Gabriela Firea nu se lasă. Doreşte cu orice preţ ca Liviu Dragnea să zboare din funcţia de preşedinte al PSD. Consideră primăriţa generală a Capitalei că a ajuns la os cuţitul PSD-ist mânuit dictatorial de Liviu Dragnea.

Dacă ţinem cont de faptul că trăim totuşi într-o ţară unde conspiraţia este la modă, am putea spune că furtuna declanşată de Firea ar fi, de fapt, un joc de imagine, care să demonstreze că în marele partid social-democrat este democraţie şi fiecare membru poate avea un cuvânt de spus. Sau chiar e pe bune şi se vrea eliminarea lui Dragnea de la conducere…

Având în vedere că liderul suprem tace, nu ne putem duce supoziţiile până la capăt. Cert este că Gabriela Firea continuă ofensiva. Acum, a lansat o scrisoare către toţi PSD-iştii din România, în care insistă pe ideea de democraţie în partid, pentru îndepărtarea lui Dragnea şi a grupului său de apropiaţi.

Să vrea Dragnea să plece de la conducere şi scenariul Firea ar fi cea mai bună motivaţie pentru el de a părăsi cârma, politicos, cu uşoară demnitate, invocând solicitarea propriilor tovarăşi, nu ce vrea Iohannis, opoziţia şi statul paralel?

„Dragi colegi social-democrați, membri și simpatizanți ai PSD

Se încearcă în ultimele zile acreditarea în spațiul public a ideii că în partid are loc un război între Gabriela Firea și Liviu Dragnea, din care PSD nu are decât de pierdut. În realitate, lucrurile nu stau deloc așa, și voi încerca să explic de ce.

În primul rând, nu se pune problema ca cineva să aleagă între mine și Liviu Dragnea, și asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: așa cum am mai spus-o de nenumărate ori, și o mai spun încă o dată, cu toată responsabilitatea, NU doresc să fiu președintele PSD. Nu îl critic pe președintele partidului pentru a-i lua locul și nici pentru a-l da afară din partid. Comitetul Executiv este cel care se va pronunta prin vot democratic.

NU doresc sa fiu desemnata candidat la Prezidentiale. Am vorbit serios cand am garantat continuarea proiectelor din Capitala Romaniei.

Nu sunt o dizidentă și nu urmăresc sub nicio formă scindarea sau slăbirea partidului! N-am făcut altceva decât să fiu sinceră și să spun public anumite lucruri pe care eu le consider nocive pentru partid în ansamblul său și pentru modul cum este perceput în societate.

Nu am adoptat o poziție de forță și nu am încercat să-mi impun punctul de vedere altfel decât cu forța argumentelor. Dacă demersul meu va rămâne fără rezultat, nu voi pleca din partid, nici pentru a mă alătura altei formațiuni nici pentru alte scopuri, ci voi rămâne în PSD, pentru că vreau să știe toată lumea că pentru mine calitatea de membru al acestui partid este mai importantă decât orice funcție politică sau administrativă. Refuz să iau în calcul excluderea mea din partid, pentru că încă mai sper că declarațiile tuturor colegilor mei cum că PSD este cea mai democratică formațiune nu sunt doar pentru a da bine la televizor.

Am fost toată viața mea un om de stânga. Provin dintr-o familie simplă și m-am obișnuit dintotdeauna să obțin prin muncă orice rezultat. De aceea am rămas fidelă valorilor social-democrației, indiferent de statutul meu social sau de situația materială. În urmă cu 6 ani am considerat că pot și trebuie să fac mai mult pentru valori precum solidaritatea socială, sănătatea, educația, familia, și am decis să mă alătur echipei Partidului Social Democrat, în slujba căruia mi-am pus energia, puterea de muncă, experiența, abilitățile, notorietatea.

Am avut un mandat de senator pe parcursul căruia consider că am confirmat încrederea care mi-a fost acordată, mi-am făcut datoria conștiincios, inclusiv ca membru în comisii speciale foarte dificile, „Roșia Montană” sau „Nana”, m-am numărat printre cei mai activi și eficienți comunicatori ai partidului, inclusiv în campaniile electorale care au urmat.

În calitate de parlamentar m-am luptat pentru administrația publică locală, promovând inițiative legislative menite să-i ajute pe cei aleși să-și facă datoria față de comunitățile lor, și am continuat să fac acest lucru și după ce am fost aleasă, la rândul meu, Primar General al Capitalei. Prin tot ce am solicitat, în acești doi ani, Guvernului și Parlamentului, nu am adus niciun fel de prejudiciu celorlalte unități administrativ teritoriale, ci dimpotrivă, le-am reprezentat și lor interesele, așa cum a fost în cazul compensărilor la bugetele locale, la Codul Administrativ sau în procesul de modificare a Legii achizițiilor publice.

Mi s-a reproșat, pe de o parte, că am ales calea răfuielii publice, în loc să spun ce am de spus în interiorul partidului, iar pe de altă parte, că am ales prost momentul acestei răzvrătiri, unii spunând că trebuia să mai aștept și să nu pun paie pe foc într-un context și-așa încărcat, iar alții că am tăcut mult prea mult timp, susținându-l necondiționat pe actualul președinte.

În primul rând, nu am ieșit cu niciun fel de declarații publice înainte de a epuiza toate căile statutare, în interiorul partidului, și de a mi se pune în cârcă, premeditat, decontul evenimentelor din 10 august, din Piața Victoriei. Ca să nu existe niciun fel de dubiu, condamn cu fermitate manifestările violente ale unor participanți la miting, care au fost la un pas să degenereze. Intervenția jandarmilor a fost, prin urmare, cât se poate de legitimă. Mai departe, dacă forțele de ordine au dat dovadă de exces de zel, dacă au folosit forța în mod nejustificat, sau nu, este treaba organelor de anchetă să stabilească și în niciun caz nu poate fi responsabilitatea mea, ci a ministrului de Interne. Dacă s-a greșit, să-și asume vina, dacă totul a fost minunat, să culeagă laurii.

Cât despre loialitate, aceasta este, cel puțin în cazul meu, o trăsătură fundamentală de caracter, dar nu cu orice preț și în orice condiții. Iar în cazul nostru concret, consider că este mult mai importantă loialitatea mea față de echipă sau de partid, în ansamblul său, decât față de un singur om, fie el și președintele Dragnea.

Nu în ultimul rând, mi-am pus și eu, așa cum cred că a făcut-o orice coleg de bună credință, întrebarea cum de am ajuns ca atât de mulți români să fie supărați pe noi? Și mă refer la oameni din România reală, nu de pe rețelele de socializare, unde manipularea este mult mai facilă. Cei din mediul rural ne reproșează că nu s-ar fi luat măsuri de prevenție pentru ca pesta porcină să nu-i lase fără animalele din bătătură, cei de la oraș sunt supărați din cauză că toate proiectele de infrastructură merg în pas de melc din cauza birocrației și a legislației ineficiente, și cu toții, fără deosebire, sunt dezamăgiți că, din nefericire, partidul care are în rândurile sale cei mai buni profesioniști în toate domeniile a propulsat în unele poziții importante oameni care nu ne fac cinste.

Am ajuns într-un punct în care, spun eu, nu se mai poate așa. O gândesc, cu siguranță, și alții, dar nu au considerat poate oportun să se exprime. Dar modul în care conducerea partidului s-a concentrat în mâinile unui singur om, care ia toate deciziile doar într-un grup restrâns de apropiați, unii nici măcar membri ai PSD, ignorând forurile statutare, nu ne poate duce decât într-o fundătură. De un an și jumătate nu facem altceva decât să reacționăm la atacurile adversarilor, concentrate pe teme colaterale, în loc să ne focusăm pe aplicarea programului de guvernare pentru care ne-au votat oamenii. Or fi răi dușmanii noștri, dar poate avem și noi o vină cât de mică.

Cred așadar că avem nevoie de o nouă abordare, în care conducerea partidului să aibă un dialog permanent cu toți vectorii săi, începând de la miniștri, deputați, senatori, continuând cu primari, președinți de Consilii Județene, consilieri locali și terminând cu președinții de organizații, pentru că numai în acest fel evităm situația actuală în care suntem decuplați de agenda reală a oamenilor.

De noi depinde dacă din această confruntare de idei vom ieși slăbiți sau întăriți, în funcție de disponibilitatea noastră, a tuturor, de a judeca lucrurile simplu, în funcție de interesul legitim al oamenilor, sau pe baza unor orgolii personale și scenarii cusute cu ață albă. Luarea mea de poziție ar putea reprezenta, așa cum s-au grăbit deja unii să profețească, o sinucidere politică, și mi-am asumat această variantă, sau, dimpotrivă, o șansă reală pentru Partidul Social Democrat de a demonstra că este principala forță politică a țării, o forță a Binelui, capabilă să ducă la bun sfârșit angajamentele pe care și le-a luat în fața oamenilor și să câștige următoarele bătălii electorale.

Așa să ne-ajute Dumnezeu”!