O dramă căzută ca din senin pe capul unei familii nevoiaşe din comuna Cornăţelu, judeţul Dâmboviţa, s-a produs sâmbătă – 1 septembrie, în jurul orei 14:00. Florentina M., din satul Slobozia, trebuia să ajungă, împreună cu băiatul ei, la Bucureşti, unde urma să se întâlnească cu soţul său, apoi să-şi continue călătoria împreună la Călăraşi, la rude.
Nu a mai ajuns acolo. Momentul fatidic, care le-a dat planurile peste cap, s-a consumat în intersecţia DN 71, Bucureşti-Târgovişte, cu drumul judeţean spre Cornăţelu şi Titu. Deşi nu există un indicator în acest sens, în zona respectivă microbuzele care circulă spre Târgovişte sau spre Bucureşti au staţie de călători în acel perimetru.
Femeia şi copilul au traversat şoseaua şi s-au aşezat la marginea carosabilului pentru a aştepta microbuzul spre Capitală. Era ora 13:50. Mai erau zece minute până la sosirea autovehiculului de transport călători. La un moment dat, spune Florentina,pe când privea spre Târgovişte, doar-doar o zări microbuzul, vede venind în viteză un autoturism.
„Când s-a apropiat maşina, cam în dreptul stâlpului de electricitate, am văzut cum şoferului îi juca mâinile pe volan”, povesteşte Florentina M.
Speriată i-a zis copilului că trebuie să sară în şanţ, fiind sigură că maşina care venea dinspre Cuza-Vodă va da peste ei. Din păcate, nu au mai reuşit să se salveze. În clipele următoare, autoturismul i-a izbit. Mama a fost luată pe parbriz şi aruncată, iar băiatul a fost băgat sub maşină.
Spune femeia că şoferul, un bărbat în vârstă, imediat după impact, ar fi ieşit în drum şi striga că a fugit ăla cu TIR-ul, a fugit.
„Dar nu era nici un TIR. El nu a evitat nicio maşină. Nu i-a ieşit nimeni în cale”, spune Florentina M.
Mama şi fiul său au ajuns la spital cu multiple leziuni. Băiatul era mai grav şi a fost internat în spital cu fractură la umăr. Ieri, copilul a fost supus unei intervenţii chirurgicale. Fiindcă se descurcă mai greu din cauza ghipsului, este însoţit în spital de mama sa, care are grijă de el.
Afirmă Florentina M. că cel care i-a accidentat s-a interesat de starea în care se află copilul abia luni, când a venit la spital şi le-a zis că o să îi ajute cu cheltuielile, cu spitalizarea, dar să ia mai întâi pensia.
„I-am zis să ne lase în pace, să nu ne mai caute, fiindcă sunt hotărâtă să-l dau în judecată, îi voi cere daune pentru ceea ce ne-a făcut”.