplat cu luni de zile în urmă, a avut grijă presa amatoare de senzaţii tari cu politicieni şi amantele lor să reîmprospăteze accidentul, de parcă a fost ieri.

Da, aţi văzut la mustăciosul de Teleorman câtă sinceritate şi drăgălăşenie naivă în declaraţii, parcă îţi venea să-l strângi de obrăjori. Mânca-l-ar mama! Sigur a urcat un ţîr în sondaje!

Şi, ca să fie fain de tot filmul mărturisirilor care amorezează electoratul, Dragnea l-a turnat şi pe fiu-su. A spus că de la el a împrumutat maşina cu care s-a plimbat în minivacanţa de 1 Mai cu Irina şi că, dacă nu are ITP-ul făcut, moştenitorul său trebuie să suporte rigorile legii.

Măi, să fie! Prea multe dezvăluiri pornite de la o biată minivacanţă de 1 Mai în care liderul celui mai mare partid din România nici măcar nu a prins peşte în Deltă! Normal ar fi fost ca musiu Dragnea, când a luat BMW-ul de la fecior, să verifice actele maşinii, dacă are asigurarea plătită la zi, ITP-ul etc.

Dacă, Doamne fereşte, din cauza lipsei verificării tehnice se producea alt accident de circulaţie… Dar, a ieşit bine până la urmă. Cu plusuri la imagine. Klaus Iohannis şi bicicleta lui joacă la pitici!

Sejurul s-a încheiat cu un pariu între Dragnea şi un postac de pe Facebook pe o ladă de bere. Festinul se va consuma la sediul din Kiseleff. Învinsul va aduce berea şi Liviu Dragnea micii de Salcia, un produs made în Teleorman. Ce nu se face pe meleagurile astea!

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite