Connect with us

OPINII

Obscenităţi, pe post de lozinci democratice…

Publicat

pe

Avem proteste non-stop. Facebook-ul este plin de mizerii şi vulgarităţi postate în numele democraţiei. S-a dus vremea eroilor adevăraţi, care luptau pe front, cu arma în mână. Nu mai avem spirite luminate, oamenii nu mai sclipesc de curaj şi înţelepciune. Apelează la triavilităţi, la obscenităţi, la înjurături sordide pentru a-şi face un nume, pentru a se erija în lider, în conducător de oşti oarbe, dirijate cu megafonul…

Termenul „muie” a devenit un cuvânt cu valoare revoluţionară. Cel care ţi se adresează servindu-ţi o porţie dintr-o astfel de sintagmă se crede cel puţin un Che Guevara. Găsim insolitul mesaj cu valenţe porno pe plăcuţele de înmatriculare ale autoturimelor, pe case, pe tricouri, scris pe garduri, trasat în lanurile de cereale, pe vârf de munte, în autobuz, tren şi, mai nou, se lăudau unii „iluştri” revoluţionari cu „muie” scris pe tricolor. Ruşine! Autorităţile ar trebui să-i sancţioneze dur. Au pângărit un însemn naţional, pentru care şi-au dat viaţa înaintaşii acestui popor!

Ideea de protest, de miting, de luptă împotriva puterii, oricare ar fi ea, împotriva abuzului şi nedreptăţii a căpătat note perimate sau de… primate. E deja o banalitate să ieşi la protest. Pare o distracţie, ceva de tras pe nară. O formă de petrecere a timpului liber, cu descărcare de energie şi eventual şi pe bani veniţi din cine ştie ce surse nevăzute. Au reuşit unii să ducă în derizoriu ideea de democraţie, de libertate.

Vrem să dăm jos pe cineva. Premier, guvern, preşedinte, ministru… Orice ne stă în gât, evident, în mod subiectiv! Dar, nu avem alternativă. Nici măcar nu o oferim, că nu ştim. Să dărâmăm casa. Să rămânem în drum şi, apoi, vedem noi ce vom face. Stăm în ploaie şi gândim. Se întâmplă exact ca în anii 90, când unii revoluţionari de profesie voiau să fie dărâmată Casa Poporului. Să ştergem de pe harta ţării cea mai mare clădire din lume, fiindcă voiau ei!

Aşa şi acum. Să dăm jos guvernul, să-l crucificăm pe Dragnea, să o gonim cu mătura pe madam Dăncilă, dar ce punem în loc nu contează. Faptul că nu există alternativă, că normalul nu are continuitate şi că se opreşte pe buza prăpastiei nu-i interesează pe cei care au ca motto „filozofic” termenul „muie”.

Bine, să-i dăm jos pe PSD-işti! Dar să nu îmi veniţi mie cu alunecosul şi pseudo-blajinul Orban, cu fostul comisar Cioloş, cu cine ştie ce neica nimeni cu haştagul tatuat pe chelie, că nu ţine. Aduceţi în faţă valori, dacă sunteţi în stare, lideri demni de urmat, oameni care au programe politice puternice şi mai vedem! Până atunci, să încercăm să fim măcar un pic rezonabili! Să renunţăm la obscenităţi, la mesaje pornografice pe post de lozinci democratice.

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. dezgustatul

    iulie 29, 2018 at 7:07 pm

    Aceasta mult prea modest intitulata simpla „opinie” are valente de profesiune de credinta, de strigat de deznadejde in prezenta unui fenomen cutremurator, in care prostul gust si trivialitatea au fost ridicate la rangul de mesaj protestataro-contestatar de catre o pretinsa opozitie, cu emanatiile ei sorosisto-tentaculare de aceeasi joasa speta.

    Nu exista scuza pentru tolerarea in spatiul public, fie el real ori doar virtual, a unor asemenea josnicii. Daca un conducator auto nu este ultra-politicos cu „organul” risca sa devina subiectul unui dosar penal. Dar cand asemenea jivine (termenul este extrem de politicos) jignesc o tara intreaga prin atitudine si expresii, totul este in regula !

    Departe de mine de a fi adeptul unui stat totalitar, insa exista LIMITE pe care orice astfel de sfertodoct trebuie sa le respecte. La nevoie, va trebui sa fie obligat prin forta coercitiva a Statului ! Dura lex, sed lex !

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Drosophila de Facebook…

Publicat

pe

Nu mai este o noutate faptul că spațiul virtual a devenit și o tribună a nebunilor, a incompetenților și a tot soiul de refulați sau elemente marginale ale societății, care încearcă să își facă loc în memoria colectivă cultivând bălării și mitraliind, folosind invective și rahatul mintal pe care îl produc din belșug, pe toți cei care stau în calea mediocrității lor, amestecată cu o doză nemăsurată de răutate.

Cum spunea un maestru al presei românești, „prostul satului, ajutat de rețelele de socializare, a devenit influencer” și, din această postură, ldă sfaturi, îi jignește la greu pe cei care nu îi împărtășesc ideile mizerabile, incită la ură și își varsă lăuturile produse de creierul său pe aleile civilizației fără să îi pese.

Cad victime acestui preistoric coborât din copac direct pe Facebook chiar și oamenii pe care nu i-a văzut în viața lui, cu care nu a interacționat niciodată. Încearcă să fie vizibil. Pozează în salvatorul nației, în eroul uliței. El care s-a aflat într-un continuu naufragiu pe valurile vieții, iar țintele și scopul lui existențial sunt să murdărească imaginea altora…

Pe ăștia trebuie să îi suportăm atâta timp cât există Facebook-ul. Acolo au ei cuib. În această junglă ciudată unde binele se amestecă cu răul, ca într-un turn Babel modern, unde se folosesc like-uri și comentarii mincinoase. Cu asemenea ființe care trăiesc în peșterile întunecate ale Facebook-ului nu ai cum să comunici. Nu le poți schimba limbajul, gândirea, conduita. Nu îi poți pune pe drumul cel bun, fiindcă ei trăiesc din scuipat oamenii. Fără această ură ancestrală mor, se dezintegrează, devin nimeni.

Cel mai bine este să nu îi bagi în seamă, să îi ocolești, să nu le dai nicio atenție. Să nu le dai aer. Sunt precum musca de bălegar, cu cât o agiți mai tare, cu atât te sâcîie mai mult. Indiferența este cel mai eficient insecticid pentru o astfel de „Drosophila de Facebook”.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

OPINII

Spațiul Schengen… aproape departe!

Publicat

pe

În politică nu se produc ciudățenii, ci lucruri stabilite din timp, calculate. Nimic nu este la voia întâmplării în acest domeniu ultrasensibil unde intră cine vrea, dar rămân pe funcții, în față, doar cei cărora li se permite. Fiecare politician vizibil, scos pe frontul acțiunii și al deciziei, are în spate un ins, doi sau chiar un sistem întreg. Noi, din afară, ne dăm cu părerea, ne lansăm în comentarii, arătăm că ne pricepem la politică la fel ca și la fotbal, dar nu intuim dedesubturile și poate nu le vom dibui niciodată. Există un ritm impus, iar cel ce iese din cadență și nu mai respectă pasul, este eliminat. Și, pentru asta, se folosește așa-zisa mătură a democrației. O unealtă confuză, modernă, cu multe butonașe ale presupunerii.

Vezi un caz recent de formulă europeană! Admiterea României în Schengen. Reprezentanții de frunte ai Comisiei Europene au ieșit în spațiul public și au afirmat că țara noastră îndeplinește criteriile de aderare, că nu mai este nicio barieră pentru a intra în rândul Europei libere. În decembrie, suntem intrați în rândul lumii. Dar opiniile liderilor europeni s-au dovedit a fi apă de ploaie pentru reprezentanții Olandei, apoi pentru cei ai Austriei și a mai apărut și Suedia. Parcă am căzut într-un vârtej al timpului. Totul a curs șnur. Noi am făcut totul pentru Europa, de aici din această zonă neprielnică, a marilor furtuni, iar unele state europene, parcă la o comandă ascunsă, ne dau cu flit. Ne țin mai departe la poartă. Ne uităm printre uluci. Așa cum facem de veacuri. Nu ni se permite mai departe de intrarea servitorilor…

Ce fac în acest răstimp politicienii români? Mai nimic. Declarații anemice. Luări de cuvânt slăbuțe. Se vede, din text și exprimare, că nu vor să deranjeze prea mult. Au înțeles din mers ideea. Există posibilitatea să fim primiți, de silă, de milă, dar cu o listă de condiții în coadă. Sau să nu ne accepte deloc. Se dă înainte că la noi este corupție, că nu funcționează democrația, justiția… Se caută papura, că nodurile sunt prefabricate. Probabil nu am satisfăcut toate interesele economice ale unora și acum ni se arată cotul, nouă și gloatei de europarlamentari români care nu știm ce mișcă pe la Bruxelles. Fiindcă noi nu simțim. Vedem doar decorul.

Și, uite așa, mai marii Comisiei Europene se pot scuza că ei au vrut, dar nu pot impune parlamentelor țărilor membre UE să fie de acord cu intrarea noastră în spațiul Schengen. Probabil vom fi îmbărbătați, felicitați că am făcut pași importanți și că va trebui să mai așteptăm doi ani. Ni se va spune să nu fim triști, că nu este prea mult. Mai dereticăm prin casă. Stricăm ce am făcut și construim din nou. Așa, să treacă timpul. Și o mână o spală pe alta prin înaltele foruri europene. Iar ai noștri, cu voie sau fără, le toarnă apă din cană…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

PUBLICITATE

 

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats