Connect with us

OPINII

Calcule greşite…

Publicat

pe

Să ne mai mirăm de ce urcă și descresc partidele în sondaje cam după fiecare eveniment care lasă electoratul cu gura căscată? Nu, atâta timp cât cei care conduc uită, de prea multe ori, de menirea pe care o au, de faptul că au ajuns în vârf pentru a face bine cetățenilor, ţării, județului sau localității pe care o conduc.

Din păcate, când unii edili ruginesc în funcție, consideră că totul li se cuvine, pierd contactul cu realitatea, cu sensul corect al existenţei, cu normele, cu principiile. Parcă se lasă o pânză neagră peste ochii conștiinței lor!

Dacă ai în jur şi indivizi care stau adiba cu periuța și îţi dau și sfaturi proaste, s-a zis cu democrația, cu deontologia, cu bunul simţ. Un primar din Dâmboviţa și-a acordat distincția de cetățean de onoare al localității pe care o păstorește de „n” mandate. Diploma i-a fost oferită în cadru oficial de viceprimar. Moment emoționant, cu lacrimi, cu batiste, cu… etc.

În același cadru, au mai primit înalta distincție și alte personalități. Păi, după gafa primarului, în ochii opiniei publice județene și naționale, nici nu a mai contat că un mare tenor al României, Florin Georgescu, și un politician de marcă, Adrian Ţuţuianu, au primit și ei titlul de cetăţean de onoare. Au trecut la diverse…

Gestul bulversant al consilierilor locali de la Pietrosiţa de a-i acorda șefului un titlu care, de obicei, este propus chiar de către primar, a lăsat mască întreaga țară. Se vede treaba că cei care stau prea mult prin jilturi pierd simțul măsurii, acționează ca și cum ar conduce propria moșie.

Poate că edilul de la Pietroşiţa avea tot dreptul să primească titlul de cetățean de onoare, poate există motive să i se ridice chiar și o statuie în comună, dar nu și-a ales bine momentul. Calculele au fost greșite, și omeneşte, şi politic, și…

Cititi mai mult
Reclamă
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Feudalism… 5G!

Publicat

pe

Suntem o minune de țară. Cam fiecare cu treaba și cu interesul său. Bine că măcar vorbim aceeași limbă!

Unii stau în țară și se chinuie, săracii, să facă rost de bani de pensii. Cu riscul de a ne proțăpi pe toți la jug, cu fum de ardei iute în nări și în dos.

Alții ies la cumpărat legături de ceapă și praz din piață, purtând la mână, ostentativ, ceasuri de zeci de mii de euro și țipând în gura mare că le pasă de popor. Hai, sictir!

Și, mai avem o persoană cu responsabilitate imensă, cel puțin în teorie, care se află în safari prin Kenya. Da. Ați ghicit! Este vorba despre dezamăgitorul de la Cotroceni. Numitul Klaus Iohannis, care, de ceva vreme, în timp ce țara se zbate la marginea unei prăpastii despre al cărui fund nu știm nimic mai mult, se plimbă cu soața pe varii meridiane. Evident, cu multă cheltuială.

Concluzia ar fi că ne aflăm nu doar la granița unei crize economice, ci și într-o oribilă criză politică. Nu prea mai avem lideri. Nu știm în cine să ne mai încredem. În numele cui să ne mai amanetăm speranțele. Ascultăm de peste tot povești. Scenarii. Naivități. Extavaganțe electorale. Se dă o luptă acerbă pentru a se rămâne cu orice preț proțăpit în funcții. Pentru a se suge din seva prosperității până la capăt. Eventual, se abatorizează și vaca!

Vezi cazul mizerabil al primarului de la Crevedia, care și-a mărit salariul haotic, extrem, bolnav, nepăsându-i de comunitate. Trage omul tare. La anul poate nu mai câștigă alegerile. Așa că dă la rupere în bugetul local. Și dacă ar fi singurul…

Nu știu ce soi de stat mai suntem. Parcă trăim într-o orânduire feudală electrică și supercomputerizată, 5G, unde poporul este mințit cu televizorul.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

A zburat democrația călare pe card!

Publicat

pe

Vremea muritorilor de rând a cam trecut. Prin voia actualului Guvern, devenim cu toții persoane importante. Ne coasem buzunarele și ne agățăm de gât, eventual cu un șnur multicolor, cardul bancar. Ne pregătim să intrăm în era în care nu mai contăm nici cât o ceapă degerată. Suntem coduri de bare. Devenim ficțiuni. Nonsensuri.

Votăm ca proștii din 4 în 4 ani așa, ca o aflare în treabă. Ce este stabilit de alții, pe care îi doare în cur de voturile noastre, merge înainte. Procesul de votare, un moft al perimatei și bătrânei democrații! Sunt curios cât o mai ține așa, măcar la nivel de teorie, că practic nu mai există. S-a dus puiul cu praștia!

Dacă mâine, în numele unui concept, al unei soluții de avarii, ni se impune, prin ordonanță de urgență, să ne vopsim toți albastru în cap, o facem. Se vociferează un pic prin studiourile televiziunilor așa, de imagine, vin miniștrii și corifeii partidelor cu explicații că de ce este bine, că gestul este unul patriotic, de suflet și alte bla-bla-uri, iar noi ne cumpărăm supuși vopseaua. Ca acum, cu limitarea plăților cu bani lichizi!

Renunțarea la cash. Facem un pic de zgomot, dar ne așezăm liniștiți la cozi în fața bancomatelor sau scanăm prețurile la roșii și brânză, strângând între degete cardul cu bruma noastră de venit pe care în nici un caz nu îl mai gestionăm noi.

Și, uite așa, din necesitate în necesitate, din ordonanță în ordonanță, intrăm cu adevărat în soiul acela de comunism viclean și perfid care ne uniformizează existența.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite