Numeroşi români s-au întors recent din Italia, chiar din zonele afectate de coronavirus. Unii dintre ei se află în izolare voluntară la domiciliu, alţii sunt în carantină, însă cei mai mulţi nici măcar nu au fost luaţi în evidenţă de autorităţi.

În acest context, Oana Vlăducă, deputat PRO România de Dâmboviţa, atrage atenţia că Guvernul şi Ministerul Sănătăţii trebuie să se trezească şi să creeze un comandament naţional înainte de a fi cu adevărat mult prea târziu.

„Numai mie mi se pare că actualul Guvern și, mai ales, ministrul Sănătății tratează cu mare superficialitate iminenta apariție a coronavirusului în țara noastră? Numai mie mi se pare că au un fel de lejeritate iresponsabilă în modul de acțiune?

Am impresia că mai mult se ostenesc televiziunile să ne pregătească pentru ce va urma, decât autoritățile direct răspunzătoare.

Eu cred că e cazul să se trezească urgent și să înțeleagă, fără panică, momentul dificil, să creeze un comandament național cu primul ministru în frunte, cu miniștrii Sănătății, Transporturilor, Internelor, Educației, cu informări zilnice și cu ordonarea urgentă a nebuniei din aeroport şi nu numai.

Dacă facem lucrurile astea din timp, deși e foare, foarte, foarte târziu, vom acționa prompt”, spune deputata Oana Vlăducă.

Pretindem că suntem un popor educat, însă învățământul nu este decât un haos general, modificat anual sau chiar semestrial – spune preşedintele ALDE Dâmboviţa, Ionel Petre. În acest context, ALDE a structurat principalele măsuri care să stabilizeze sistemul de învăţământ din ţara noastră şi, astfel să ne construim viitorul pe o bază solidă:

– Adoptarea unei legi a educației, valabilă pe termen lung, minimum 20 de ani, astfel încât eficiența sistemului de învățământ să fie vizibilă în timp. De asemenea, ar asigura coerența și buna organizare a procesului educativ. Pentru elevi, cea mai mare problemă a sistemului de învățământ o reprezintă schimbările frecvente de legislație. Lipsa unei strategii pe termen lung, aglomerarea inutilă a materiei, schimbările frecvente ale programelor școlare îi bulversează pe cei mai mulți dintre elevi. Efectul se regăsește în rezultatele tot mai slabe la examene. De aceea este nevoie o lege a educației care să asigure coerența pe termen lung a sistemului de învățământ.

– Creșterea calității corpului profesoral, prin examinări riguroase, dar și prin adoptarea unor metode europene de predare, în concordanță cu nevoile tinerilor, în vederea pregătirii acestora pentru integrarea pe piața muncii. Rezultatele slabe la învățătură a elevilor sunt și un rezultat al unui act de educație lipsit de responsabilitate. Observăm, an de an, la examenele de titularizare în învățământ, tot mai mulți candidați care promovează cu note scăzute. Este evident că e o prioritate investiția în pregătirea cadrelor didactice. De calitatea corpului profesoral depinde calitatea actului de educație și performanțele elevilor. Adăugăm și atragerea la catedră a tinerilor absolvenți cu performanțe (aici amintim rezultatele foarte slabe la examenul de titularizare în învățământ, calitatea scăzută a prestației corpului profesoral). Avem învățământ centrat pe elev, pe foarte multă informație, dar nu și pe profesori capabili să se adapteze permanent la societate.

– Adaptarea educației la nevoile pieței muncii! România se confruntă cu o acută criză a forței de muncă, cu dispariția specialiștilor și meseriașilor în diferite domenii de activitate. Susținem investiția în învățământul dual, profesional și liceal, filiera tehnologică, pentru obținerea unei calificări profesionale. Este nevoie de o schimbare de mentalitate în ceea ce privește scopul educației. Să renunțăm la a ne mai mulțumi cu colecții de diplome și să punem bazele unui sistem de învățământ aplicat la nevoia de forță de muncă competitivă la nivel național și internațional.

– Programă școlară care să aibă în centrul atenţiei elevii, nu interesele adulților, care iau decizii fără să țină cont de ceea ce se întâmplă în sălile de curs și să se axeze pe dezvoltarea personală a tinerilor, care reprezintă viitorul!

– Uniformă obligatorie, specifică fiecărei unități școlare în parte. Deși poate părea o măsură „comunistă”, este cea mai bună modalitate de eliminare a discriminării între elevi, nu toți având aceleași posibilități financiare. Mai mult decât atât, ar asigura decența in cadrul unităților de învățământ, care, în ultima perioada s-au transformat în adevărate podiumuri de prezentare a modei.