Connect with us

OPINII

Ca după nuntă…

Publicat

pe

Mulți așteaptă ceva surprize cu iz de breaking news de la Neptun, unde se vor întâlni greii PSD pentru a decide care vor fi pașii de urmat în perioada care vine, punând, bineînțeles, în balanță cele întâmplate în ultima lună. Adică, mitingul de pe 10 august, din care social-democrații ar fi trebuit sa iasă şifonaţi rău sau chiar să părăsească guvernarea, declarațiile belicoase ale președintelui Klaus Iohannis, protocoalele secrete care încă sunt pe pista justiției, ieșirea la rampă, nu neapărat neobișnuită, a Ecaterinei Andronescu, care i-a a cerut demisia Vioricăi Dăncilă, și, evident, ambasadorul României în Statele Unite, distinsul George Maior – fost director SRI și unul dintre tatucii statului paralel. Și, pe deasupra, și naşul lui Victor Ponta, actualmente contestatar dur al liderului Dragnea.

Apropo, despre statul paralel Ponta nu prea grăiește decât aşa, ocazional, și dacă este zgândărit de ziariști. Dar, să revenim la mare, adică la Neptun, unde vor pune de o ședință capii PSD. Nu cred că o să iasă prea mult fum. Focul e mic. E așa, ca după nuntă. Se vor schimba impresii, cuvinte frumoase și, poate, se va decide și câte ceva. Cu siguranță, Ecaterina Andronescu nu va fi exclusă din partid. Sunt mulți cei care o iubesc și o respectă. Altii spun că, bună-rea, trebuie ținută în ogradă. Plus că o eliminare ar apropia-o și mai tare de Ponta, de care, se vede, este legată printr-un cordon nevăzut.

Se va mai vorbi despre Iohannis. Sunt destui în PSD care ar dori declanșarea procedurii de suspendare a șefului statului. Au și motive. Iohannis l-a întrecut și pe Băsescu în partizanat politic și acțiuni anti social-democrație. Cât privește statul paralel, DNA, Justiție, Servicii, scrisori de dincolo de Ocean, Klaus nu are nicio treabă. Oricum, treaba cu suspendarea e mai dificilă, fiindcă nu prea vrea Tăriceanu. Se opune unui astfel de demers. Îl consideră neproductiv în actuala conjunctură. Poate că are dreptate, însă, dacă PSD acceptă să rămână șeful ALDE candidatul unic al coaliției pentru preşedinţie, mai treacă o suspendare a lui Iohannis. Misia asta este grea și ar incinge din nou strada, care parcă s-a mai potolit.

Prin urmare, la Neptun, greii PSD se vor concentra un pic pe Maior, fiindcă, ușor voalat, l-a jignit pe Dragnea, când a declarat că Giuliani a făcut lobby pentru unul cu probleme penale, un pic pe remaniere, unul sau doi miniștri ar fi în cărțile astea, şi vor mai taifăsi pe seama programului de guvernare. Poate își vor aduce aminte că suntem în anul Centenarului și ar trebui să fim mai buni. Și, cu siguranță, va fi și o mică surpriză sau, cum spuneam la început, ceva de breaking news. Să nu creadă lumea că s-au adunat, aşa, ca după nuntă…

Cititi mai mult
Reclamă
1 Comment

1 Comment

  1. moshu49

    1 septembrie 2018 at 6:53

    🙂 „Ca după nuntă…”, adică mahmuri? 😀 )))

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Rutina planetară…

Publicat

pe

Se mișcă lumea. Rău de tot. Și, totuși, este atâta nepăsare în jur. O acalmie prevestitoare de furtuni. Ceva ce parcă nu definește construcția umană. Suntem cu toții plafonați. Privim spre viitorul incert, așteptând sigur un eveniment groaznic. Dar nu facem nimic. Este ca o proorocire divină. Ne supunem în tăcere. Ne amăgim sedați de disperare și pseudotihnă.

În Orientul Apropiat, lucrurile se agită. Americanii își retrag diplomații din Israel. Iranul, din ce în ce mai nervos, pare că deschide trapele silozurilor cu rachete. China rânjește din ce în ce mai cald la Taiwan. În Mediterană, francezii își duc mândria, cel mai tare portavion. O avea vreo legătură cu dorința lui Macron? În Ucraina, dronele și rachetele rusești cad continuu, precum ploile. Războiul s-a așezat la masa obișnuinței. Fiecare este pregătit să-și primească rația de moarte.

Spun unii că rușii se pregătesc ca, la toamnă, să ia din nou în vizor Kievul. Iar un convoi? Demonstrațiile de forță trebuie să fie vizibile și crâncene.

Gripa aviară, cel puțin la nivel informațional, devine periculoasă. Privim spre găină, ca spre o posibilă bombă. Se pregătește o altă pandemie. Cineva pare să se ocupe de treaba asta. Este în precampanie acum.

Primăvara este deja vară, iar la vară nu știm ce mai avem. Trăim într-un ciudat imprevizibil. Gândim pentru azi, iar pentru mâine șovăim. Ni se epuizează răbdarea.

La noi se face politică. Pe toate șanțurile. În fânețe și grădini. Ritm intensiv. Mașinal. Candidați, de serie. Adică, nu spun mare lucru. Bibelouri prinse în niște bule. Mesajele de campanie sunt din ce în ce mai scurte. Reduse la un cuvânt, două, maxim trei. Contează ce rămâne pe retină, nu ce se spune. Nu mai este timp nici să promiți, nici să te amăgești că se întâmplă. Probabil, în anii care vin, o să vedem doar poze și un pic de gestică sculpturală. Uitați-vă la mâini! Au început să spună mai mult decât buzele și ochii. Atenție la degete! De multe ori, conțin mesaje mai tari decât șapte poezii electorale. Ne desconsideră discret…

Ne întoarcem la lumea mare. Ați văzut pe undeva vreun miting în favoarea păcii? Paris, Londra, Bruxelles? Doar tractoare și bălegar. Se mai cere pe undeva, așa, în piețele publice, dreptul la viață, la liniște, la tihnă mondială, la viitor pentru copii? Nu. Omenirea trăiește dur. Se pliază la destin. Părem obosiți cu toții…

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

OPINII

Identitatea politică, o poveste din UE…

Publicat

pe

În România nu mai există politică, s-au înfiripat doar conceptele de închinare, de supunere, de respectare a unor ordine de la centru. Cei care ne conduc, și nu prea mai putem spune vremelnic, nu mai creează idei, opinii… Proiecte mărețe, nici atât! Doar se așteaptă. Administrativ. Ordine. Decrete. Hotărâri. Lupta politică este simulată. Chestii de suprafață. Ceea ce odată era considerat rău acum reprezintă un bine suprem. O cale pavată cu bune intenții. Un sens unic.

Țara este guvernată de coaliție. Și va mai fi. Unitatea dintre două doctrine total diferite creează un suc dulce, dar otrăvitor. O combinație ce hrănește doar orgoliile și ambiția. Pune democrația în laț și stimulează intens pupilele gustative ale puterii. În situația de amestec incert, politicianul își pierde identitatea. Nu are ce să îți mai spună. Discursul său pare banal, nesincer. Nu mai poate susține un plan, un proiect, un concept. Se abține. Tace. Construcția trebuie protejată. Și nu o poți face decât ignorând realitatea. Susținând cu tărie ceea ce nu pare corect.

Dramul de opoziție care mai există este aur curat în perioadele de dezmăț majoritar. Menține pseudo-exercițiul democratic, ajută la eliminarea toxinelor adunate în organismul politic viciat de confuzii doctrinare și interes.

Ce ar mai urma rău, da bun? O fuziune între PSD și PNL. Apariția monstrului numit Partidul Social Liberal. Conturul unei asemenea construcții năuce s-a dat. Comasarea alegerilor. Liste comune la europarlamentare. Posibil, continuarea metodei la parlamentare și prezidențiale. Scoaterea din jocul politic a celor care nu se supun noii ordini. Aici nu vor fi mari probleme. Deocamdată, dorința de a te menține pe poziție, pe funcție, este mai intensă decât lupta pentru identitate politică. Și chiar dacă nu ar fi așa, cine are curajul să iasă din rând?

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Cititi mai mult

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite