Connect with us

OPINII

Obscenităţi, pe post de lozinci democratice…

Publicat

pe

Avem proteste non-stop. Facebook-ul este plin de mizerii şi vulgarităţi postate în numele democraţiei. S-a dus vremea eroilor adevăraţi, care luptau pe front, cu arma în mână. Nu mai avem spirite luminate, oamenii nu mai sclipesc de curaj şi înţelepciune. Apelează la triavilităţi, la obscenităţi, la înjurături sordide pentru a-şi face un nume, pentru a se erija în lider, în conducător de oşti oarbe, dirijate cu megafonul…

Termenul „muie” a devenit un cuvânt cu valoare revoluţionară. Cel care ţi se adresează servindu-ţi o porţie dintr-o astfel de sintagmă se crede cel puţin un Che Guevara. Găsim insolitul mesaj cu valenţe porno pe plăcuţele de înmatriculare ale autoturimelor, pe case, pe tricouri, scris pe garduri, trasat în lanurile de cereale, pe vârf de munte, în autobuz, tren şi, mai nou, se lăudau unii „iluştri” revoluţionari cu „muie” scris pe tricolor. Ruşine! Autorităţile ar trebui să-i sancţioneze dur. Au pângărit un însemn naţional, pentru care şi-au dat viaţa înaintaşii acestui popor!

Ideea de protest, de miting, de luptă împotriva puterii, oricare ar fi ea, împotriva abuzului şi nedreptăţii a căpătat note perimate sau de… primate. E deja o banalitate să ieşi la protest. Pare o distracţie, ceva de tras pe nară. O formă de petrecere a timpului liber, cu descărcare de energie şi eventual şi pe bani veniţi din cine ştie ce surse nevăzute. Au reuşit unii să ducă în derizoriu ideea de democraţie, de libertate.

Vrem să dăm jos pe cineva. Premier, guvern, preşedinte, ministru… Orice ne stă în gât, evident, în mod subiectiv! Dar, nu avem alternativă. Nici măcar nu o oferim, că nu ştim. Să dărâmăm casa. Să rămânem în drum şi, apoi, vedem noi ce vom face. Stăm în ploaie şi gândim. Se întâmplă exact ca în anii 90, când unii revoluţionari de profesie voiau să fie dărâmată Casa Poporului. Să ştergem de pe harta ţării cea mai mare clădire din lume, fiindcă voiau ei!

Aşa şi acum. Să dăm jos guvernul, să-l crucificăm pe Dragnea, să o gonim cu mătura pe madam Dăncilă, dar ce punem în loc nu contează. Faptul că nu există alternativă, că normalul nu are continuitate şi că se opreşte pe buza prăpastiei nu-i interesează pe cei care au ca motto „filozofic” termenul „muie”.

Bine, să-i dăm jos pe PSD-işti! Dar să nu îmi veniţi mie cu alunecosul şi pseudo-blajinul Orban, cu fostul comisar Cioloş, cu cine ştie ce neica nimeni cu haştagul tatuat pe chelie, că nu ţine. Aduceţi în faţă valori, dacă sunteţi în stare, lideri demni de urmat, oameni care au programe politice puternice şi mai vedem! Până atunci, să încercăm să fim măcar un pic rezonabili! Să renunţăm la obscenităţi, la mesaje pornografice pe post de lozinci democratice.

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. dezgustatul

    29 iulie 2018 at 19:07

    Aceasta mult prea modest intitulata simpla „opinie” are valente de profesiune de credinta, de strigat de deznadejde in prezenta unui fenomen cutremurator, in care prostul gust si trivialitatea au fost ridicate la rangul de mesaj protestataro-contestatar de catre o pretinsa opozitie, cu emanatiile ei sorosisto-tentaculare de aceeasi joasa speta.

    Nu exista scuza pentru tolerarea in spatiul public, fie el real ori doar virtual, a unor asemenea josnicii. Daca un conducator auto nu este ultra-politicos cu „organul” risca sa devina subiectul unui dosar penal. Dar cand asemenea jivine (termenul este extrem de politicos) jignesc o tara intreaga prin atitudine si expresii, totul este in regula !

    Departe de mine de a fi adeptul unui stat totalitar, insa exista LIMITE pe care orice astfel de sfertodoct trebuie sa le respecte. La nevoie, va trebui sa fie obligat prin forta coercitiva a Statului ! Dura lex, sed lex !

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Cine oprește ascensiunea omului eșec?

Publicat

pe

Trăim niște vremuri tare ciudate. Piramida valorilor nu că este întoarsă cu susul în jos, pur și simplu, a făcut explozie, nu mai există. Este praf. Competențele, profesionalismul, harul, probitatea morală până la urmă, ceea ce numim cinste, corectitudine au fost puse pe făraș. Domină acum tupeul. Superficialul, falsul amestecat bine cu acel calup de lingușeală pe care îl dețin toți parveniții, doritorii de poziții și căpătuială din exces.

Mă uit acum în politică și administrație. Valoarea îți este dată de realizări, de comportament, de empatia cu cetățeanul, de bagajul de cunoștințe, experiență, abilități și competență. La toate astea se adaugă, ca o recunoaștere, dorința obiectivă a cetățeanului de a te ține pe o funcție. De a-ți recunoște valoarea și meritele.

Păi, la noi, urmărind numai ce s-a întâmplat la alegerile prezidențiale, se mai întâmplă așa ceva? Nu! Sunt unii care au candidat sperând că vor avea țara la picioare, că poporul îi va venera și îi va vota masiv. Ba chiar au fost așa de siguri pe succesul lor, pe capitalul electoral, ținut, din păcate fals, din sondaje plătite, încât au dat voturi și la alții. Acum, „ascultăm și nu judecăm”. Așa se întâmplă când obiectivul tău, ca politician, este unul subiectiv. Departe de interesul comun.

Și, ce să vezi, a pierdut omul alegerile. Nu a intrat nici măcar în turul doi, dând peste cap istoria și tradiția partidului care l-a propulsat. Dar nu a cedat. Nu a văzut că undeva este o problemă, că poporul nu l-a găsit acolo, în suflet, în conștiință. L-a văzut șters, fals, nesincer, ironic și despotic, chiar dacă unul simpatic, căruia îi place ciorba de burtă. Dar credeți că omul s-a lăsat? Normal ar fi fost să facă un pas în spate, să lase partidul să își găsească un alt mugur de rodire. Un alt altoi pe trunchiul bătrân și încercat. Nu! Politicianul perdant merge mai departe, chiar dacă bocancii lui grei, plini de noroi, strică imaginea partidului și o mototolește în continuare.

Consecvența asta bolnăvicioasă este păguboasă. Cetățeanul de rând îl vede pe respectivul, îl simte și nu înțelege de ce mai este acolo, în funcție, pe o poziție de conducere, din moment ce a clacat, nu a fost dorit și a dus partidul care l-a compus până la urmă la un procent pe care nu l-a avut niciodată în toată istoria. Mulți zic că rolul său și al unora care stau precum căpușele este acela de a dezintegra formațiunea politică, de a o duce în derizoriu. În neant. Urmărind atent tot ceea ce face, ce se întâmplă, ajungi la această concluzie tristă. Poate că greșesc, dar așa văd eu lucrurile…

PS – Și acum, ca o încununare a eșecului propriu, pus în cârcă partidului, propune și susține pentru candidatura la prezidențiale un individ recreat din nimic. Și probabil vor să și câștige!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Vremurile lui… Dumnezeu cu mila!

Publicat

pe

Ciudate vremuri mai trăim și parcă toate calate pe interes! Orgoliul, ambiția, dorința de putere, de parvenire, de înavuțire cu orice preț sunt cele mai pregnante elemente ale societății. De aici și haosul în care începem să ne bălăcim. Mulți dintre cei puși pe funcții, pe diferite poziții pe care le tot clocesc de ani și ani degeaba, cred că democrația și libertățile de orice tip le aparțin și pot să le distribuie după bunul plac. Dacă apare ceva ce nu le convine, imediat găsesc soluții de contracarare, de scoatere pe tușă, cu orice preț, a celui care nu face parte din nomenclatură. Nu mai contează, de dreapta sau de stânga! De mai mulți ani, vorbim de un tot politic. Instituțiile statului care, în mod normal, ar trebui să vegheze la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, la democrație, devin simple unelte în mâna celor fără de scrupule. Apărându-i, se apără pe ele!

Trăim într-un cerc vicios, din care nu se poate ieși decât prin ceea ce unii numesc protest, revoltă, revoluție. România, din vina unora care se cred mai presus de orice, care ne-au demonstrat că democrația, de fapt, funcționează după regulile lor, este în pragul unei explozii sociale. Și nu este bine deloc! Cei care ne conduc ne-au arătat cât de mult contăm în fața lor Nici cât o ceapă degerată!

Pe bună dreptate, deputatul Victor Ponta solicită Consiliului Suprem de Apărare a Țării să se implice rapid pentru a salva țara de la colapsul economic. Criza energetică se accentuează, prețurile au luat-o spre aiurea, aproape necontrolabil, și nimeni nu face nimic. Apropo de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, când a fost vorba de alegeri, de ieșit lucrurile într-un mod nu tocmai pe placul celor care conduc, s-a întrunit imediat, la convocarea președintelui cu prelungire Klaus Iohannis, și a decretat că scrutinul electoral a fost viciat, lucru care a dus la anularea alegerilor prezidențiale și la declanșarea unor proteste fără de precedent. Când este vorba de siguranța economică, de viața de zi cu zi a celor mulți, CSAT nu mai are treabă. Nu interesează! Și ce înțelege omul simplu din toată treaba asta? Că reprezentanții puterii sunt pregătiți să intervină, să adopte măsuri urgente, dure, doar dacă le sunt pozițiile puse în pericol. În rest, Dumnezeu cu mila!

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite