Connect with us

OPINII

Ca după nuntă…

Publicat

pe

Mulți așteaptă ceva surprize cu iz de breaking news de la Neptun, unde se vor întâlni greii PSD pentru a decide care vor fi pașii de urmat în perioada care vine, punând, bineînțeles, în balanță cele întâmplate în ultima lună. Adică, mitingul de pe 10 august, din care social-democrații ar fi trebuit sa iasă şifonaţi rău sau chiar să părăsească guvernarea, declarațiile belicoase ale președintelui Klaus Iohannis, protocoalele secrete care încă sunt pe pista justiției, ieșirea la rampă, nu neapărat neobișnuită, a Ecaterinei Andronescu, care i-a a cerut demisia Vioricăi Dăncilă, și, evident, ambasadorul României în Statele Unite, distinsul George Maior – fost director SRI și unul dintre tatucii statului paralel. Și, pe deasupra, și naşul lui Victor Ponta, actualmente contestatar dur al liderului Dragnea.

Apropo, despre statul paralel Ponta nu prea grăiește decât aşa, ocazional, și dacă este zgândărit de ziariști. Dar, să revenim la mare, adică la Neptun, unde vor pune de o ședință capii PSD. Nu cred că o să iasă prea mult fum. Focul e mic. E așa, ca după nuntă. Se vor schimba impresii, cuvinte frumoase și, poate, se va decide și câte ceva. Cu siguranță, Ecaterina Andronescu nu va fi exclusă din partid. Sunt mulți cei care o iubesc și o respectă. Altii spun că, bună-rea, trebuie ținută în ogradă. Plus că o eliminare ar apropia-o și mai tare de Ponta, de care, se vede, este legată printr-un cordon nevăzut.

Se va mai vorbi despre Iohannis. Sunt destui în PSD care ar dori declanșarea procedurii de suspendare a șefului statului. Au și motive. Iohannis l-a întrecut și pe Băsescu în partizanat politic și acțiuni anti social-democrație. Cât privește statul paralel, DNA, Justiție, Servicii, scrisori de dincolo de Ocean, Klaus nu are nicio treabă. Oricum, treaba cu suspendarea e mai dificilă, fiindcă nu prea vrea Tăriceanu. Se opune unui astfel de demers. Îl consideră neproductiv în actuala conjunctură. Poate că are dreptate, însă, dacă PSD acceptă să rămână șeful ALDE candidatul unic al coaliției pentru preşedinţie, mai treacă o suspendare a lui Iohannis. Misia asta este grea și ar incinge din nou strada, care parcă s-a mai potolit.

Prin urmare, la Neptun, greii PSD se vor concentra un pic pe Maior, fiindcă, ușor voalat, l-a jignit pe Dragnea, când a declarat că Giuliani a făcut lobby pentru unul cu probleme penale, un pic pe remaniere, unul sau doi miniștri ar fi în cărțile astea, şi vor mai taifăsi pe seama programului de guvernare. Poate își vor aduce aminte că suntem în anul Centenarului și ar trebui să fim mai buni. Și, cu siguranță, va fi și o mică surpriză sau, cum spuneam la început, ceva de breaking news. Să nu creadă lumea că s-au adunat, aşa, ca după nuntă…

Citește mai departe
Reclamă
1 Comentariu

1 Comment

  1. moshu49

    septembrie 1, 2018 at 6:53 am

    🙂 „Ca după nuntă…”, adică mahmuri? 😀 )))

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

OPINII

Amalgam… de primăvară!

Publicat

pe

Primele zile ale lunii martie s-au consumat într-un ritm pseudo-poetic, cu flori, urări de tot soiul, gingășie, jocuri de imagine și multe, multe petreceri. Îngrozitor de dese și toate după un stas. Politica a fost puțin pitită printre buchețele de lalele. Dar tot se simțea mirosul său înțepător. La ce ar mai fi bună acum?

Coaliția funcționează. După principiul unui perpetum mobile. Nici nu mai este nevoie de vreun combustibil, de vreo energie anume, de vreun braț de idei, de proiecte, lideri de anvergură, ceva. Merge din inerție. Se rostogolește precum bolovanul. Sfarmă tot în calea lui.

În Ucraina se mai trage cu tunul. Facturile la electricitate nu au sosit. De prin supermarketuri, încep să dispară casierițele. A apărut și carnea de plastic. Grâul românesc zace în hambare. Pensiile speciale respiră profund și prosper. Schengen nu mai contează. Harul și profesionalismul în politică, nici atât! Cravată, costum și funcție. Suficient. Iohannis, în Japonia. Ciucă cu roboțelul Ion. Dâncu s-a împăcat cu ucrainenii. Oprea, achitat. Iliescu a trecut de 93 de ani. Ponta bocește prin televiziuni. Țuțuianu, stins pe culoarele meschine ale puterii. Cotinescu plânge hectarele date cadou de Primăria Târgoviște italienilor. Milițienii se pensionează și intră în politică. Poate mai e rost de vreun ciugulit… Putin amenință cu nucleara. Ciolacu mai este?

Revin… la florile noastre. Într-un fel, mă bucur că mai este de făcut un pas și se duc aceste zile în care frumusețea, simbolul și gestul de politețe s-au transformat în intoxicație acută. Toată lumea a dăruit flori, mărțișoare, ieftine, scumpe, la kil sau la karate, bomboane… Totul în flux continuu. Ca un reflex condiționat.

Au ieșit în stradă și polițiștii, și jandarmii. Cu flori! Nu știu dacă și pompierii… Ar fi fost culmea! Politicienii, în lungi cohorte, au împărțit pe străzi, prin piețe, parcuri, gări, flori și ce mai au prin sublimul lor bagaj. Un spectacol plin de emoție și interes. S-a umplut Facebook-ul de fotografii de grup, cu flori, cu mese printre mese, cu fripturi și zâmbete de toate tipurile. Sincere. False. Sătule. Plictisite. De complezență. Ironice. Dezinteresate. Obosite. De conjunctură. Degeaba…

Între 1 și 8 martie, ne-am aflat în cea mai catifelată campanie de imagine. Totul, sub platoșa tare de cap a normalității. Ce nu știu unii este că, pe dedesubt, pe sub frunza uscată a țării, au răsărit în pâlcuri repulsia, revolta, mâhnirea și nemulțumirea. Și toate aceste plăntuțe, cam nebăgate în seamă de autorități, au prins rădăcini chiar în mijlocul lanului de ghiocei.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

ACTUALITATE

Copiii nu judecă, noi, însă, devenim judecători de ocazie!

Publicat

pe

Părintele vicar eparhial Ionuț Ghibanu are perfectă dreptate când afirmă, într-un text publicat pe Facebook, că oamenii s-au transformat, sprijiniți de tehnică, de abundența de informații, de cele mai multe ori distorsionată și special canalizată, în judecători de ocazie. Nimeni și nimic nu scapă de acest tip de linșaj apărut din nevoia unora de a-și da cu părerea, luând doar falsul și superficialitatea ca argumente supreme.

„Fie că îți arunci un ochi pe telefon privind la ultimele știri on line, fie că deschizi televizorul sau pur și simplu interacționezi cu vreun cunoscut, vei constata că ceea ce pare a domina realitatea contemporană este aplecarea teribilă spre a judeca, spre deosebire de copii, care au, încă, inocență și nu o fac. Adulții nu stau mult pe gânduri și, fără a se preocupa de altceva, pare că cel mai ușor este să devină judecători unii față de alții.

A judeca pare astăzi cel mai lejer exercițiu antropologic, cea mai simplă poziționare față de multitudinea de informații ce abundă în spațiul nostru cotidian. Pe lângă faptul că este un mare consumator de energie sufletească, este și păgubos acest obicei care năruiește reputația, imaginea și încrederea unui om, la distanță de un clik. Pentru că o informație nu este întotdeauna în mod cert bine intenționat difuzată.

Poate fi 90 % adevărată și numai 10% falsă și totuși distruge un om și munca lui de o viață, pentru că de regulă oamenii nu sunt obișnuiți, nu au exercițiul și mulți nici capacitatea de a privi dincolo de perdeaua de cuvinte primară pentru a decripta adevărul. O vorba aruncată aiurea de unul strică prietenii, distorsionează relații și transformă uneori comunitatea într-o masă amorfă de judecători necruțători.

De altfel, avertismentul Mântuitorul de a nu judeca pentru a nu fi judecați și acela că măsura cu care noi judecăm pe alții va fi măsura cu care noi vom fi judecați, tocmai la această realitate se referă.

Nu să fim judecătorii unii altora ne este vocația, ci să colaborăm, să fim solidari, să ne ajutăm, să ne sprijinim și de ce nu, să ne iubim! Să ne manifestăm ca o comunitate, în comuniune și nu să fim o adunătură de judecată, un grup neidentificat profesional de judecători cu vocație virtuală, fulgurantă și tranzitorie!

O altă constatare tristă este cea referitoar la faptul că semenul nostru ne este cel mai aprig și nemilos judecător pentru faptele noastre reale sau pentru cele numai imaginate de el.

Sunteți curioși nu? La ce acuze mă refer? Păi, simplu, la orice îi trăsnește unuia sau altuia prin cap, amețit de gloria de judecător, născut, nu făcut, gata de a vedea orice pai din ochii aproapelui și a neglija propria bârnă! De fapt, aici este cheia, dacă ne-am judeca mai puțin unii pe alții, dacă am fi precum copiii, ne-am respecta și ne-am aprecia, dacă am avea mai multă încredere și dacă am fi preocupați de chestiunile cu adevărat urgente și majore ale lumii noastre, s-ar transforma în bine chipul comunităților noastre și al nostru, al fiecăruia.

Să nu uităm că Îi atribuim lui Dumnezeu calitatea de Suprem Judecător, dar El nu este nicidecum asemenea unui judecător omenesc. Dreptatea Lui este întotdeauna milostivirea și iubirea Lui. Iar, El nu are nici-o umbră de părtinire, răutate sau interes, ci este ca un Tată Atotmilostiv pentru fiecare dintre noi, fiii și fiicele Lui, copiii Lui.

Dacă am fi judecători în stilul Lui am fi numai și numai iubire și milostivire și nimic altceva, dar din nefericire, unii preferă să fie judecători de tipul celor ce condamnă la alții, pe drept sau nu, ceea ce îi sperie la ei, ori știu că-i domină!

Mila și iubirea sunt mai mari întotdeauna decât dreptatea, oricare ar fi ea!

Judecata lui Dumnezeu înseamnă vindecarea de orice rău, a oricărei traume și luminarea cu iubire totală a întunericului ce nu ne dă pace. Judecata Lui este Iubirea Lui! Să încercăm, pe cât se poate, să fim ca El”, a scris vicarul eparhial Ionuț Ghibanu.

Urmărește Incomod Media și pe Google News

Citește în continuare

 

 

 

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT

Web Analytics
View My Stats