Conectați-vă cu noi

POLITIC

Liberalii, criticaţi dur de un fost ministru: O faună râncedă și toxică!

Publicat

pe

Foto: Facebook

Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii în primul guvern PDL condus de Emil Boc, fiul regretatului om de cultură Alexandru Paleologu, a postat pe blogul său – „Casa Paleologu” o scrisoare imaginară adresată tatălui său, în care îi prezintă realităţile politice ale României şi ceea ce se întâmplă în partidul său de suflet – PNL. Mai toţi liderii sunt criticaţi, inclusiv şeful statului – Klaus Iohannis. Singurul care beneficiază de simpatie şi respect este Traian Băsescu. Paleologu critică şi lista de candidaţi PNL pentru alegerile europarlamentare.

„E o faună râncedă și toxică. Îmi face fizic rău să respir același aer cu asemenea persoane. Cînd eram deputat, ajunsesem să intru în sala de ședințe prin față, ca să semnez în condica de prezență, după care ieșeam, ocoleam sala și intram prin spate, ca să nu trebuiască să dau mîna cu colegii de partid din primele rînduri (acolo stau cele mai mari lichele). Stăteam în spate, unde puteam citi, cît mai departe de înfipții și carieriștii din față.

După Antonescu a venit în fruntea PNL-ului „un profesor cu nume de neamț dintr-un oraș din centrul țării”, așa cum el însuși s-a descris în singura frază marcantă pe care a spus-o în ultimii zece ani. Îl cheamă Iohannis și a fost primar la Sibiu. E de o mediocritate excepțională, însă are cîteva calități: e înalt, e punctual (străbunicul lui era ceasornicar) și, mai presus de toate, nu e Ponta. (Mă rog, în logica asta, și Ponta are o calitate: nu e Dragnea.) Evident, l-am votat, l-am susținut, dar știam exact la ce să mă aștept: îl întîlnisem de cîteva ori pe cînd eram ambasador și ministru și îmi fusese de ajuns. Nu sînt deloc dezamăgit de el, pentru că nu m-am amăgit cîtuși de puțin. E tipic pentru români să se declare dezamăgiți: dezamăgiți de Iliescu, de Constantinescu, de Băsescu, de Iohannis, românii sînt mereu dezamăgiți. Dar asta-i probă de prostie: cine te-a pus să te amăgești, să-ți faci iluzii și speranțe, să închizi ochii în fața realității? Eu nu mi-am făcut iluzii nici în privința lui Miluță, nici a Șerifului și nici a lui Iohannis. Nu regret că i-am votat. Regret poate că poporul ăsta nu poate genera ceva mai bun, așa cum regret că e frig iarna sau că e udă ploaia.

Tout compte fait, Băsescu a fost cel mai răsărit dintre președinții pe care i-am avut. Și asta spune totul despre poporul în mijlocul căruia ne-am născut. Măcar Șerifu e un luptător, un bătăuș, care a ținut oroarea PSD-istă departe de putere timp de cîțiva ani. Pe Miluță l-a înfrînt sistemul în pofida rodomontadelor lui gaulliene despre „România eternă”, iar Iohannis a reușit fabuloasa contraperformanță de-a dilapida în decurs de doi ani imensul avantaj electoral pe care-l avusese în 2014. Te întrebi poate cum a reușit. Ei bine, un mediocru, după cum știi, se ferește instinctiv de oricine îl poate umbri și își alege colaboratorii doar dintre mediocrități. Are chiar o predilecție pentru oameni care-i sînt inferiori. Exact asta s-a întîmplat cu Iohannis ajuns președinte: a pus-o pe Alina Gorghiu în fruntea partidului în ideea că nu-i va face concurență, iar partidul s-a dus în continuare de rîpă, așa cum era de așteptat. După fuziunea cu PDL-ul celălalt co-președinte a fost Vasile Blaga, un fel de gogoașă îmbibată în alcool precum celebrul „baba au rhum” inventat de regele Stanislas Leszczynski. Pe Blaga nu știu cine l-o fi inventat, probabil un demiurg rău și pus pe șotii, animat de o imensă ură față de orice licăr de intelectualitate.

Pe mine ăștia doi m-au dat afară din partid: Gorghiu și Blaga. Excluderea mea poartă semnătura lor. Și de ce au făcut-o? Pentru că am spus lucruri evidente: că desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat la primărie era „o piramidală imbecilitate”, că atacurile împotriva lui Nicușor Dan erau total contraproductive și că anumite personaje ne fac să pieredem voturi de fiecare dată cînd deschid gura. Pe scurt, am spus că doi cu doi fac patru. Într-o tiranie totalitară faptul de a spune că doi cu doi fac patru se pedepsește cu moartea, așa cum bine observa Albert Camus. În PCR-urile post-decembriste se pedepsește cu excluderea: floare la ureche! Dar, ca în PCR-ul de dinainte de 89, nimeni nu se opune samavolniciei evidente. Și numeroși, foarte numeroși sînt cei care îți spun ulterior că ei, de fapt, altele aveau în suflet și că au votat, secret, împotriva excluderii.

Ioana s-a bucurat cel mai mult de excluderea mea din PNL. Și mare dreptate a avut: e atît de bine fără carnet de partid! E ca-n bancul cu evreul sărac și cu familie numeroasă, care nu mai are loc în casă și îl întreabă pe rabin ce să facă, iar rabinul îi spune să bage în spațiul locativ și vaca și capra și măgarul, după care le scoate pe toate afară și se declară fericit de cît de spațioasă a devenit dintr-o dată casa. Și dacă ai ști de cîte vaci, de cîte capre și de cîți măgari am scăpat de cînd nu mai fac politică de partid! De fapt, tot la vorba ta am ajuns. Ții minte ce mi-ai spus în 94 sau 95, după ce ai auzit o conferință de-a mea despre Soloviov? Erai atît de încîtat, încît mi-ai zis: „Dragul meu, tu trebuie să predai, nu să-ți pierzi vremea cu politica.” Cu mintea de acum recunosc că aveai dreptate, dar ca să am mintea de acum trebuia să trec prin patru campanii electorale și să fiu ambasador, ministru, deputat, vicepreședinte de partid.

Dar hai că am vorbit prea mult despre mine și n-am mai spus ce era de spus despre lista pentru alegerile europarlamentare. În fruntea listei l-au pus pe unul Rareș Bogdan, un jurnalist găunos și demagog de la Realitatea. Între noi fie vorba, omul ăsta e mult mai bun decît alții de pe listă. Măcar de el a auzit lumea și în ultima vreme combate PSD-ul (mă rog, singura dată cînd am interacționat cu el, în 2012, era susținut de Ponta, PSD și PNL pentru conducerea televiziunii publice). De fapt, nu cu Rareș Bogdan am eu ceva: nu e nici mai bun, nici mai rău decît media jurnaliștilor din România. Dezolantă e metoda de lucru a PNL-ului: ca și în cazul Becali, Munteanu sau Dănăilă, luăm pe cineva care n-are nici o legătură cu liberalismul și îl punem pe liste la plesneală, pe ideea că „are notorietate”. Și tot nu s-au învățat că nu merge. Atîta incorigibilă prostie e de-a dreptul deprimantă.

Dacă singurul merit al lui Rareș Bogdan e că l-a văzut lumea la televizor, problema cu următorul de pe listă e că nu-l știe nici dracul în afară de orașul unde e el primar. Mircea Hava a fost timp de 25 de ani primar la Alba Iulia. Nu zic, a făcut treabă, are merite administrative, s-a dovedit un primar destoinic, dar n-are nici o legătură cu Parlamentul European, nu vorbește bine și, mai cu seamă, habar n-are lumea cine e. Dacă programul lui Bogdan e să facă emisiuni în direct de la Bruxelles, tare mă tem că programul lui Hava e să nu facă nimic. Consideră probabil că după atîția ani de trudă merită, în sfîrșit, o pensie babană din partea Uniunii Europene: „aux dinosaures la patrie reconnaissante”, s-ar putea spune parafrazînd faimoasa inscripție de pe Panteonul parizian. La fel a fost cu Theodor Stolojan, care timp de 12 ani și-a îngrijit nervii la Bruxelles, „în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă”.

N-are rost să iau toată lista la tocat. Blaga e o ghiulea care o va trage în jos. Marea strategie de campanie va fi să nu afle lumea că e și el pe listă. Față de infinita plictiseală pe care o generează activiști cenușii precum Motreanu, Buda, Bușoi sau Adina Vălean flamboianța dezlănțuită a unui Ghiță Falcă va garanta distracția. Abia aștept să-l aud zbierînd pe la mitinguri. Analiza discursurilor lui e întotdeauna o provocare intelectuală: logos-ul e egal cu zero, iar pathos-ul se reduce la răcnet. Dacă mă gîndesc bine, Falcă e preferatul meu dintr-o listă atît de insipidă, încît riscă să mi se dezarticuleze mandibula de la căscatul pe care mi-l provoacă simpla lectură a numelor candidaților.

Am totuși un gînd înduioșat pentru profesorul Vlad Nistor. Pe de-o parte, pentru că s-a purtat frumos cu Ion Ceaușescu, nepotul meu și fiul lui Ghighi, pe de-altă parte, pentru că n-are nici o șansă să intre în Parlamentul European: e abia pe locul 11. În 2016 îl tot tachinam spunîndu-i că e nevoie de el să împingă lista PNL-ului la alegerile parlamentare din București (Alina Gorghiu îi oferise un loc evident neeligibil pe care-l refuzase). Și de data asta va trebui să se opintească din greu ca să împingă pe dealul abrupt al alegerilor ditamai căruța cu roțile stricate și plină cu bolovani și ghiulele, cu murături stricate și legume congelate. Abnegația lui de halterofil îmi inspiră respect și simpatie. E un fel de Heracle, de Atlas, de Sisif.

Cînd te-ai născut tu, în 1919, partidul liberal era condus de rude de-ale noastre, de Brătianu și Mârzescu. Înrudirea cu Brătienii e mai îndepărtată, Mârzescu însă, unchiul Jorjăl, era rudă apropiată și totodată foarte apropiat sufletește de părinții tăi și de tine. Ascensiunea lui politică fusese fulminantă: primar la Iași în timpul războiului și al refugiului, Mârzescu făcea figură de salvator și fusese cooptat în guvern încă din decembrie 1916. Energia, eficiența și competența lui erau dublate de carismă, șarm și afabilitate. El era pentru Brătianu reprezentantul desăvîrșit al noii generații de politicieni de care Partidul Național Liberal avea atîta nevoie în contextul dezastruos al războiului. Argetoianu îi face un portret superlativ în memoriile sale și spune că el ar fi fost cel mai potrivit succesor al lui Brătianu.

Povestesc de cîte ori am ocazia cum ți-a zis ție cînd erai mic: „Pufuleț, cînd a sî ti fași mari, a sî ti fac șeful meu di cabinet.” Iar tu, neștiind despre ce cabinet e vorba, i-ai replicat prompt: „Ba să ți-l speli singur!”

Și ca să terminăm pe o notă veselă, mă opresc aici. De degringolada actuală a PNL-ului e mai bine să rîdem decît să plîngem. E vechea dispută dintre Heraclit și Democrit: unul plînge, altul rîde pentru fix aceleași motive. Ei bine, tu ai fost întotdeauna din școala lui Democrit”.

Citește mai departe
Reclamă
Click pentru a comenta

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dâmboviţa

Carmen Holban, deputat: Actuala putere nu-și mai poate acoperi incompetența!

Publicat

pe

Carmen Holban, deputat PSD de Dâmboviţa, membră în Comisia pentru Sănătate şi Familie din cadrul Parlamentului României, cunoaşte problemele din sistemul medical, neajunsurile cu care se confruntă personalul din domeniu dar şi pacienţii, cei care au de suferit din cauza politicilor deficitare, proaste, aplicate de actualul guvern.

Spune Carmen Holban că actualii reprezentanţi ai puterii iau decizii absurde, fiindcă au ajuns la punctul în care nu îşi mai pot acoperi incompetenţa. Ceea ce s-a întâmplat la Spitalul Foişor din Capitală, când bolnavii au fost scoşi noaptea din saloane sub supravegherea jandarmilor şi trimişi acasă fiindcă s-a dat un ordin prin care unitatea medicală a fost transformată în centru suport COVID 19, este strigător la cer.

„Am să încep cu două mesaje primite pe o reţea de socializare în noaptea de vineri spre sâmbătă. Primul este venit de la o rudă a târgoviştencei aflate printre pacienţii evacuaţi din Spitalul Foişor în care mi se spunea că femeia a fost trimisă acasă cu maşina fiului său în condiţii necorespunzătoare pentru o persoană operată recent. În al doilea mesaj, mi se transmite că pacienţii cu probleme ortopedice pot fi rezolvaţi oriunde şi că este total nejustificată condamnarea deciziei de a scoate noaptea din Spitalul Foişor oamenii operaţi.

Ministrul Sănătăţii a emis două ordine. Primul, în 26 martie, prin care Spitalul Foişor era inclus pe lista unităţilor sanitare pentru pacienţi Covid 19, iar al doilea ordin, emis pe 2 aprilie, prin care se modifica anexa cu lista spitalelor Covid, listă în care Spitalul Foişor nu mai apărea.

Vineri, pe 9 aprilie, Raed Arafat emite un ordin avizat de ministrul Sănătăţii, prin care unitatea medicală este operaţionalizată ca să primească pacienţi infectaţi cu coronavirus.

Nimeni nu neagă presiunea tot mai mare pe care sistemul sanitar o resimte în momentul de faţă din cauza acestui virus păcătos, dar acest lucru nu justifică tratamentul inuman la care au fost supuşi pacienţii de la Spitalul Foişor.

Este nevoie ca acest spital să fie transformat în unitate Covid? Da, este nevoie! Problema este cine trebuie să facă acest lucru şi mai ales cum să realizeze acest lucru. S-au ocupat de acestă treabă cei care au adus România pe locul 10 în lume la mortalitatea provocată de pandemie.

Din martie 2020, de la debutul pandemiei în România, au murit 2.100 de oameni la fiecare milion de locuitori, faţă de anii precedenţi. Studiul făcut de „Financial Times” vorbește de un exces de mortalitate, în care pot fi incluşi şi cei afectaţi indirect de pandemie, adică oamenii care au murit de alte boli pe care nu le-au mai putut trata din cauza crizei sistemului medical din România.

În tot acest timp, când date clare şi concrete puse la dispoziţie de OMS şi publicate de presa internaţională în analize riguroase ale modului în care guvernele gestionează criza pandemică, autorităţile române, prin vocea lui Raed Arafat, ne anunţă că România se numără printre ţările cu cele mai mici rate de mortalitate cauzate de Covid-19. Repet, date care situează România pe locul 10 în lume la morţi de Covid.Sunt date pe care OMS le furnizează şi le face publice. Aceştia sunt oamenii care au decis evacuarea unui spital întreg. Iau decizii absurde pentru că au ajuns la punctul în care nu-şi mai pot acoperi incompetenţa. De un an de zile improvizează, fug de răspundere, dar în acelaşi timp mint şi manipulează grosolan în interesul politic al actualei guvernări”, a precizat Carmen Holban.

Parlamentara social-democrată a povestit, cu tristeţe şi indignare, drama trăită de o femeie care trebuia să fie supusă unei intervenţii chirurgicale la Spitalul Foişor şi care acum se vede pusă în imposibilitatea de a se trata din cauza deciziilor ameţite şi aberante ale guvernanţilor.

„O mamă cu un copil minor, programată pentru o intervenţie la coloană la Spitalul Foişor, riscă să rămână paralizată pentru că acesta a fost transformat în spital Covid. În ţară, la spitalele private, operaţia costă 10.000 de euro, iar la alte spitale de stat nu mai are timpul necesar să ajungă având în vedere programările foarte târzii din cauza pandemiei, plus că nu orice spital poate rezolva implantul de care are nevoie. Aşa că pacienţii cu probleme din acest spital nu pot fi rezolvaţi oriunde.

Soluţii se puteau găsi şi pentru cei care au suferit din cauza Covid, dar şi pentru cei care au alte probleme de sănătate la fel de grave. Nu are însă cine să le gândească şi să le pună în practică.

Suntem în această situaţie nu doar din cauza pandemiei scăpate de sub control, ci pentru că în mod aberant au refuzat testarea masivă a populaţiei, au luat decizii care au dus la lipsirea de tratament a pacienților cronici, au greșit grav în privința pregătirii secțiilor de ATI”, a mai spus deputatata PSD Carmen Holban.

Citește în continuare

Dâmboviţa

Deputat: „Marea relaxare” liberală e o glumă proastă și populistă!

Publicat

pe

Deputatul PSD de Dâmbovița Ionuț Vulpescu critică ingenios, cu simț politic desăvârșit, dar și folosindu-se de ustensilele literatului de substanță, actuala guvernare care, vedem cu toții, una spune, alta face și, de cele mai multe ori, face rău.

Spune parlamentarul social-democrat, într-un text bine echilibrat, că actuala putere dă înainte cu ideea că această criză pandemică ar fi politizată. Îi deranjează pe puternicii zilei până și întrebările pe diverse teme. Una dintre ele, pusă de Ionuț Vulpescu, dar pe care o putem prelua noi toți, se leagă de debandada organizată de la Spitalul Foișor, căruia i s-a schimbat categoria așa, peste noapte, bolnavii proaspăt operați fiind scoși din spital și trimiși acasă cu perfuziiile la mâini.

„Cum se face că, deși premierul Cîțu anunță că măsurile lockdownului de weekend „dau rezultate”, spitalele se schimbă peste noapte din unități non-Covid în unități Covid? După ce am văzut toți în cazul spitalului Foișor, fie „marea relaxare” liberală e o glumă proastă și populistă, iar situația pandemică este un dezastru, fie metamorfozele spitalicești sunt un spectacol, iar guvernul liberal e cel mai eficient din toate cele europene din timpul acestei pandemii, ceea ce mă îndoiesc. Guvernarea haotică produce astfel de evenimente, care ignoră realitatea, după care ni se spune că deciziile sunt pentru a servi binele comun al națiunii. Un bine comun care înseamnă să pui în pericol viața unor oameni, pentru a o salva pe cea a altora?”

Consideră parlamentarul PSD că statul ar trebui să-și revină, să intre în normalitate, să îi acorde respectul cuvenit măriei sale cetățeanul.

„Ar trebui să începem orice reconstrucție a raporturilor statului cu cetățenii cu revenirea la demnitatea statutului pacientului, la dreptul lui la servicii și îngrijiri medicale, la dreptul de a fi vindecat într-un sistem a cărei incompetență pare incurabilă. Avem nevoie de un Minister Național al Normalității pentru asta? Asta ar presupune câteva eforturi suplimentare din partea unei administrații pentru care plimbatul pacienților noaptea, când altădată numai hoții unelteau la câte ceva, e proba celei mai înalte și mature implicări în combaterea noului coronavirus! Deocamdată, singura știre corectă e următoarea: „La câteva zile de la anunțarea Marii Relaxări și a Revenirii la Normal până la 1 iunie, adică de ziua copilului, România rămâne fără un loc liber la ATI în capitală”. O normalitate în care nici copiii nu or să mai creadă.

În cele din urmă, conchide Ionuț Vulpescu, marele pacient este România a cărei „schimbare la față”, parafrazând titlul unei cărți pesimiste ale lui Emil Cioran, nu este posibilă în condițiile actuale, cu atâta nepricepere în actul guvernării și dezinteres față de cetățean.

„Ea e pacientul zero, care e „externat” din familia europeană a țărilor progresiste și democrate, printr-o condamnare repetată la marginalitate și inumanitate. Un pacient care se califică pentru orice secție: urgențe, terapie intensivă, chirurgie reparatorie. Sunt tot mai multe de vindecat și tot ce facem e să estetizăm efecte – pasând culpe – fără să ne îndeletnicim de cauze – un management defectuos, o guvernare tot mai palidă.

În rest, tot ce contează e olimpiada dezastrelor: sub cârma cui se întâmplă răul cel mai mare. Or, o țară în care politica se face după principiul „dezastrul nostru e altfel” e o țară care nu se face bine. Niciodată. Pentru că guvernarea nu înseamnă arbitrajul dezastrelor, ci depășirea lor.

O ultimă remarcă: o țară se conduce / administrează prin politici publice. Politici care sunt apanajul politicului. Decizia de a goli peste noapte spitalul Foișor nu a fost una tehnică, depolitizată. A fost una politică, luată de oameni politici. Care ei au de dat explicații cetățenilor, nu ”tehnocrații”, ”specialiștii”. Este un act de lașitate să te ascunzi în spatele unor astfel de subterfugii. Prima este responsabilitatea politicului. Restul sunt tehnicalități”, a concluzionat deputatul Ionuț Vulpescu.

Citește în continuare

PUBLICITATE

Cele mai citite

Politică de cookies | Politică de confidențialitate

© 2014 - 2018 incomod-media.ro. Toate drepturile rezervate. ISSN 2285-7095 | Dezvoltare Web FN WEB SOFT