Fostul deputat PSD Ion Stan m-a chemat, la un moment dat, la biroul său parlamentar pentru a-mi înmâna, cu dedicaţie, un exemplar al lucrării sale „Idealuri social-democrate versus trădare naţională”. Era îngândurat şi cu un vraf de dosare pe masă. Mi-a spus atunci: „când ai timp, să o citeşti, Ionică, sau măcar să o răsfoieşti, să vezi ce am făcut eu pentru ţară şi cum am fost şi sunt răsplătit pentru patriotismul meu”.

Ion Stan totdeauna mi-a inspirat un respect puternic. Când te aflai în preajma sa, simţeai cum vibrează spiritul unui om angrenat în toate, prins în vârtejul marilor probleme ale acestei ţări, un om care purta povara unor mari secrete pe care, în mare parte, le-a luat cu el dincolo de mormânt.

Cartea lui Ion Stan conţine declaraţii politice şi interpelări parlamentare. Primul impuls a-l celui neavizat, superficial, neatent la ceea ce se întâmplă în jurul său, care nu pune preţ pe cuvântul politicienilor, este să pună volumul în bibliotecă, fiind scoasă în condiţii grafice deosebite, şi să-l uite acolo, să-l lase pradă timpului şi zbenguielii prafului şters din când în când.

De când am primit cartea, ştiam ce conţine. Vibra în această lucrare osârdia unui politician complex, a unui om dăruit ţării. Încă de la prezentarea în Parlamentul României a ultimelor sale declaraţii politice, am spus: „preşedintele Ion Stan se expune, sigur va deveni o ţintă, deranjează prea mult”.

Poate, pe omul simplu, declaraţiile sale, interpelările clădite din informaţie curată, crudă, la prima mână, valide, lucide, era doar membru al Comisiei de Control SRI, nu interesau prea mult. Dar, textele sale politice sigur începuseră să mişte cancelariile, să provoace unora convulsii, stres, nervi. „Dacă iese în faţă cu mai mult, cu mai mult”… Stan se opunea unui curent mârşav, unor planuri obscure pregătite României. Simţise că se întâmplă ceva care să dea peste cap tot ceea ce ştiam noi despre democraţie şi libertate.

Cartea „Idealuri social-democrate versus trădare naţională” nu este o culegere de texte, ci o cronologie istorică a unui om curajos, a unui om care şi-a folosit harul politic şi informaţia care, de obicei, nu ajunge la public pentru a relata adevăruri, pentru a atrage atenţia asupra unor probleme naţionale, asupra unui pericol care ne paşte.

Declaraţiile politice ale deputatului Ion Stan, strânse în carte, au valoarea unei furtuni, a unui tsunami, descriu o etapă istorică şi politică crudă prin care a trecut România. Puterea politică din perioada 2004-2012, conducătorii de atunci, şeful statului, Traian Băsescu şi miniştrii au fost aspru sancţionaţi, cu argumente solide de către Ion Stan. Cancelariile străine, ambasadorii unor state occidentale nu au beneficiat de politeţe politică din partea lui Stan, mai ales când declaraţiile diplomaţilor europeni sunau uşor ultimativ.

„Lupta împotriva corupţiei, reducerea birocraţiei şi eliminarea aroganţei funcţionarilor publici, acestea sunt cele trei mari probleme care trebuie rezolvate în cel mai scurt timp de autorităţile române pentru ca investitorii străini să vină şi să-şi deschidă afaceri în România”, suna o declaraţie a unui diplomat occidental, reprodusă în carte.

Ştia Ion Stan că se pregăteşte coacerea statului paralel. Şi a luat poziţie, dar nu a putut opri tăvălugul. Dimpotrivă! Stan se opunea delaţiunii, unor semnalări mincionoase care pot declanşa anchete, încălcări grave a dreptului la imagine, viaţă intimă, familială şi privată a persoanelor. Ştia şi atrăgea atenţia asupra compromiterii presei, a înregimentării sale.

Sunt multe texte în cartea lui Ion Stan care te înfioară, te copleşesc. Analizate acum, frază cu frază, cuvânt cu cuvânt, ameţeşti şi îţi revii doar dacă dai cu apă rece pe faţă. Cartea lui Ion Stan este un exemplu de curaj şi de patriotism dus la limită extremă.