Vineri – 19 octombrie 2018, de la ora 13:00, va fi vernisată, la Muzeul de Istorie din Târgovişte, expoziţia „100 de ani de la Marea Unire”. Intrarea este gratuită între orele 09:00–17:00, de marţi până duminică.

Participanţii pot zăbovi în fața unui valoros patrimoniu, care argumentează lupta națională dusă de-a lungul veacurilor, alcătuit din manuscrise, hărți, litografii, fotografii, albume, cărți poștale, brevete, medalii, insigne, decorații și plachete emise cu prilejul unor evenimente importante, arme și uniforme militare, monede, lucrări literare, cât și elemente importante ale vieții cotidiene de pe front și din unitățile militare târgoviștene.

”Târgoviștea, își leagă numele de toate momentele marcante ale devenirii noastre istorice. La loc de cinste se situează ideea de unitate asociată cu permanenta luptă pentru independență, idealuri care și-au găsit împlinirea deplină prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918.

Unirea de la 1600, înfăptuită prin acțiunea energică militară și diplomatică, de către voievodul martir Mihai Viteazul, chiar și vremelnică, a avut ecouri peste timp, ca o flacără veșnic vie în conștiința neamului românesc, accentuată în perioada modernă, când a fost preluată de elita intelectualității române, legată de idealul național ca un mod de afirmare a conștiinței naționale.

Unirea Principatelor, înfăptuită, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, a fost realizată sub semnul ideilor Revoluției pașoptiste și a reprezentat un prim obiectiv comun îndeplinit al elitei de pe ambele maluri ale Milcovului. Un pas mai departe a fost făcut în 1866 atunci când românii hotărăsc să aducă un prinț străin dintr-o familie domnitoare a Europei, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prințul Carol I a promulgat prima Constituție internă a țării (1/13 iulie 1866) în care apare denumirea de România ca o manifestare de independență față de puterea suzerană, Imperiul Otoman.

Prezența României în războiul din Balcani alături de Rusia și împotriva Imperiului Otoman în perioada 1877-1878 a dus în final la recunoașterea Independenței de Stat a României și alipirea Dobrogei la patria mamă.

După cucerirea independenței în urma războiului din 1877-1878, visul românilor a fost acela de a crea România Mare, care să-i cuprindă pe toți românii din spațiul carpato-danubiano-pontic.

La 1881, România devenea Regat cu un statut important în concertul statelor europene, permițându-i regelui Carol I să încheie tratate de alianță care să-i asigure securitatea țării (Tratatul de alianță cu Austro-Ungaria din 18/30 octombrie 1883).
Intrarea în război alături de Antanta a culminat cu alipirea celor trei provincii locuite de români, aflate sub stăpânire străină, cu Vechiul Regat. Primul pas fusese făcut la 27 martie 1918, când Sfatul Țării de la Chișinău aprobase unirea Basarabiei cu România, în hotarele ei dintre Prut, Nistru și Marea Neagră. Cel de-al doilea pas a fost marcat de hotărârea Congresului General al Bucovinei, care la 28 noiembrie 1918 vota la Cernăuți „unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”. Dar visul de unire devenea realitate la 1 Decembrie 1918, când Marea Adunare Națională de la Alba Iulia adopta Rezoluția Unirii, într-un entuziasm general.
Câțiva ani mai târziu, la 15 octombrie 1922, regele Ferdinand avea să fie încoronat în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia. Pe coroana de oțel ce aparținuse regelui Carol I (ce amintea de Plevna și de Independență), aveau să fie adăugate însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice sub sceptrul aceluiași monarh.

În anii Primului Război Mondial, târgoviștenii aduc prinosul de jertfă și eroism între unitățile de elită ale armatei române numărându-se și Regimentul 22 Infanterie, pe care generalul Alexandru Averescu l-a apreciat ca fiind ,,unul dintre cele mai glorioase pe care le-a comandat în timpul războiului”. Revenirea la Târgoviște a regimentului a fost salutată cu entuziasm de localnici, moment consemnat și de ziarul ,,Legea Nouă”, în care ziar oștașii erau considerați ca „viteji, ce-ați botezat România Mare cu sângele vostru clădindu-i temelia din oasele voastre, bine ați venit”.

Marele act al Unirii a fost omagiat de târgovișteni prin întruniri și demonstrații, iar la Curtea Domnească s-a oficiat un Te-Deum de slăvire a neamului și a jertfelor aduse de locuitorii bătrânului oraș în opera de făurire a noii Românii Unite. În același cadru se înscriu și manifestațiile de bucurie prin care Târgoviștea a întâmpinat armatele române care au trecut victorioase Tisa, manifestări concretizate prin defilarea trupelor prin oraș, retragerea cu torțe în fața primăriei și pe principalele străzi ale orașului.

Târgoviștenii au urmărit cu un real interes desfășurarea lucrărilor în cadrul Conferinței de Pace de la Paris, militând totodată pentru respectarea integrității teritoriale, în care se înscrie și mitingul organizat la Sala de Arme din Târgoviște, la 3 iunie 1919. Cu acest prilej a fost adoptată o moțiune care a fost trimisă Conferinței de Pace de la Paris ,, Noi, cetățenii din Târgoviște și din județ, strigăm către Puterile Aliate – NU sângerați trupul sfânt al pământului românesc, lăsați-l întreg, căci de două mii de ani, legați de brazda lui suferim toate vitregiile timpului și nici o putere omenească nu ne va putea dezlipi vreodată!”.

Aceste strădanii au fost încununate de succes la Conferința de pace de la Paris, unde a fost recunoscută atât voința de unitate a neamului, cât și jertfa poporului român.
Dâmbovițenii vor consfinții faptele de glorie ale oștenilor săi prin ridicarea monumentelor recunoștinței care păstrează vie în amintirea urmașilor înfăptuirea acestui deziderat istoric” – Text oferit de dr. Corina Andrei.