De astăzi până duminică, municipiul Târgoviştea intră în zumzetul Festivalului Medieval. Istoria unei perioade tumultoase revine, ca print-un tunel al timpului, în Curtea Cetăţii de Scaun a Ţării Româneşti. Ostaşi îmbrăcaţi în zale, săbii, suliţe, meşterii făurari de arme, corturi de epocă, prinţi şi domniţe, muzică medievală şi tarabele cu produse tradiţionale compun o atmosferă care să ne amintească de timpurile vechi, de momentele în care se închega ţara, în care se zidea naţiunea.

„Vor fi trei zile de spectacol, trei zile de concerte, trei zile de surprize. Tabăra medievală a fost deja instalată. Vor exista ateliere de mânuire a sabiei, de tras cu arcul… În fiecare seară, vom avea câte o surpriză. Astăzi, de la ora 21:00, are loc parada medievală, cu plecare de la Teatrul Tony Bulandra. De asemenea, mâine, la ora 21:00, vom avea un spectacol ecvestru, pentru că am încercat să schimbăm puţin programul, faţă de ceea ce a fost anul trecut. Bineînţeles, sunt concerte, cel mai important în ultima seară. Vor fi foarte multe surprize pe parcursul tuturor celor trei zile”, a spus primarul Cristian Daniel Stan cu prilejul deschiderii oficiale.

PROGRAM COMPLET FESTIVAL MEDIEVAL DRACULA

Organizatorii acestei feerii medievale sunt Primăria Târgovişte, prin Teatrul Tony Bulandra, şi Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin Centrul Judeţean de Cultură.

A dat startul distracţiei însuşi voievodul Vlad Ţepeş, întruchipat anul acesta de actorul Mircea Silaghi, de la Teatrul Tony Bulandra.

„Dragii mei, iubiţii mei, fraţii mei! Iată-mă din nou în faţa voastră pentru a privi Cetatea Târgoviştei reînsufleţită. Aceste pietre stau drept mărturie emoţionantă despre faptele din istoria trecută, iar acest festival este închinat ei, căci cei ce nu-şi cunosc trecutul nu vor şti să trăiască în prezent.

Când am fost înscăunat la Târgovişte, în 1456, pentru a doua oară, am răzbunat moartea tatălui meu – Vlad Dracul şi a fratelui meu – Mircea. Boierii trădători au fost ori traşi în ţeapă, ori rânduiţi în carierele de piatră, la cuibul vulturilor din Cetatea Poenari, pe Argeş, la hotar temeinic. Românul e bun, românul e harnic şi viteaz, dar ca să fie toate a cestea acestea are nevoie de ochiul meu sever, de dozarea mea.

Jur, nu i-am pedepsit pe hoţi şi pe trădători din plăcere, ci numai forţat de timpuri. Şi turcii au primit aceleaşi ţepe şi aceleaşi chinuri, căci frica este cel mai bun învăţător. Frica este omenească, ca şi rugăciunea. Frica de domn, dar mai ales de Dumnezeu, căci domnul e unsul lui Dumnezeu. Cu această credinţă, i-am biruit pe păgâni şi pe făţarnici. Cu această credinţă într-o ţară mare şi glorioasă, am ridicat noi armele, însoţiţi de cete de îngeri, dar apoi am înălţat biserici.

Să sune trompeţii, precum au sunat la Ierihon, dând semn de mare bucurie la români, căci ceea ce eu doar am vestit azi se înfăptuieşte aici. Petreceţi şi vă bucuraţi! Iubiţi şi veţi fi iubiţi! Căci asta este calea omenească spre lumină. Trompeţi, vestiţi peste mări şi ţări că ne-am ridicat din nou! Mai curaţi, mai dârzi şi mai frumoşi, cu ochii aţintiţi către icoana muzicii celeste. Ne-am ridicat în cântec şi în veselie. Petreceţi, români! E vremea să vă veseliţi”!